Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 695/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 695/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 3280/87/2013/a1

Dosar nr._ (Număr în format vechi 929/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 695/2014

Ședința publică de la 22 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE P. I.

JUDECĂTOR C. M. SPERANȚA

GREFIER C. L.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva Sentinței civile nr. 16/08.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți A. R. și B. F..

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,.

Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin 3 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.16/08.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Civilă, în dosarul nr._ judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva pârâților A. R. și B. F., în temeiul dispozițiile articolului 138 lit. „f” din Legea nr.85/2006, pentru considerentul că în cauză nu s-a făcut dovada folosirii de cei doi administratori de mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 468 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a V- a civilă la data de 14.04.2014, a fost înregistrat dosarul nr. 929/2014 (număr unic_ ).

Apelanta reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de fond a reținut că "nedepunerea situațiilor financiare sau a celorlalte acte prevăzute de art. 28 din lege nu constituie prin ea însăși o faptă care să atragă răspunderea administratorului" (fila 2 paragraful 8 din hotărârea atacată).

Referitor la aspectele legate de derularea propriu - zisă a procedurii simplificate în cauză, reiese în mod clar că lichidatorul judiciar a cunoscut situația în care se află societatea și care sunt persoanele care au contribuit la neîndeplinirea scopului pentru care aceasta a fost înființată, iar simplul fapt că nu au fost depuse la dosarul cauzei documentele prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, de către administrații asociați, deși acesta a fost notificat în repetate rânduri, nu constituie motiv de neatragere a răspunderii acestuia.

Dacă nu a depus la dosar documentele societății, a încălcat prevederile legale care îl obligă la acest demers, admițându-se tacit că are multe de ascuns.

Reiterarea textului de lege care dă creditorului îndreptățit posibilitatea de a formula cererea la care se referă art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare nu înseamnă că fapta dedusă judecății este numai descrisă generic, cum s-a reținut în considerentele sentinței atacate, ci reprezintă o întărire a argumentelor pe care le poate valorifica creditorul pe calea prezentei acțiuni.

Astfel, citând alin.3 al art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, apreciată că aduce în fața instanței dovada clară că cererea sa se încadrează în prevederile textului de lege care dispune că: "(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală."

Mai mult, nefiind soluționate aspecte care țin de fondul procedurii de insolvență prin încălcarea prevederilor legale în ceea ce privește derularea procedurilor speciale de către lichidatorul judiciar, solicită să se aibă în vedere la pronunțarea hotărârii și atitudinea de superficialitate a acestuia față de aplicarea unitară a legislației, urmărindu-se în special închiderea procedurii și descărcarea sa de toate sarcinile care decurg din aceasta, fără parcurgerea etapelor necesare în vederea recuperării prejudiciului.

Nu se poate reține că nu sunt îndeplinite cauzele pentru care se cere atragerea răspunderii și că nu sunt astfel de cauze, atâta timp cât administratorul judiciar afirmă, că nu au fost depuse la dosar documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006. Apreciază că pentru a se stabili cauzele care au dus la apariția stării de insolvență lichidatorul judiciar avea nevoie de acele documente (bilanțuri prescurtate pe ultimii trei ani de activitate cu toate formularele și notele prevăzute de legea contabilității, toate informațiile juridice, dar și orice alte documente din care să se poată trage concluzia că insolvența a fost prezumată sau iminentă), insă în lipsa acestora a hotărât că nu se impune formularea cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar.

Legea privind procedura insolvenței stabilește în sarcina debitoarei, prin administratorul său statutar, o obligație clară de cooperare cu administratorul judiciar (lichidatorul). Neîndeplinirea acestei obligații are consecințe foarte grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitatea de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii, anume acoperirea pasivului debitoarei aflată în stare de insolvență.

În aceeași ordine de idei, în absența oricărei colaborări a administratorului statutar al debitoarei, instanța de apel poate reține că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile de a ține evidențe ale activității desfășurate, motiv pentru care este întemeiată solicitarea sa de atragere a răspunderii.

Intimata –pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.

Nu au fost administrate probe noi.

Curtea, verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond, potrivit dispozițiilor articolului 479 alin.1 Noul Cod de procedură civilă constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:

Răspunderea patrimonială a intimaților pârâți putea fi antrenată în ipoteza în care s-ar fi dovedit că aceștia ar fi cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile articolului 138 alin. 1 lit. „f” din Legea nr.85/2006 și că, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile.

Potrivit dispozițiile articolului 138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență, de a-și plăti datoriile certe și exigibile.

Pentru atragerea unei astfel de răspunderi legiuitorul a considerat că trebuiesc întrunite cumulativ atât condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de codul civil cât și de cele speciale prevăzute de dispozițiile articolului 138 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile articolului 73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența niciuneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este, conform articolului 1169 Cod civil, în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii, are poziția procesuală de reclamant.

În acest context, din analiza lucrărilor dosarului de fond, Curtea reține că, apelanta reclamantă nu a propus și nici nu a administrat vreo probă din care să rezulte că cei doi intimați pârâți ar fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii, încetării de plăți, cum ar fi contractarea unor împrumuturi prea oneroase pentru societate, etc., care să conducă la creșterea gradului de îndatorare a societății debitoare și în final la insolvența acesteia.

În consecință, de vreme ce reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârâți a faptei ilicite care să poată fi încadrată în dispozițiile articolului 138 lit.„f” din Legea nr.85/2006, iar lichidatorul judiciar în raportul său de activitate a reținut drept cauză a insolvenței, lipsa resurselor necesare continuării activității și nicidecum obținerea de fonduri prin mijloace ruinătoare care ar fi determinat încetarea de plăți, Curtea în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la articolul 138 alin.1 lit.”f” din Legea nr.85/2006, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN cu sediul în A., ., J. Teleorman, împotriva Sentinței civile nr.16/08.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți A. R. domiciliată în . Jos, J. Teleorman și B. F. domiciliată în com. Tătărăști, ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2014.

Președinte,

I. P.

Judecător,

M.-SPERANȚA C.

Grefier,

C. L.

Red. Jud. I.P.

Tehnored. I.N.

ex.5

06.10.2014

…………………..

Tribunalul Teleorman, Secția Civilă

Judecător sindic: G. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 695/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI