Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 174/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 51420/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2533/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 174/2014
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier L. V. V.
Pe rol judecarea recursului formulat de către recurenta reclamantă L. L. ȘI REORGANIZARE SPRL împotriva sentinței civile nr. 3986/15.04.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. G. R., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2014 și a hotărât următoarele:
CURTEA
La data de 6 august 2012, lichidatorul judiciar L. L. Reorganizare SPRL, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr._, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului R. G.-R., întemeiată pe art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 3986/15.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în esență că, din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar, rezultă că pârâta a fost administratorul debitorului, însă conducerea de facto a avut-o G. G..
Lichidatorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtei pe dispozițiile art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Fapta prevăzută la art. 138 lit. d din lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, lichidatorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din lege, reclamanta nu a indicat care sunt bunurile din patrimoniul debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârâtă, când a avut loc săvârșirea faptei, care nu este identică cu vânzarea bunurilor și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține.
Până nu se indică și se dovedește în concret ce bunuri a deturnat sau ascuns pârâta, răspunderea ei nu poate fi atrasă în temeiul art. 138 lit. e.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. L. ȘI REORGANIZARE SPRL, cauza fiind înregistrată sub nr._ (2533/2013) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată în esență că pârâta a deturnat valorile bănești ce se cuveneau debitoarei din încasarea primelor de asigurare, activitate ce a dus la mărirea în mod fictiv a pasivului debitoarei.
Indiferent de cauza instalării stării de insolvență, pârâta avea obligația de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economică.
De altfel, dezinteresul administratorului față de buna desfășurare a activității economice a societății este evident, având în vedere că pasivitatea acesteia a dus în final la creșterea pasivului societății, fapt ce a prejudiciat creditorii înscriși la masa credală, în sensul că aceștia nu și-au putut recupera creanțele înregistrate față de debitoare.
În ceea ce privește condițiile cerute de legea specială pentru atragerea răspunderii, opinează că s-a făcut dovada existenței prejudiciului, faptei, vinovăției și legăturii de cauzalitate între aceste fapte și starea de insolvență, având în vedere următoarele considerente:
Prejudiciul constă în valoarea masei pasive, așa cum e stabilită de legiuitor, conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și arătată expres în cererea de atragere a răspunderii.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e este cu certitudine o faptă ilicită constând în aceea că pârâta, în calitate de administrator statutar de la înființarea societății, precum și asociat unic începând cu data de 16.07.2009, a deturnat valorile bănești, mărind în mod fictiv pasivul debitoarei.
Astfel, din analiza cererii introductive formulate de creditoarea ASTRA SA, rezultă că aceasta deține o creanță totală în sumă de 1.096.343,72 lei, compusă din 617.711,09 lei reprezentând prime de asigurare încasate de către brokerul . DE ASIGURARE SRL și nedepuse asigurătorului (creditorul ASTRA SA), la care se adaugă suma de 92.041,51 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate conform contractului.
Pârâta, cu bună știință, nu a decontat primele încasate societății creditoare ASTRA SA, rezultând clar faptul că aceasta a deturnat valorile bănești, mărind în mod fictiv pasivul debitoarei.
Prin coroborarea tuturor elementelor, instanța de fond ar fi trebuit să ajungă la concluzia că a fost dovedită fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de către pârâta R. G.-R., singura care avea capacitatea de a reprezenta și angaja patrimonial societatea în raport cu terții, de la data înființării societății și până la data deschiderii procedurii.
Fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. d rezultă din faptul că pârâta - în calitate de fost administrator al debitoarei - nu a procedat la depunerea balanțelor, declarațiilor lunare, precum și a celorlalte documente contabile la AFP Sector 2 București, deși avea obligația legală stabilită atât de Legea nr. 31/1990, cât și de legea contabilității, de a îndeplini această activitate.
Prin nedepunerea acestor acte se evidențiază faptul că administratorul a încercat să acopere modul de conducere a activității debitoarei. Aceste documente, prevăzute de art. 28, nu au fost depuse de pârâtă pe tot parcursul desfășurării procedurii, dovedind o totală indiferență față de hotărârile instanței și de notificările lichidatorului judiciar. Mai mult, inexistența sau nedepunerea acestor înscrisuri demonstrează vinovăția intimatei pârâte privind administrarea frauduloasă a debitoarei realizată de către aceasta.
În ceea ce privește aspectul vinovăției, acesta se prezumă, întrucât în materie comercială culpa este prezumată. Prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006 fac trimitere la faptul că dispozițiile acestei legi speciale se completează cu dispozițiile Codului civil.
Nepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar a evidențelor contabile și a actelor de contabilitate primară aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii este de natură a conduce la atragerea răspunderii, în măsura în care instanța poate să rețină că, în acest mod, s-a contribuit la instalarea stării de insolvență, respectiv prin raportare la un disponibil bănesc în conturi și casă cu privire la care nu au fost oferite justificări legale asupra modului de cheltuire a acestor sume sau cu privire la modul în care au ieșit din patrimoniul debitoarei bunuri care formează active circulante. Cu privire la această situație, se arată că la data de 30.06.2010 pârâta, ca organ de decizie, a raportat instituțiilor financiare existența unor creanțe și disponibilități bănești în conturi și casă în sumă de 43.303 lei.
Din analiza probatoriului administrat în cauză și din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, instanța de fond în mod eronat nu a reținut că starea de insolvență a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de pârâtă; legătura dintre faptele ilicite, culpabile ale administratorului societății debitoare este dovedită și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare, precum și în prejudiciul cauzat prin neplata creditorilor, astfel că cererea formulată în temeiul art. 138 alin. 1 lit. e și d ar fi trebuit admisă de către instanța de fond .
În drept, se invocă art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 8 și art. 138 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
La 7.01.2014, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 304 pct. 9 C.p.civ., văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de angajare a răspunderii asociatului și administratorului societății debitoare . DE ASIGURARE SRL, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea reglementată de articolul 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale care prezintă multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Pentru a fi angajată această răspundere, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform articolelor 998-999 cod civil (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiții care în această situație capătă unele conotații speciale.
Prin urmare, trebuie să se probeze că pârâta, prin fapta ei culpabilă în una din formele prevăzute de articolul 138, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Pârâta s-a apărat în cauză, arătând că a avut în mod formal calitatea de asociat unic și administrator, activitatea societății fiind condusă în fapt de domnul G. G..
Judecătorul-sindic a reținut aspectul potrivit căruia „conducerea de facto a avut-o G. G.”, fără însă ca această constatare să fie întemeiată pe probele administrate în cauză.
Pârâta invocă mandatul general acordat domnului G. G. prin procura nr. 630/18.08.2009 autentificată de BNP D. S. și Silvana A. S., dar acest înscris nu a fost depus la dosar.
De asemenea, se invocă mandatul special dat domnului G. G. pentru încheierea contractului cu . SA, respectiv procura specială nr. 240/13.04.2011 autentificată de BNP Enise E., dar aceasta este ulterioară încheierii contractului și se referă la împuternicirea dată domnului G. G. pentru a semna angajamentul de plată pentru suma de 810.450,66 lei, astfel cum fusese convenit în baza procesului-verbal semnat la 7.04.2011. Din analiza contractului de agent nr. 2683/24.12.2009 încheiat cu . SA, reiese că . de Asigurare SRL a fost reprezentată de pârâta R. G. R., care a semnat contractul.
Pe de altă parte, deși judecătorul-sindic reține că pârâta nu a condus de facto societatea, analizează pe fond cererea lichidatorului judiciar, arătând, cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, că „până nu se indică și se dovedește în concret ce bunuri a deturnat sau ascuns pârâta, răspunderea ei nu poate fi atrasă în temeiul art. 138 lit. e”.
În cererea de chemare în judecată, lichidatorul judiciar s-a referit însă în mod expres la situația debitului rezultat din contractul de agent încheiat cu . SA, creditor care deține o pondere de 96,74 % din masa credală.
În baza acestui contract, așa cum rezultă din angajamentul de plată autentificat sub nr. 287/14.04.2011 de BNP G. P. și cererea de deschidere a procedurii insolvenței, societatea debitoare a încasat 617.711,09 lei reprezentând prime de asigurare, pe care însă nu le-a depus la asigurător și nici nu s-a făcut dovada modului în care au fost folosite aceste sume, având în vedere faptul că procedura insolvenței a fost închisă în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, reținându-se că nu s-au identificat faptic în patrimoniul debitoarei bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile.
Față de cele arătate, apreciind că judecătorul-sindic nu a realizat o reală și completă cercetare a fondului cauzei, lăsând nelămurite aspecte esențiale de care depind soluționarea cererii cu care a fost învestit, impunându-se și administrarea de probe suplimentare din care să rezulte cine a exercitat conducerea societății, în baza art. 312 alin. 1, 2, 3, 5 și art. 3041 C.p.civ., rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs, de prisos a mai fi analizate în prezentul ciclu procesual față de soluția pronunțată, precum și cererea de chemare în garanție, asupra căreia instanța a omis a se pronunța prin sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta reclamantă L. L. ȘI REORGANIZARE SPRL împotriva sentinței civile nr. 3986/15.04.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. G. R..
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
30.01.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: P. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1075/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 1811/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
