Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 228/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 13947/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2704/2013)
DECIZIE Nr. 228/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă D. B. IN REPREZENTAREA AFP SECT.3 împotriva sentinței civile numărul 3517 din data de 05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. Y., având ca obiect - angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea invocă din oficiu lipsa calității procesuale active.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului:
Prin sentința civilă nr.3517 pronunțată la data de 05.04.2013 în dosarul numărul_, Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului B. - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 3, impotriva paratului Z. Y. ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, pentru a putea fi angajata raspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Insa, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate in dispozitiile art.138 trebuie sa fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa.
Ca atare, aceasta forma de raspundere reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o raspundere contractuala izvorata din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la raspunderea contractuala.
Totodata, nu sunt suficiente simple afirmatii pentru a opera angajarea raspunderii patrimoniale, deoarece partilor le revine, potrivit art.1169 C.civ., sarcina de a-si dovedi sustinerile, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind de natura sa atraga in mod automat raspunderea membrilor organelor de conducere caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Prin urmare, toate conditiile raspunderii reglementate de procedura insolventei trebuie dovedite, neoperand nicio prezumtie de culpa.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în nerecuperarea/diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acestia le au față de debitor.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
In ceea ce priveste fapta prevazuta de dispozitiile art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in masura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate,ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele savarsite de asociati care au dus la insolventa societatii.
Prin reglementarile din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Ca atare, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitatile dispuse de asociati, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca acestea ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.
Potrivit art. 27 din legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Nu exista legatura de cauzalitatea intre neformularea cererii de deschidere a procedurii conform art. 27 din lege si starea de insolventa a debitoarei, intrucat fapta este ulterioara starii de insolventa, aspect ce rezulta chiar din reglementarea textului d elege invocat.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului B. în reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 3, solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.
In motivare, recurenta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului B. a aratat ca debitoarea nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute la art. 28 din legea insolventei, desi lichidatorul judiciar a aratat in rapoartele de activitate depuse la dosar ca a notificat atat societatea debitoare cat si administratorul acesteia cu privire la obligația depunerii documentelor contabile, fiind astfel incalcate dispozițiile exprese ale art. 35 din același act normativ. Ori, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar in imposibilitatea de a verifica modalitatea de inregistrare a evidentelor contabile, legalitatea acestora, instrainarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la apariția stării de insolventa si a persoanelor ce se fac raspunzatoare de aducerea societatii in incetare de plați.
Nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, instituie o prezumție relativa a netinerii contabilitatii in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societatii in incetare de plați.
Raspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului inregistrat de societatea debitoare este o răspundere civila delictuala speciala care intervine in situatia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei.
In cauza, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentanții societatii debitoare aveau obligația legala sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 si sa nu dispună continuarea unei activitati care ducea in mod vădit la incetarea de plați.
In vederea realizarii acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Formularea unei cereri intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru incalcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.
Raspunderea administratorilor debitoarei poate fi atrasa chiar si pentru culpa cea mai ușoara a acestora, atata vreme cat ei sunt niște mandatari ai falitei si au obligația de a administra patrimoniul societatii cu mai multa diligenta decât propriile lor interese. O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa.
Acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat . si .>
Se creeaza astfel legătură de cauzalitate intre fapta ilicita a asociaților societatii debitoare (respectiv managementul defectuos al societatii in sensul ca a continuat sa mai funcționeze desi pierderile din afacerile societatii erau iminente) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor asa cum rezulta din tabelul definitiv al obligațiilor societatii debitoare depus la dosar) si consta in dezinteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii.
In drept au fost invocate disp. art. 304 pct.9, 3041 Cod procedura civila, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepției invocate din oficiu, conform art. 137 alin. 1 C.p.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea formulată în condițiile art. 138 alin. 1 sau 3 din același act normativ poate formula recurs numai administratorul sau lichidatorul judiciar, atât în situația în care intenția de declarare a recursului este a administratorului judiciar, respectiv a lichidatorului judiciar, cât și atunci când aceștia sunt solicitați în acest sens de adunarea creditorilor, respectiv de creditoarea ce deține mai mult de jumătate din valoarea totală a creanțelor.
Raportat la aceste dispoziții legale, recurenta – creditoare, chiar dacă a fost titulara cererii formulate în condițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, nu justifica legitimare procesuala în promovarea recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii sale.
Pentru aceste considerente, in baza art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, Curte va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge recursul pentru lipsa calității procesuale active .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B. IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile numărul 3517 din data de 05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. Y., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
2 ex.
4.03.2014
…………………………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: S. O.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 2032/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
