Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Hotărâre din 14-02-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 1903/122/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.470
Ședința publică de la 14 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR A. L. Z. JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta C. I. PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ E. M. împotriva Sentinței civile nr.444 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., S.C. E. C. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. E. M., S.C. L. C. S.R.L. prin lichidator judiciar B. F. D., S.C. A. LEASIING IFN S.A.,P. S. O. și P. C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul P. S. O. personal, lipsă fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a procedat la legitimarea intimatului P. S. O. cu C.I. . G nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. G. la data de 23 martie 2009 CNP_.
Curtea rectifică citativul, în sensul înlăturării intimaților ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., S.C. E. C. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. E. M., S.C. L. C. S.R.L. prin lichidator judiciar B. F. D. și S.C. A. LEASIING IFN S.A.,în raport de obiectul cererii de recurs care vizează exclusiv soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Intimatul arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe noi de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe noi de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului promovat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.444/25.06.2013,pronunțată de Tribunalul G. – Sindic, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar C.I.I E. M. și în baza art.131 din Legea 85/2006, s-a închis procedura insolvenței contra debitorului S.C. E. C. S.R.L..
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii personale a foștilor administratori, pârâții P. S. O. și P. C. V..
În motivarea sentinței se reține că în ce privește temeiul invocat de lichidatorul judiciar pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților, art.138 lit.c) din Legea 85/2006 pârâții nu se fac vinovați de faptele imputate prin cererea de chemare în judecată.
Din probele administrate, rezultă că debitoarea era o firmă de mici dimensiuni, cu câțiva angajați, care a executat lucrări de construcții în sistem de subantrepriză pentru lucrări publice, având drept beneficiari autorități ale administrației publice locale sau județene.
Astfel, deși s-au executat lucrările și s-au înregistrat cu sume mari în contabilitate, în baza facturilor emise, c/val. lucrărilor nu s-a încasat în timp util, ceea ce a dus la imposibilitatea achitării propriilor datorii și acumularea de penalități, accesorii, dobânzi, în principal către bugetul de stat.
O altă cauză a insolvenței a reprezentat-o climatul economic vădit nefavorabil firmelor mici începând cu anul 2009 de criză financiară, ocazie cu care concurența pe piața construcțiilor s-a înăsprit, concomitent cu scăderea cererii, în urma lipsei de resurse bugetare sau privați.
Cauzele insolvenței reprezintă împrejurări obiective, care nu puteau fi controlate sau împiedicate de pârâți și care nu au comis vreo faptă ilicită de felul celei arătate de lichidatorul judiciar, întrucât nu s-a probat continuarea activității, în interesul personal al acestora.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul angajării răspunderii patrimoniale a pârâților P. S. O. și P. C. V. pentru faptele prevăzute de art.138 lit.c din Legea 85/2006.
În susținerea recursului se arată că debitoarea figurează în evidențele contabile cu suma de 12.944 lei compusă din garanții de bună execuție și garanții la furnizori, la 31.12.2011. Aceste sume nu au mai fost recuperate, întrucât din evidențele contabile nu rezultă defalcarea pe beneficiarii în favoarea cărora au fost constituite aceste garanții.
Nu s-au depus dovezi că s-ar fi încercat recuperarea sumei de_ lei de la clienți neîncasați și furnizori debitori.
Pentru suma de 240.860 lei, reprezentând avansuri de trezorerie nejustificate, nu s-au dat explicații corespunzătoare.
Continuarea activității fără o organizare clară, doar pentru obținerea de venituri personale, a dus la creșterea datoriilor societății și la falimentul acesteia.
Recursul a fost declarat în termen legal, fiind scutit de la plata taxelor de timbru legale.
Intimatul P. S. O. s-a prezentat în instanță și a formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând actele dosarului, în temeiul art.3041 C.pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementată de art.138 din Legea 85/2006, este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum sunt reglementate în art.998 – 999 cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă, condiții care, în această situație, capătă caracteristici speciale).
Faptele la care se referă art.138 din lege, trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta a susținut că intimații pârâții se fac vinovați de comiterea faptelor cuprinse în art.138 lit.c) din Legea 85/2006, întrucât nu și-ar fi îndeplinit obligația de a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolvență și ar fi continuat activitatea societății, suferind pierderi.
Potrivit art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persona juridică la încetarea de plăți.
Este important de subliniat că faptele ilicite enumerate de art.138 trebuie să fi cauzat apariția insolvenței.
Potrivit art.27 alin.1 din Legea 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
În condițiile în care obligația impusă de art.27 alin.1 din Legea 85/2006 are ca premisă existența stării de insolvență, nu se poate susține în mod valabil că neîndeplinirea acesteia a fost de natură să determine apariția unei stări deja instalate.
Eventualul management defectuos de care ar fi dat dovadă intimatul nu este de natură, prin el însuși, să determine apariția stării de insolvență, în lipsa unor probe certe și nici să releve incidența cazului prev. de art.138 lit.c), în condițiile în care nu se probează interesul său personal în continuarea activității.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, considerentele expuse anterior relevă că faptele reclamate a fi fost săvârșite de intimat nu se circumscriu ipotezelor reglementate de art.138 lit.c) din Legea 85/2006.
Simplele susțineri ale recurentei nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, iar invocarea prevederilor art.138 din lege nu atrage automat admiterea cererii, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea în concret a uneia din faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimațilorsăvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de art.138 lit.c) din Legea 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.312 C.pr.civ. și art.8 din Legea 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta C. I. PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ E. M. împotriva Sentinței civile nr.444 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., S.C. E. C. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. E. M., S.C. L. C. S.R.L. prin lichidator judiciar B. F. D., S.C. A. LEASIING IFN S.A.,P. S. O. și P. C. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. A. L. Z. D. V.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.J.C.
Nr.ex.: 2/09.04.2014
Fond: Tribunalul G.
Președinte: I. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1296/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
