Contestaţie. Decizia nr. 407/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 1903/93/2013
Dosar nr._ (Număr intern 3214/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 407/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Judecător C. G. I.
Grefier E.-R. L.
******************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de contestatoare . împotriva sentinței civile nr.1466/04.06.2013, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Ilfov în dosarul nr._ având ca obiect contestație la raportul administratorului judiciar, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin administrator judiciar RTZ & PARTNERS SPRL – FILIALA A. și Președintele Comitetului creditorilor . SA.
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 11.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună note sau concluzii scrise, la cererea părților, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Civilă sub nr._, societatea O. ROMANIA SA a formulat contestație împotriva măsurii de amânare a definitivării tabelului de creanțe, măsură dispusă de administratorul judiciar al debitoarei . prin raportul de activitate nr.3 din 05.02.2013, solicitând instanței să constate că această măsură este nelegală și să o infirme, cu obligarea administratorului judiciar să întocmească tabelul definitiv și să înscrie, în tot, și creanța contestatoarei în cuantum de 48.400.224,95 lei, în mod provizoriu, până la soluționarea contestației la tabelul preliminar ce face obiectul dosarului nr._ /a8.
În cauză administratorul judiciar RTZ & PARTNERS SPRL – FILIALA A. al debitoarei . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, excepția tardivității formulării contestației și excepția inadmisibilității contestației, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
P. sentința civilă nr.1466 din 04.06.2013 tribunalul a respins excepțiile invocate de administratorul judiciar, iar pe fond a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul - sindic a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei este neîntemeiată deoarece . a formulat contestația în calitate de persoană interesată în sensul dispozițiilor art.21 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, instanța de fond a respins-o cu motivarea că raportul de activitate nr.3 a fost depus la dosar atât la data de 05.02.2013, cât și la data de 06.02.2013, contestatoarea luând cunoștință de acesta la 06.02.2013 și depunând contestație în termenul de depunere ce expira la 11.02.2013, conform ștampilei poștei aplicată pe plic.
Excepția inadmisibilității contestației a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că atâta timp cât legiuitorul a prevăzut o cale de atac împotriva măsurilor administratorului judiciar (atât măsuri luate prin acțiuni comisive, cât și măsuri luate prin acțiuni omisive) conform art.21 din legea insolvenței, prezentul demers procedural nu poate fi respins ca inadmisibil.
Pe fondul contestației, judecătorul-sindic a reținut că prin raportul de activitate nr.3 întocmit de administratorul judiciar al debitoarei s-a arătat că s-a stabilit comitetul creditorilor, s-a dispus prorogarea definitivării tabelului de creanțe până la soluționarea tuturor contestațiilor la tabelul preliminar al creditorilor și s-a realizat o analiză succintă a contestațiilor formulate la tabelul preliminar și la hotărârile adunării creditorilor.
Prezenta contestație formulată de . vizează măsura administratorului judiciar de amânare a întocmirii tabelului definitiv.
Judecătorul-sindic a reținut, față de prevederile art.74 alin.1 din legea nr.85/2006, că întocmirea tabelului definitiv se face după soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar.
Cum până la data întocmirii raportului de activitate nr.3 nu erau soluționate contestațiile la tabelul preliminar, în mod corect administratorul judiciar a amânat întocmirea tabelului definitiv.
În ceea ce privește critica potrivit căreia administratorul judiciar trebuia să înscrie provizoriu și creanța ., judecătorul-sindic a reamintit că solicitarea contestatoarei, de înscriere a creanței sale în mod provizoriu în tabelul preliminar, poate fi făcută în contestația la tabelul preliminar ce face obiectul dosarului nr._ a8, legea neprevăzând un termen de decădere în acest sens.
Așa fiind, față de cele sus arătate, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva raportului de activitate nr.3 din 05.02.2013.
În ceea ce privește amendarea contestatoarei, instanța de fond a apreciat că în speță nu s-a confirmat un abuz de drept, care să atragă aplicarea unei astfel de sancțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea ., acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic_ .
În motivarea recursului, legal timbrat, recurenta-contestatoare a arătat că hotărârea atacată este rezultatul interpretării și aplicării greșite a prevederilor art.62, art.73 alin.3, art.74 alin.1, art.3 pct.16-19, art.66 și art.72 din Legea nr.85/2006, motiv de recurs ce este prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurenta că soluția pronunțată de prima instanță validează o măsură a administratorului judiciar (constând într-o omisiune) de a înregistra scriptic creanța în tabelul preliminar și respectiv tabelul definitiv, pentru a căror întocmire nu s-au respectat termenele legale. De asemenea, este negat dreptul unui creditor recunoscut de administratorul judiciar printr-un înscris emanând chiar de la acesta de a-și exercita drepturile de creditor și se acordă prevalență unui formalism excesiv în virtutea căruia recunoașterea drepturilor de creditor a contestatoarei și înscrierea în tabelul definitiv s-ar putea face doar în cadrul contestației la tabel, lăsând astfel nesancționate măsurile administratorului judiciar ce au generat această situație (adică neînscrierea în tabelul preliminar și omisiunea de a întocmi tabelul definitiv).
Recurenta–contestatoare a arătat că judecătorul-sindic ar fi trebuit să constate că art.62 din Legea nr.85/2006, care stabilește obligația administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv și caracterul imperativ al termenului limită stabilit, trebuie interpretat în sensul în care să producă efecte juridice, respectiv în sensul de a-l determina pe administratorul judiciar să ia toate măsurile necesare, inclusiv în ceea ce privește procedura de soluționare a contestațiilor, pentru a respecta termenul limită de întocmire a tabelului definitiv.
Cum termenul limită pentru definitivarea tabelului a fost stabilit la 30.05.2012, iar administratorul judiciar nu s-a prevalat de art.62 alin.2 din lege, nesolicitând o prelungire a termenului de întocmire a tabelului definitiv, confirmarea de către prima instanță a neluării în seamă a unui termen imperativ este contrară prevederilor legale.
S-au invocat prevederile art.73 alin.3 din legea insolvenței și s-a susținut că administratorul judiciar, nesolicitând prelungirea termenului de întocmire a tabelului definitiv, ar fi trebuit să întocmească tabelul definitiv solicitând judecătorului–sindic, în conformitate cu art.21 al.2, aplicarea prevederilor art.73 alin.3 potrivit cărora judecătorul-sindic are dreptul de a dispune înscrierea provizorie. O asemenea măsură s-ar fi impus pentru necesitatea respectării caracterului imperativ al termenului de 15 zile prevăzut de art.61 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește art.74 alin.1, acesta ar fi trebuit interpretat în sensul că administratorul judiciar are obligația de a se conforma termenelor pentru întocmirea tabelului definitiv. Însă instanța de fond a interpretat acest text în favoarea administratorului judiciar (în sensul în care nu i-ar fi permis să întocmească tabelul definitiv), neavându-se în vedere prevederile art.62 și art.73 alin.3 care stabilesc obligații în sarcina administratorului judiciar.
Recurenta-contestatoare a susținut că art.3 pct.16-19 reglementează categoriile de tabele de creanță ce se pot întocmi pe parcursul procedurii, cu titlu exemplificativ. Cum administratorul judiciar are obligația de a asigura respectarea drepturilor creditorilor, era necesară întocmirea unui tabel suplimentar/rectificativ ca efect al unei acțiuni/omisiuni a administratorului judiciar.
Referitor la prevederile art.66-72 din legea nr.85/2006, recurenta a arătat că aceste dispoziții legale trebuiesc interpretate în sensul în care să se asigure finalitatea dorită de legiuitor, respectiv fiecare creditor a cărei creanță a fost analizată de administratorul judiciar să beneficieze de drepturile conferite de această calitate, prin înscrierea în tabelele de creanță.
Recurenta-contestatoare a invocat și o a doua categorie de critici și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect recurenta a susținut că prima instanță nu a răspuns motivelor de contestație care vizau încălcarea art.62 din Legea nr.85/2006, respectiv depășirea termenului pentru întocmirea tabelului definitiv de creanțe.
Față de motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii pe fond a contestației formulate împotriva măsurii de prorogare a definitivării tabelului de creanțe, dispusă de administratorul judiciar al debitoarei ., prin raportul de activitate nr.3 din data de 05.02.2013, cu cheltuieli de judecată.
În drept, recurenta-creditoare a invocat dispozițiile art.299 și următoarele, art.304 Cod procedură civilă, art.62, art.73 alin.3, art.74 alin.1, art.3 pct.16-19, art.66, art.72 din Legea nr.85/2006.
În cauză, intimații administratorul judiciar RTZ & PARTNERS SPRL – FILIALA A. al debitoarei . și Președintele Comitetului Creditorilor . SA au formulat întâmpinări la recursul declarat de contestatoare, ambii solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată în limita criticilor formulate (doar sub aspectul soluționării fondului contestației, nu și al excepțiilor invocate), văzând și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
P. prima categorie de critici invocate de recurentă s-a susținut că hotărârea atacată este rezultatul interpretării și aplicării greșite a prevederilor art.62, art.73 alin.3, art.74 alin.1, art.3 pct.16-19, art.66 și art.72 din Legea nr.85/2006, motiv de recurs ce se circumscrie dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Aceste critici sunt însă nefondate.
Astfel, judecătorul-sindic a reținut incidența în cauză a prevederilor art.74 alin.1 din Legea nr.85/2006 și le-a interpretat în sensul că întocmirea tabelului definitiv se face după soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar. Cum până la data întocmirii Raportului de activitate nr.3 nu erau soluționate contestațiile la tabelul preliminar, măsura administratorului judiciar de amânare a întocmirii tabelului definitiv al creanțelor a fost apreciată ca fiind corectă.
Curtea constată că sunt corecte susținerile instanței de fond, art.74 alin.1 fiind o normă cu caracter special, de excepție, ce se aplică atunci când s-au formulat contestații la tabelul preliminar de creanțe.
Legiuitorul a prevăzut în mod clar și expres, prin acest text de lege, că tabelul definitiv de creanțe se întocmește de administratorul judiciar „după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate”, norma de drept neputând fi interpretată în alt sens decât cel reținut de instanța de fond.
Aceste dispoziții sunt în concordanță și cu art.3 pct.17 din legea insolvenței ce definește tabelul definitiv de creanțe (tabel ce cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor).
Art.62 invocat de recurenta-contestatoare are în vedere mențiunile pe care trebuie să le cuprindă notificarea ce o trimite administratorul judiciar în urma deschiderii procedurii insolvenței, conform art.61 din lege.
Termenul de definitivare a tabelului de creanțe este stabilit de către judecătorul-sindic prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, acesta stabilind atribuțiile administratorului judiciar desemnat în cauză, conform art.11 alin.1 lit.c) din lege.
Art.62 alin.1 lit.d) prevede limitele de stabilire a acestui termen de definitivare a tabelului de creanțe, însă acele limite au un caracter general, termenul decalându-se în mod automat în cazul formulării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, conform art.74 alin.1 din lege.
P. urmare, atunci când în cadrul procedurii s-au formulat contestații la tabelul preliminar de creanțe, termenul de definitivare a tabelului este cel prevăzut de art.74 alin.1 și nicidecum cel prevăzut de art.62 (norma reglementată de art.62 fiind norma generală, în timp ce norma reglementată de art.74 este norma specială, de excepție, a cărei aplicare nu se poate susține că se face cu încălcarea normei generale, conform principiului general de drept specialia generalibus derogant).
Este nefondată și susținerea potrivit căreia administratorul judiciar ar fi trebuit să solicite amânarea definitivării tabelului conform art.62 alin.2 din legea nr.85/2006, căci acest text de lege nu are în vedere ipoteza existenței contestațiilor la tabelul preliminar, situație reglementată expres de lege, ci existența unor alte motive temeinice pentru care legiuitorul nu a prevăzut expres amânarea termenului de definitivare a tabelului de creanțe.
În ceea ce privește art.73 alin.3 invocat de recurentă ca fiind nesocotit de instanța de fond, Curtea constată că această normă de drept prevede posibilitatea („judecătorul-sindic poate să admită...”) de înscriere a creanțelor, în mod provizoriu, în tabelul definitiv, de către judecătorului-sindic și nicidecum de către administratorul judiciar, iar această posibilitate pe care o are judecătorul nu trebuie neapărat invocată sau solicitată de ceilalți participanți. P. urmare, acest text de lege este nerelevant în cauză față de obiectul dosarului (contestație la măsurile administratorului judiciar dispuse prin raportul de activitate).
Recurenta-contestatoare a invocat nesocotirea de către instanța de fond și a dispozițiilor art.3 pct.16-19 din legea insolvenței, susținând că această normă enumeră, cu titlu exemplificativ, tabelele ce se întocmesc în timpul desfășurării procedurii, iar administratorul judiciar ar fi trebuit să întocmească un tabel provizoriu rectificat, urmare a raportului de verificare a declarației de creanță a ..
Sub acest aspect Curtea apreciază că enumerarea cuprinsă în art.3 pct.16-19 nu este una exemplificativă, ci aceste texte de lege definesc toate tabelele ce se întocmesc într-o procedură, căci nicăieri în cuprinsul legii nr.85/2006 nu se găsește trimitere la o altă formă de tabel decât cele enumerate limitativ de art.3 pct.16-19.
Situația invocată de recurentă a existenței unei erori materiale nu are relevanță în cauză, administratorul judiciar nesusținând niciodată că neînscrierea contestatoarei . în tabelul preliminar de creanțe este rezultatul unei erori materiale, iar raportul de verificare a creanței contestatoarei nu are valoarea unui tabel preliminar întocmit de administratorul judiciar.
În ceea ce privește dispozițiile art.66-art.72 invocate de recurentă, acestea reglementează procedura de verificare a creanțelor și de întocmire a tabelului preliminar, neexistând nicio contradicție între acestea și prevederile art.74 din lege.
P. urmare, sunt nefondate toate susținerile recurentei referitoare la nerespectarea obligațiilor administratorului judiciar de întocmire a tabelului definitiv de creanțe în termenul stabilit inițial, prin notificarea de deschidere a procedurii; la nerespectarea drepturilor creditorilor; la formalismul excesiv ca urmare a posibilității de înscriere a contestatoarei, în tabelul definitiv, doar în cadrul contestației la tabelul preliminar sau la nerespectarea dispozițiilor legale invocate expres de aceasta în cadrul primei categorii de critici, în speță formulându-se contestații la tabelul preliminar de creanțe, caz în care definitivarea tabelului se face după soluționarea acestora, conform art.74 alin.1 din legea insolvenței.
În ceea ce privește cea de-a doua categorie de critici invocate de recurentă, respectiv faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină deoarece prima instanță nu a răspuns motivelor de contestație care vizau încălcarea art.62 din legea nr.85/2006 (critică ce se circumscrie art.304 pct.7 Cod procedură civilă), Curtea constată că și aceasta este nefondată.
Judecătorul-sindic, reținând incidența dispozițiilor art.74 alin.1 din lege, ce prezintă un caracter special, de excepție, apare ca fiind evidentă neincidența în cauză a prevederilor art.62, iar neindicarea în mod expres a acestui aspect nu este similară cu o nemotivare a hotărârii.
Având în vedere toate considerentele arătate mai sus, Curtea constată că sunt nefondate în întregime criticile formulate de recurenta-contestatoare, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoare . împotriva sentinței civile nr.1466/04.06.2013, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Ilfov în dosarul nr._ având ca obiect contestație la măsurile administratorului judiciar, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin administrator judiciar RTZ & PARTNERS SPRL – FILIALA A. și Președintele Comitetului creditorilor . SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Februarie 2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. ESR/21.03.2014
Tehnoredactat: A.A.
2 ex./24.03.2013
Tribunalul Ilfov
Jud. sindic: S. F. I.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 74/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
