Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1032/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1199/93/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1032
Ședința publică de la 17 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE S. G. N.
JUDECĂTOR M. C. S.
GREFIER G. M.
====
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE in reprezentarea ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.1123 din 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. K..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, reține urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ la data de 06.12.2013, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV a chemat in judecata pe pârâtul M. K. solicitând instanței de judecata in conformitate cu dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, obligarea paratului la suportarea pasivului neacoperit al societatii debitoare S.C. D. .>
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca prin încheierea din data de 23.04.2013, pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia Civila in dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii falimentului impotriva S.C. D. Corn Activ SRL.
Urmare a notificarii de deschidere a procedurii, institutia a formulat cerere de admitere a creantei, prin care a solicitat inscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei cu suma de 12.204 lei reprezentand obligatii restante la bugetul general consolidat al statului conform fisei sintetice pe platitor.
Creanta solicitata a fost admisa si inscrisa de catre lichidatorul judiciar atat in tabelul preliminar cat si in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei depus la dosarul cauzei.
In urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar si a raspunsurilor primite de la institutiile abilitate rezulta ca in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, astfel incat in speta nu a fost posibila recuperarea creantelor inscrise in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei S.C. D. .>
Raspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului inregistrat de societatea debitoare este o raspundere civila delictuala speciala care intervine in situatia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei. Prin activitati ce duc in mod vadit la starea de insolventa intelegem acele activitati care, desi prejudiciabile pentru patrimoniul societatii din punct de vedere financiar, sunt continuate in mod constient si voit de membrii organelor de conducere.
In speta, societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele prevazute la art. 28 din Legea insolventei, incalcand astfel dispozitiile exprese ale art. 35 din acelasi act normativ. Or, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar in imposibilitatea de a verifica modalitatea de inregistrare a evidentelor contabile, legalitatea acestora, instrainarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la incetarea de plati. In sustinere invocam dispozitiile art. 9 alin. 1 din legea nr. 82/1991 a contabilitatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a persoanelor prevăzute la ari. 1 sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată".
S-a apreciat ca nedepunerea de catre debitoare a actelor contabile, conform dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, instituie o prezumtie relativa a netinerii contabilitatii in conformitate cu legea si a legaturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societatii in incetare de plati. In acest sens precizam si faptul ca din verificarile efectuate rezulta ca reprezentantul legal al debitoarei nu si-a indeplinit cu regularitate obligatiile declarative in sensul ca societatea nu a inregistrat situatiile financiare la organul fiscal in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura fiscala, ale Legii nr. 31/1990 si ale Legii contabilitatii.
Raspunderea organelor de conducere ale societatii este atrasa in stransa legatura cu nedepunerile culpabile ale documentelor sus-mentionate, omisiune vadit imputabila acestora mai cu seama cu cat acestia, in calitatea sa de mandatar al societatii debitoare, era tinut sa-si duca la indeplinire mandatul prin manifestarea unei diligente superioare chiar si celei depusa in sustinerea propriilor interese.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "obligațiile și răspunderea administratori/or sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat" or, acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru doi, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat . si . unei actiuni, orineluarea unei masuri atunci cand acea actiune sau acea masura trebuie sa fie intreprinsa de o anumita persoana).
Conform art. 73 alin (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare,"administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere", aceasta fiind o obligație esentiala a mandatarului ce rezulta din contractul incheiat cu persoana juridica. Din coroborarea dispozitiilor legale mențtonate anterior cu cele ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 rezulta implicit ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului societatii comerciale, iar in aceste conditii, lipsa actelor cerute de lege constituie o premisa pentru atragerea raspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societatii.
In sustinere s-au invocat si dispozitiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit carora "orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrări/or în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justifica tiv.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrări/or în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au Înregistrat În contabilitate, după caz".
Se creeaza astfel si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, asa cum rezulta din tabelul obligatiilor societatii debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii. O societate comerciala nu poate functiona viabil in conditiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor minime pentru functionarea sa.
In drept, s-au invocat disp. art. 138 alin. (1) lit.d si alin. (3) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1123/25.03.2014Tribunalul Ilfov a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin incheierea nr.328 din 23.04.2013, pronuntata de Tribunalul Ilfov in dosar_ 13, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului fata de debitoarea . SRL, fiind numit lichidator judiciar XIFANDO I. I..
In exercitarea atributiilor, lichidatorul judiciar a intocmit raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa in care se precizeaza ca nu au fost identificate fapte susceptibile a fi incadrate la art.138 din lege. Totodata s-a aratat ca incetarea platilor a fost generata de pierderile obtinute si disproportia dintre datoriile societatii si activele acesteia (f.79 dosar fond_ 13).
Potrivit tabelului definitiv masa pasiva este in suma de 12.204 lei, reprezentand creante bugetare catre DGFP Ilfov (f.51 dosar fond).
Prin sentinta civila nr.2067/20.08.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov in acelasi dosar, in baza disp.art.131 din legea 85/2006, s-a inchis procedura insolventei deschisa fata de debitoarea . SRL.
Prin actiunea de fata ce face obiectul prezentului dosarului_ 13a1 creditorul bugetar AJFP Ilfov, a solicitat obligarea paratului M. K. in calitate de asociat unic si administrator al debitoarei, la suportarea pasivului societatii D. . sunt incidente disp. art. 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situația in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul a fost asociat si administrator al debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtului pe dispozițiile art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In ceea ce priveste fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 din L 85/2006 pentru atragerea răspunderii pârâtului, respectiv prejudiciul constând în pasivul societății, precum și fapta ilicită, întrucât pârâtul nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art.28 din legea insolvenței, deși lichidatorul judiciar a arătat în rapoartele de activitatea depuse la dosar că a notificat atât societatea debitoare cât și pe administratorul acesteia cu privire la depunerea documentelor contabile. Or, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar în imposibilitatea de a verifica modalitatea de înregistrare a evidențelor contabile, legalitatea acestora, înstrăinare a bunurilor, cauzele concrete care au dus la apariția stării de insolvență și a persoanelor care se fac răspunzătoare de aducerea societății în încetare de plăți.
Apreciază apelanta că nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform art.28 din legea nr.85/2006 instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În ceea ce privește aspectul vinovăției, apelanta apreciază că administratorul societății a prevăzut și urmărit consecințele faptelor sale.
Referitor la raportul de cauzalitate se arată că acesta privește relația dintre fapta, respectiv activitatea defectuoasă realizată de pârât, care s-a repercutat asupra rezultatelor economice ale societății, determinând în final starea de insolvență a acesteia.
Se mai adaugă că existența stării de insolvență este prezumată cât timp există o hotărâre irevocabilă care atestă acest lucru, precum și faptul că după realizarea procedurilor legale, societatea nu și-a achitat debitul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466și urm. C.pr.civ., L 85/2006.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constată următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, și nu este o răspundere contractuală.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
În privința faptei reglementată de dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/ 2006, Curtea apreciază că neîntocmirea evidențelor contabile este de natură a face imposibilă stabilirea fenomenelor negative care au declanșat în final procedura insolvenței, și în nici un caz nu este de natură a dovedi în concret săvârșirea faptei prevăzută de lit. d. Aserțiunile apelantei, constând în prezumții simple, deduse din împrejurarea nedepunerii la dosar a documentelor contabile, nesusținute de nici o probă concretă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
De asemenea, angajarea răspunderii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate constitui o sancțiune pentru atitudinea procesuală a pârâtului sau pentru refuzul de colaborare al acesteia cu lichidatorul judiciar, împrejurări oricum ulterioare intrării în insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului - pârât săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE in reprezentarea ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul în București, .,sector2, împotriva sentinței civile nr.1123 din 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. K. cu domiciliul în Mariamin,nr.50, Siria- citat prin afișare la ușa instanței, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S.G. N. M.C.S.
GREFIER,
G. M.
Red.Jud.S.N. 26.11.2014
Tehnored.GM 2 ex.
Fond:Tribunalul Ilfov
Președinte:S. F. I.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1627/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
