Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 9322/3/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.321
Ședința publică de la 13 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. N. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin Serviciul Registratură, la data de 08.05.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, având în vedere că apelanta, a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.223 alin.3 N.C.P.C., constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr._/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâtul O. N. I. pentru lipsă de probe.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel reclamanta care arată în esență că, în speță sunt incidente dispozițiile art.138 (1) lit.d) din Legea nr.85/2006 cât timp nu s-au depus documentele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 de către societatea debitoare deși administratorul debitoarei a fost notificat fiind evidentă culpa acestuia. În continuare apelanta arată că, sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale și anume fapta ilicită, prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Apelanta se referă la prevederile Legii nr.82/1991 art.1 și 5 și la art.73 din Legea nr.31/1990 republicată și modificată și consideră că fapta administratorului constă în aceea că nu a ținut contabilitatea conform legii.
Prejudiciul este relevat de tabelul final al creanțelor debitoarei, necontestat, întocmit de lichidatorul judiciar. În privința culpei apelanta consideră că izvorul răspunderii civile are atât sorginte delictuală dar și sorginte contractuală și că primează calitatea de mandatar al reprezentanților societății redându-se prevederile art.11 (1) din Legea nr.82/1991 și art.72 din Legea nr.31/1990 republicată.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este susținută prin dezinteresul administratorului față de respectarea obligațiilor legale ce guvernează activitatea unei societăți comerciale cu consecința intrării societății în faliment.
În drept se invocă art.466 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.
În temeiul art.30 din OUG nr.80/2013 coroborat cu art.229 din OG nr.92/2003 apelanta invocă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
În baza art.223 (3) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Se susține că debitul de 5.166 lei la bugetul de stat ar fi o creație legislativă și că actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 au fost depuse la dosar.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
În primul rând Curtea reține că apelanta nu aduce critici veritabile cu privire la nelegalitatea sentinței apelate reluând aspecte expuse în cererea introductivă de instanță și care au fost deja analizate de instanța de fond.
Cum a reținut și instanța de fond, în cererea introductivă de instanță apelanta face afirmații teoretice privind răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 fără a proba săvârșirea de către intimat a vreunei fapte ilicite și evident legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și starea de insolvență a debitoarei.
Ori aceste aspecte sunt reluate și în apel fără a fi probate, rămânând afirmațiile respective la nivel de aspecte teoretice și de prezumții simple.
În speță nu s-a probat niciuna din cele trei ipoteze ale art.138 (1) lit.d) din Legea nr.85/2006 iar eventuala neținere a contabilității potrivit legii nu conduce automat la antrenarea răspunderii patrimoniale în baza art.138 în lipsa dovezii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, fapt neprobat în speță.
Altfel, pasivitatea și dezinteresul intimatului nu constituie fapte prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În fine, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că, starea de insolvență a societății debitoare nu poate fi imputată niciunei persoane din conducerea societății și ca urmare nu este oportună introducerea acțiunii prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006. De asemenea mai rezultă că societatea debitoare a predat lichidatorului judiciar documentele prevăzute de art.28 (1) din Legea nr.85/2006.
Fie și în aceste condiții apelanta a înțeles să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului în temeiul art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 motivat de faptul că nu s-au predat documentele contabile și că ar echivala cu neținerea contabilității de către intimat, fapt neprobat cât timp lichidatorul confirmă predarea actelor contabile.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.480 Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, . Gerota, nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. N. I. cu domiciliul ales în București, .. 13, ..4, sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2014.
Președinte,Judecător,
Jud. Dr. M. B. G. B. F.
Grefier,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 27.05.2014
Tehnored.F.L. – 27.05.2014
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: judecător-sindic: M. Z.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
