Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 298/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 52881/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2986/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 298
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
JUDECĂTOR L. C. S.
GREFIER I. L. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr.3549/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. G. și A. H..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații pârâți prin avocat P. C. cu împuternicire avocațială depusă la fila 15 dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimații pârâți au depus la dosar prin compartimentul registratură întâmpinare.
Intimații pârâți, prin avocat, depun la dosar întâmpinarea în original.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimații pârâți, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică față de inexistența dovezilor privind îndeplinirea condițiilor reglementate de articolul 138 alineat 6 din Legea nr.85/2006. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform dovezii pe care o depune la dosar.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.3549/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei calității procesual active, fiind respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, conform art. 138 lit. d din Legea 85/2006, fiind obligat reclamantul la plata sumei de 1488 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtilor de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtii nu ar fi ținut contabilitatea conform legii nu este de natura sa atraga raspunderea lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Nu exista dovedita legatura de cauzalitate intre fapta imputata, respectiv netinerea contabilitatii in conformitate cu legea si starea de insolventa a societatii.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
In temeiul art.274 din Vechiul Cod de procedura civila( norma in vigoare la data sesizarii instantei cu litigiul dedus judecatii),instanta, retinand si solutia pronuntata cu privire la cererea dedusa judecatii a obligat reclamantul la plata sumei de 1.488 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre paratul A. H.,conform inscrisurilor doveditoare ce atesta efectuarea cheltuielilor reprezentand onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, motivat, recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de recurs că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților, conform articolului 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, articolului 304 pct.9 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 85/2006.
În recurs, s-a depus întâmpinare de către intimații pârâți A. G. și A. H..
Examinând recursul declarat de către recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 304 și articolului 3041 Cod procedură civilă ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a – g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor articolelor 998 – 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil.
Sub aspectul dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii lor patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Acuzele privind dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 din lege.
Evidența contabilă, așa cum este reglementată de Legea nr.82/1991 modificată ulterior, se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plată către bugetul de stat, care au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plată și care sunt supuse unor sancțiuni distincte, și care în nici un caz nu pot cauza ajungerea societății în stare de insolvență.
Este adevărat că prin nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006, în special a celor contabile, se poate deduce că pârâtul nu a ținut contabilitatea debitoarei conform Legii nr.82/1991 republicată, însă potrivit articolului 149 din Legea nr.85/2006 dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura compatibilității lor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, iar în temeiul dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea formulată de către intimații pârâți A. G. și A. H. privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1488 lei, acestea nefiind dovedite, motivat de faptul că la dosarul cauzei, respectiv fila 24 dosar C.A.B., s-a depus doar o factură cu suma mai sus-menționată, factură din care nu reiese numărul dosarului pentru care s-a achitat acest onorariu de avocat, factură care însă nu este însoțită și de chitanța de plată a acestui onorariu..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 cu sediul în sector 2, București, Prof.Dr.D. Gerotă, nr. 13, împotriva sentinței civile nr.3549/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. G. domiciliată în sector 4, București, ., . și A. H. domiciliat în B., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea intimaților privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. Ș. C. L. C.
N. C. S.
GREFIER
I. L. P.
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
2 ex.
20.02.2014
…………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător fond: S. O.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1464/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
