Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 7638/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7638/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 11386/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.570
Ședința publică de la 21 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta F. M. împotriva sentinței civile nr.7638 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GNERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul promovat nu este legal timbrat, iar prin Serviciul registratură a fost depusă din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului declarat și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberand, se retin urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.7638/26.09.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VII in dosarul nr._, s-a admis cererea creditoarei DIRECȚIA GNERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 si a fost obligata parata F. M. la plata pasivului societatii conform tabelului definitiv.
In motivare, s-a retinut că pârâta se face vinovata de fapte prevăzute la art. 138 din lege in sensul ca a dispus continuarea activității debitoarei, deși aceasta se afla in stare evidentă de insolventa.
Așa cum rezultă din rapoartele de activitate depuse de către lichidator, pârâta a refuzat să depună actele prevăzute la art. 28 din lege și a instrainat bunurile din patrimoniul societății .
Faptele prezentate mai sus au dus în mod inevitabil la starea de insolvență a societății, legătura de cauzalitate dintre faptele comise în calitate de administrator al societatii si prejudiciul cauzat creditorilor, fiind dovedit in cauză .
Constatând că sunt indeplinite cerintele prevăzute de art. 998-999 Cod civil, instanta a admis cererea creditoarei ca întemeiată și in consecință a obligat pârâta la suportarea pasivului neacoperit al debitorului așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat.
Impotriva acestei sentinte, a formulat recurs parata, la data de 14.10.2013, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare, se arata ca dosarul s-a judecat fără ca aceasta să aiba cunoștință de existența lui, cu citarea sa la adresa din ., în loc de ., fapt care a împiedicat-o să-îsi facă apărările de fond.
Comunicarea sentinței recurate i-a parvenit total întâmplător, prin binevoința unei persoane de la adresa greșit trecută în sentință.
Se mai invedereaza ca, prin Sentința comercială nr.3048/18.03J2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a Vl-a comercială, rămasă definitivă, s-a dispus dizolvarea societății . TRADING SRL, însă la acel moment avea de recuperat de la stat peste 40.000 RON (_ lei vechi), sumă care depășea cu mult orice datorie ar fi avut-o eu către ANAF și care trebuiau compensate.
In drept, se invoca art.304 pct.5 cpc.
La data de 10.02.2014, intimata Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, a depus întâmpinare, prin care solicita respingerea recursului ca nefundat.
In motivare, se arata ca, prin încheierea de ședința din data de 21.06.2012, pronunțata de Tribunalul București - Secția a Vll-a Comerciala in dosarul nr._ 12, s-a dispus deschiderea procedurii de faliment reglementata de Legea 85/2006, împotriva debitoarei S.C. M&D CONCEPT TRADING S.R.L., cu sediul in București, ., ., ., cod fiscal_ si număr de ordine in Registrul Comerțului J40/_/2004 si a fost desemnat in calitate de lichidator judiciar practicianul CORPORATE INSOLVENCY IPURL.
Urmare notificării de deschidere a procedurii de faliment, instituția a formulat cerere de admitere a creanței prin care a solicitat înscrierea in tabelul obligațiilor debitoarei cu suma de 18.945 lei reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat al statului conform fisei sintetice pe plătitor.
Se precizeaza faptul ca lichidatorul judiciar desemnat in prezenta cauza a convocat, in data de 04.03.2012, Adunarea Creditorilor cu ordinea de zi formularea unei acțiuni in baza art.138 din Legea 85/2006 împotriva administratorului debitoarei mai sus menționata.
Astfel, instituția a transmis punct de vedere in sensul ca apreciaza oportuna formularea unei astfel de acțiuni, si va promova aceasta acțiune conform art.138 alin 3 din legea 85/2006, in calitate de creditor majoritar ce deține 99,3% din total masa credala, așa cum reiese din tabelul definitiv de creanțe publicat in BPI nr._/02.10.2012.
Răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civila delictuala speciala care intervine in situația in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societății si aceasta este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei. Prin activități ce duc in mod vădit la starea de insolventa se înțelege acele activități care, deși prejudiciabile pentru patrimoniul societății din punct de vedere financiar, sunt continuate in mod conștient si voit de membrii organelor de conducere.
In speța, societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute la art. 28 din Legea insolventei, încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 35 din același act normativ. Oi, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar in imposibilitatea de a verifica modalitatea de înregistrare a evidentelor contabile, legalitatea acestora, înstrăinarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la încetarea de plați. In susținere, se invoca dispozițiile art. 9 alin. 1 din legea nr. 82/1991 a contabilității, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora "documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată".
Astfel, nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, instituie o prezumție relativa a netinerii contabilității in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societății in încetare de plați. In acest sen, se invedereaza faptul ca, din verificările efectuate, rezulta ca reprezentanții legali ai debitoarei nu si-au indeplinit cu regularitate obligațiile declarative in sensul ca societatea nu a înregistrat situațiile financiare la organul fiscal in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura fiscala, ale Legii nr. 31/1990 si ale Legii contabilității.
Răspunderea organelor de conducere ale societății este atrasa in strânsa legătura cu nedepunerile culpabile ale documentelor sus¬menționate, omisiune vădit imputabila acestora mai cu seama cu cat aceștia, in calitatea lor de mandatari ai falitei, erau ținuți sa-si duca la îndeplinire mandatul prin manifestarea unei diligente superioare chiar si celei depusa in susținerea propriilor interese.
Scopul reglementarii dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 a fost acela de a determina apariția si menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe doua principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății fata de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in incetare de plați si principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Se apreciaza ca, in cauza, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentanții societății debitoare aveau obligația legala sa nu dispună continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plați, societatea înregistrând datorii inca din anii anteriori deschiderii procedurii, astfel cum rezulta din raportul privind cauzele si împrejurările care au condus la apariția stării de insolventa a societății debitoare, întocmit de lichidatorul judiciar si depus la dosarul cauzei.
In vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 in care se arata ca "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa" si "va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi si debitorul in cazul căruia apariția stării de insolventa este iminenta".
Rezulta ca administratorii unei societăți comerciale sunt obligați sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai in situația apariției stării de incetare de plați, ci chiar in situația in care aceasta stare este iminenta. In acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
In aceasta situație, formularea unei cereri întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot încalcă, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", iar, conform dispozițiilor art. 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv sau in hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comerțului. Prin urmare, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru doi, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atât . si . unei acțiuni, ori neluarea unei masuri atunci când acea acțiune sau acea măsura trebuie sa fie întreprinsa de o anumita persoana).
Conform art.73 alin.(1) din Legea nr.31/1990, cu modificările si completările ulterioare, "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere", aceasta fiind o obligație esențiala a mandatarului ce rezulta din contractul încheiat cu persoana juridica. Din coroborarea dispozițiilor legale menționate anterior cu cele ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, rezulta implicit ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, iar in aceste condiții, lipsa actelor cerute de lege constituie o premisa pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății.
Se invoca si dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit cărora "orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz".
Se creează astfel si legătura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societății debitoare (respectiv nu a ținut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale si a dispus continuarea unei activități ce ducea in mod vădit societatea la încetare de plați) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, așa cum rezulta din tabelul obligațiilor societății debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății. O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa.
Se considera ca recursul declarat de administratorul debitoarei împotriva sentinței civile nr.7638/26.09.2013 pronunțata de Tribunalul București Secția a Vll-a Civila este nefondat si nemotivat, susținerile cu privire la faptul ca, acest dosar s-a judecat fără a lua la cunoștința de existenta lui sunt nesustinute, având in vedere faptul ca a fost notificat de către lichidatorul judiciar cu privire deschiderea procedurii si la depunerea documentelor prevăzute de art.28 din legea insolventei, iar acesta a ignorat toate aceste notificări.
Mai mult decât atât, acumularea de datorii si dezinteresul de a acoperi datoriile acumulate de către administratorului societății, ca reprezentant legal, este evident, motivat de faptul ca dizolvarea unei societăți s-a realizat in temeiul art.237 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale.
D. urmare, dizolvarea si ulterior starea de insolventa ii aparține in totalitate administratorului debitoarei ca reprezentant legal, motivat de faptul ca, potrivit principiilor generale ale răspunderii, fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea . putând fi reprezentata si de omisiunea, inacțiunea, neindeplinirea unei activități, la care cel ce urma sa o facă era obligat de lege a indeplini obligația ce-i revenea precum si pentru toate considerentele expuse mai sus conform textelor de lege menționate.
In drept, se invoca Legea 85/2006, legea 31/1990 si Codul de Procedura Civila.
Se solicita judecarea prezentei cauze si in conformitate cu prevederile art.242 alin.2 cod procedura civila.
In dovedire, se solicita proba cu inscrisuri: -actele de la dosar.
La termenul din 21.02.2014, Curtea a invocat exceptia netimbrarii.
Analizand exceptia netimbrarii, exceptie absoluta si peremtorie, se retin urmatoarele:
Conform art 11 alin 1 din Legea 146/1997, cererea de recurs se timbreaza cu 50% din taxa datorata la suma contestata, in cazul actiunilor evaluabile in bani, respectiv cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima instanta.
Cum prin sentinta civila nr.7638/26.09.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VII in dosarul nr_ ce face obiectul recursului, s-a solutionat cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei . TRADING SRL, ce se timbreaza cu suma de 120 lei si timbrul judiciar de 0,30 lei, in temeiul art 6 lit c din Legea nr 146/1997, prin citatia primita de recurenta la 20.11.2013 (prin mama sa), s-a pus in vedere partii sa achite taxa judiciara de 60 lei si timbru judiciar de 0,15 lei, fiind citata cu aceasta mentiune la domiciliul indicat in cererea de recurs.
Însă, pana la termenul din 21.02.2014, nu a facut dovada platii acestora.
Avand in vedere neindeplinrea acestei obligatii, in baza art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997, instanța va admite excepția netimbrarii și, pe cale de consecință, va anula recursul ca netimbrat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Respinge recursul formulat de recurenta F. M. împotriva sentinței civile nr.7638 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GNERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. D. M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.ALZ/25.03.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: E. R.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 879/2014. Curtea de... → |
|---|
