Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 41645/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1501/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1546
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător M. H.
Judecător C. M. N.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3493/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată că:
Pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII a Comercială a fost înregistrată sub nr._ cererea formulată de reclamantul Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, prin care a solicitat obligarea pârâtului A. M., administratorul debitorului ., la suportarea pasivului societății debitoare.
În motivare, în fapt, a arătat că pârâtul a condus activitatea societății deși aceasta ducea la încetare de plați. Pârâtul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii în termenul prevăzut de art. 27 din Legea insolventei, deși avea această obligație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin 1 lit c) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 3493 din 28.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, în dosarul nr._/3/2012/a1, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul - sindic a reținut că răspunderea reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolventa.
Natura juridica a răspunderii reglementate de procedura insolventei este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumuta cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Pentru a putea fi angajată răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă.
Insa, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate în dispozițiile art.138 trebuie sa fi contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolventa.
Ca atare, aceasta forma de răspundere reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o răspundere contractuală izvorâta din mandat.
Totodată, nu sunt suficiente simple afirmații pentru a opera angajarea răspunderii patrimoniale, deoarece parților le revine, potrivit art.1169 C.civ., sarcina de a-și dovedi susținerile, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind de natura să atragă în mod automat răspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolventa.
Prin urmare, toate condițiile răspunderii reglementate de procedura insolventei trebuie dovedite, neoperând nicio prezumție de culpă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere și obligării pârâtului A. M. la plata pasivului rămas neacoperit al societății debitoare.
„Motivarea”recursului reprezintă redarea integrală a cuprinsului cererii introductive de instanță, recurenta neaducând nicio critică de nelegalitate a hotărârii atacate.
În drept: art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, coroborate cu Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cu modificările și completările ulterioare.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată, în raport de susținerile recurentei și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, în privința faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este în măsura a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate, ci trebuie să se arate, în concret, care sunt faptele săvârșite de asociați, care au dus la insolvența societății.
Prin reglementările din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolventa.
Însă nici la judecata cauzei în primă instanță și nici în recurs creditoarea nu a administrat nicio dovadă în susținerea afirmațiilor sale privitoare la pretinsa faptă săvârșită de pârâtul A. M., prevăzute de art. 138 lit. c din Legea insolvenței, ci s-a rezumat doar la simple aprecieri teoretice, generale.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3493/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2014.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, M. H. | Judecător, C. M. N. |
Grefier, C. M. |
Red.Jud.G.V.
Tehnored.A.A.
Ex.2/5.11.2014
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: S. O.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
