Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 316/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 316/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 198/93/2011/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448
Ședința publică de la 26.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta E. I. IPURL lichidator al ., împotriva sentinței civile nr.316 din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. M. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Totodată, Curtea pune în discuție recalificarea căii de atac în raport de data cererii introductive care a determinat deschiderea procedurii insolvenței în ceea ce privește ., respectiv 27.09.2012 și, în considerarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.85/2006 și a dispozițiilor art.8 din Legea nr.169/2010, art.725 C.pr.civ. și art.3 din Legea nr. 76/2012, recalifică calea de atac ca fiind recurs, în speță fiind aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și ale Legii nr.85/2006, forma în vigoare la data depunerii cererii de deschidere a procedurii.
Ca urmare a calificării căii de atac, Curtea se constituie în conformitate cu prevederile art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin hotărârea nr.387/2005 a Plenului C.S.M., prin includerea în complet a Doamnei judecător L. C., conform planificării de permanență.
Cu privire la cererea de probatorii formulată de către recurentă, Curtea constată că partea nu a indicat ce anume înscrisuri noi solicită să administreze ca probatoriu, astfel încât nu poate aprecia asupra utilității acestora și o va respinge.
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs, a judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.316 din 28 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ilfov Secția Civilă a respins acțiunea privind pe reclamanta . prin administrator judiciar E. I. IPURL și pe pârâta M. (fostă S.) M. R., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin sentinta civila nr.907/27.09.2012 pronuntata de Tribunalul Ilfov in dosar nr._ 11, s-a deschis procedura generala a insolventei fata de debitoarea ., fiind numit administrator judiciar E. I. IPURL.
Ulterior, prin sentinta civila nr.1397 din 13.12.2012, pronuntata de Tribunalul Ilfov in acelasi dosar, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului fata de debitoare.
Din informatiile ORC si raportul lichidatorului judiciar, rezulta ca . s-a infiintat in anul 2008, avand ca asociat unic si administrator pe parata S. (actuala M.) M. R..
Potrivit tabelului definitiv consolidat masa pasiva a debitoarei este in suma de 730.831,80 lei, reprezentand creante bugetare catre DGFP si ITM Ilfov si chirografare.
Prin actiunea de fata ce face obiectul dosarului_ 13a1 lichidatorul judiciar a solicitat obligarea paratei S. M. R. in calitate de asociat unic si administrator al debitoarei, la suportarea pasivului societatii, considerand ca sunt incidente disp. art. 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
A apreciat judecătorul că din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului
Din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost asociat unic si administrator al debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Lichidatorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtei pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In ceea ce priveste fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, se arată de către judecătorul sindic că aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apelE. I. IPURL, lichidator judiciar al ., prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale a pârâtei, motivat de faptul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în cauză dovedindu-se îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor pentru antrenarea răspunderii delictuale a administratorului.
În motivarea cererii sale apelantul a arătat, în esență, că, așa cum rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, dispozițiile legale cuprinse în art.28 din Legea nr.85/2006 nu au fost respectate de administratorul statutar, astfel încât, prin nepredarea documentelor contabile către lichidator, se dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor prevăzute de art.73 din Legea nr.31/1990.
În opinia apelantului, lipsa înregistrărilor contabile reale,a registrelor, în condițiile în care aceste documente nu au fost predate administratorului judiciar și nici depuse bilanțurile contabile la Administrația Finanțelor Publice Ilfov, creează prezumția simplă a inexistenței unei contabilități conforme cu legea.
Se susține că, o dată deschisă procedura, este dovedit prejudiciul produs debitoarei, iar lipsa documentelor contabile cerute de lege induce ideea că administratorul societății a urmărit cu intenție aducerea societății în stare de faliment, neexistând înregistrări cu privire la activitățile comerciale desfășurate, a veniturilor obținute, destinației acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, legea nr.85/2006.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurentul susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurentul a afirmat că intimata-pârâtă se face vinovată de fapta prevăzută de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, prin netransmiterea către lichidator a actelor contabile ale societății, împrejurare ce echivalează cu ascunderea documentelor contabile.
Or, recurentul nu a dovedit că încălcarea acestei obligații legale ar fi determinat apariția insolvenței.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurentul ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimata-pârâtă a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între presupusa faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Simplele aserțiuni ale recurentului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei-pârâte săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de E. I. IPURL lichidator al ., împotriva sentinței civile nr.316 din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. M. R., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A. L. C.
GREFIER,
L. E. A.
Red.AMG/2ex
Jud. Fond S. F. I.
Tribunalul Ilfov
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 494/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
