Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 858/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 24123/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1772/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
…..
DECIZIA CIVILĂ Nr.858/2014
Ședința publică de la data de 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr.4537 din data de 05.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. R. și M. - R. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul G. R. prin avocat R. E. R. cu delegație la fila 16 din dosar și intimata M. - R. P. prin avocat D. R. cu delegație la fila 9 din dosarul de fond, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Apărătorii intimaților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul G. R. prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca temeinică și legală. În combaterea cererii de apel, arată apărătorul intimatului că nu sunt depuse probe în susținerea cererii și sunt doar simple afirmații. Mai arată că lichidatorul judiciar a înțeles să nu formuleze cerere pentru atragerea răspunderii și a considerat că nu e vinovat administratorul societății pentru starea de insolvență a societății. În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de judecătorul sindic ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata M. - R. P. prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca temeinică și legală. În combaterea cererii de apel, arată că pune aceleași concluzii, în plus, mai arată că prin cererea de apel s-a invocat faptul că societatea și-a continuat activitatea, cu privire la acest aspect, arată că această societate nu a avut nici un fel de activitate, acea sumă invocată de apelantă provine din taxa forfetară. În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de judecătorul sindic ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă la data de 27.09.2013 sub nr._ creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare S.C. „October Fest” SRL, respectiv a pârâților G. R. și P. R. - M. și obligarea acestora, în solidar, la suportarea pasivului societății debitoare.
În motivarea cererii se arată în esență, că pârâții au dispus în interes personal activitatea societății deși starea de insolvență era vădită, nu au formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în condițiile art.27 din lege.
De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr.31/1990 rep., obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, ori conform art.374 Cod comercial, mandatul este prezumat a fi cu caracter oneros, administratorul răspunzând nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisa în executarea lui.
În drept, creditoarea a invocat disp.art.138 lit. c din legea 85/2006.
Prin Sentința civilă nr.4537/05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/ 2013/a1 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea de angajare a răspunderii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 05.07.2013 debitoarea S.C. „October Fest” SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței întrucât se află în stare de incapacitate de plată a datoriilor exigibile cu fondurile bănești existente în patrimoniu.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 22.07.2013 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată față de debitoarea S.C. „October Fest” SRL.
Întrucât lichidatorul judiciar a precizat că nu formulează cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006, în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.3 Legea 85/2006 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei .
A arătat tribunalul că în conformitate cu prevederile art.138 din legea 85/2006 „judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți”.
Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, s-a indicat că este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2006.
Însă, a mai arătat tribunalul, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea ei fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșire, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Mai mult, răspunderea persoanelor vizate de dispozițiile art.138 din lege poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorului.
Altfel spus, dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
În consecință, s-a indicat că răspunderea administratorului este una personală ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale care reies din dispozițiile art.998-999 C.civ. și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolvență.
În speță judecătorul sindic nu a reținut incidența dispozițiilor art.138 lit. c din lege. Astfel, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății,sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale. Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității debitoarei. Condiția interesului personal în continuarea activității, în sensul menționat, a apreciat tribunalul, nu a fost dovedită în nici un fel de creditoare.
De altfel, s-a mai arătat, în cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
A constat judecătorul – sindic că în cerere, creditoarea a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art.138 lit. c din lege.
De asemenea, s-a apreciat că răspunderea pârâților nu se poate atrage dacă aceștia nu au formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, ori dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 C.civ.
În cauză s-a constatat că reclamanta - creditoare nu a probat în niciun fel că pârâții au săvârșit fapte de natura celor enumerate în textul de lege, fapte care ar fi cauzat starea de insolvență a S.C. „October Fest” SRL.
În consecință, în raport de aceste considerente judecătorul sindic a respinge cererea formulată creditoare ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 24 iunie 2014 a declarat apel creditoarea reclamantă, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 23 iulie 2014.
Prin cererea de apel, apelanta - creditoare a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale și obligarea pârâților, în calitate de asociați ai societății la plata pasivului neacoperit.
În motivare se arată că prin continuarea unei activități ineficiente, reprezentanții debitoarei au încălcat dispozițiile art.27 din lege, care instituie obligativitatea acestora de a se adresa tribunalului cu cerere pentru a fi supusă dispozițiilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Se mai arată că prin încălcarea dispoziției legale se dovedește faptul că prin continuarea activității societății care se afla în încetare de plăți, administratorul societății nu a făcut altceva decât să adâncească pierderile debitoarei (art.138 lit. c), societatea acumulând în decursul timpului datorii care nu au putut fi achitate, dovadă fiind datoriile acesteia către bugetul de stat.
În această situație, subliniază apelanta – creditoare, formularea cererii prevăzute de art.27 din lege nu este o opțiune a debitorului, ci o obligație pe care administratorul nu o poate încălca.
Se mai adaugă că neîndeplinirea obligațiilor legale creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârâți în alte scopuri, dovedește culpa acestora în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
Mai susține apelanta că a arătat că sunt întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv, a arătat că există un prejudiciu, există o faptă ilicită, o legătură de cauzalitate între cele două și există, de asemenea, prezumția de culpă a asociaților.
Referitor la existența faptei ilicite se arată că administratorul unei societăți este obligat să solicite el însuși aplicarea dispozițiilor legii nr.85/2006, nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar și în situația în care această stare este iminentă.
În privința prejudiciului se apreciază că acesta este unul cert, stabilindu-se cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către de către lichidatorul judiciar a tabelului final al obligațiilor debitoare, tabel necontestat.
În privința izvorului răspunderii civile, se arată că aceasta are atât sorginte delictuală, izvorând din nerespectarea obligațiilor legale, cât și contractuală, izvorâtă din contractul de mandat pe care reprezentanții societății îl încheie cu societatea.
Referitor la legătura de cauzalitate, apelanta susține că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii sau asociații săi manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv nu țin o contabilitate în conformitate cu prevederile legale, nu varsă la buget sumele constituite ca taxe și impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege, astfel încât, singurul rezultat previzibil al acestei atitudini fiind falimentul societății comerciale.
Urmare a activității desfășurate de administratorii și asociații societății, aceasta a intrat în încetare de plăți, și pe cale de consecință în faliment, apelanta fiind prejudiciată prin neplata impozitelor și taxelor, dobânzilor și penalităților aferente acestora.
În drept au fost invocate prevederile art.466 și urm. N. C.pr.civ. și Legea nr.85/ 2006.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații – pârâți, deși legal citați nu au formulat întâmpinare însă au fost reprezentați în fața instanței de apel și au formulat concluzii.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, și nu este o răspundere contractuală.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelanta afirmă că intimații - pârâți se fac vinovați de fapta prevăzută de art.138 lit. c invocând generic continuarea activității în interes personal de către aceștia, precum și dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit. c din lege.
În privința susținerii potrivit căreia intimații - pârâți – asociați și administratori ai societății aveau obligația legală să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/ 2006 la apariția stării de insolvență, Curtea constată că răspunderea pârâților nu se poate atrage pentru neformularea unei astfel de cereri, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art.138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
De asemenea, activitatea nerentabilă și managementul defectuos invocate de apelantă, constând în dezinteresul total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății și lipsa eforturilor pozitive în redresarea acesteia, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitoarei, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art.138 din lege, așa cum s-a reținut și de către prima instanță.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, ar fi trebuit dovedită nu numai săvârșirea faptelor reclamate, ci și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată.
Aserțiunile apelantei, constând în prezumții simple, nesusținute de nici o probă concretă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la susținerea apelantei – creditoare în sensul că în cauză ar fi incidente regulile răspunderii contractuale derivând din contractul de mandat al administratorului, Curtea constată că o astfel de răspundere poate fi angajată numai în relațiile administratorului cu societatea, cea care i-a dat mandatul de reprezentare, apelanta neputând invoca un contract în care nu este parte. Astfel, în relațiile cu terții, sunt aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale, condiții a căror îndeplinire nu a fost dovedită în cauză.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților - pârâți săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N. C.pr.civ., va respinge apelul, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, cu sediul în București, sector 2, . Gerota nr.13, împotriva Sentinței civile nr.4537/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. R., cu domiciliul în București, sector 4, ., .> M. R. P., cu domiciliul în București, sector 4, ..120, ., ., ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. C. A. P.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
5 ex/
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Judecător fond – A. – E. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 26-11-2014,... | Contestaţie. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
