Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 19157/3/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1009
Ședința publică de la 12 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTOR I. C.
GREFIER G. M.
====
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta . SRL împotriva sentinței civile nr._ / 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . și C. C. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheiere de ședință de la 15.10.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2014, 29.10.2014, 05.11.2014 și apoi la 12.11.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă contestația debitorului . SRL cu sediul în București, ., . s-a admis cererea creditoarei . la sediul ales la ., sector 6, București, ., .> În baza art. 33 alin. 4 din Legea 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei . SRL, iar în temeiul art. 35 din lege, s-a pus în vedere debitoarei să depună actele prevăzute de art.28 din lege în 10 zile de la deschiderea procedurii, iar în caz contrar urmând a fi sesizate organele competente, conform art.147 din lege.
S-a atras atenția debitoarei asupra disp. art. 44 și art. 47 din lege.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului /lichidatorului judiciar, obligația de înștiințare a băncilor revenindu-i administratorului/lichidatorului judiciar.
În temeiul art. 34 din lege s-a numit administrator judiciar C. C. SPRL cu atribuțiile prev. de art. 20 din lege și cu o remunerație de 3000 lei.
S-a pus în vedere administratorului judiciar să întocmească și să depună la dosar, în termen de 20 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 54 alin 1 și 2 din lege și, în termen de 40 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 59 din lege, și s-a pus de asemenea în vedere administratorului judiciar îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi.
S-a pus în vedere adunării generale a acționarilor/asociaților debitoarei să desemneze un reprezentant –administrator special, și s-au fixat următoarele termene:
- termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor la 28.01.2014
- termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 28.02.2014
- termenul de definitivare a tabelului creanțelor la 28.03.2014
- data primei ședințe a adunării creditorilor la23.03.2014
În temeiul art. 33 alin.7 din lege s-a dispus ca administratorul judiciar să trimită a notificare, în condițiile art. 61 din lege, privind deschiderea procedurii generale împotriva tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 35 rap.la art. 28 alin.1 lit.c ,debitorului și Oficiului Registrului Comerțului /Registrului Societăților Agricole / Registrului Asociațiilor si Fundațiilor / altor registre, pentru efectuarea mențiunii, publicarea într-un ziar de largă circulație, precum și publicarea în buletinul procedurilor de insolvență .
S-a pus în vedere administratorului judiciar să ia măsuri de arhivare a documentelor contabile ale societății debitoare în conformitate cu dispozițiile Legii 16/1996, respectiv gruparea pe unități arhivistice, păstrarea și inventarierea pe durata procedurii reorganizării și lichidării judiciare, iar ulterior de selecționare și întocmire a procesului verbal prevăzut de art.11 din lege, predarea documentelor conform art.18 și 18 ind.1 cu încunoștințarea direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale asupra măsurilor dispuse.
S-a dispus ca administratorul judiciar să înainteze instanțelor, autorităților ori instituțiilor prevăzute de art.37 și art.63 din lege o copie de pe sentința de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În temeiul art.4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 23.05.2013, creditoarea . a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . SRL.
În fapt, a motivat că deține o creanță în cuantum de 46.381,78 lei, ce deriva din obligațiile contractului încheiat cu debitoarea nr. 70/29.07.2010.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței.
Debitoarea a formulat contestație, solicitând respingerea cererii ca nefondată și obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței.
Debitoarea a precizat că, potrivit prevederilor art. 3 pct. 12 din legea 85/2006, respectiv factura invocată de creditoare, creanța solicitată de aceasta se afla sub pragul legal prevăzut de lege.
A mai susținut debitoarea că creditoarea își întemeiază pretențiile pe trei facturi fiscale emise în cursul anului 2012, în care se menționa faptul că reprezintă lucrări executate în temeiul contractului și actelor adiționale nr. 5,6,7 încheiate la contractul de subantrepriză nr. 070/29.07.2010. A precizat că, conform contractului, nu au fost executate corespunzător lucrările, nu au fost recepționate de debitoare, neexistând un proces verbal de recepție pentru facturile care au fost emise la data de 01.11.2012. Mai precizează că procesul verbal de recepție din data de 04.04.2012 nu se referă la facturile în litigiu. Apreciază ca creanța deținută de creditoare nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, deoarece nu recunoaște acest debit, creditoarea având la îndemână formularea unei acțiuni în pretenții de drept comun și nicidecum formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței. În consecință, apreciază că creanța creditoarei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, motiv pentru care solicită admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că între creditor și debitor s-au desfășurat relații comerciale de prestări servicii conform contractului nr.70/29.07.2010.
Creditoarea a precizat că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate și a emis facturi fiscale în valoare totală de 46.381,78 lei.
Instanța a constatat că creditoarea a emis facturile nr. 103/01.11.2012, nr. 104/01.11.2012 și nr. 105/01.11.2012 către debitor, conform filelor 11-14 dosar.
La fila 36 dosar, exista convenția încheiată la 28.02.2012 între creditor și debitor, în care se recunoaște de către creditor că debitorul este beneficiarul final al lucrărilor executate de creditor în baza contractului 70/29.07.2010.
De asemenea, la fila 34 dosar exista convenția încheiată la 15.02.2012 între creditor și debitor, prin care debitoarea recunoaște că este beneficiarul final al lucrărilor executate de creditor.
La fila 39 dosar se afla procesul verbal de predare primire la terminarea lucrării la contractul oferta 070/29.07.2010, încheiat între creditor și debitor, prin care debitoarea semna în calitate de beneficiar privind lucrările efectuate de creditoare.
În contextul celor scrise, instanța a înlăturat susținerile debitoarei prin contestația formulată, că nu datorează creditoarei suma solicitată, pe motiv de constatare deficiențe la lucrările efectuate.
De asemenea, instanța a înlăturat susținerea potrivit căreia creditoarea trebuia să se adreseze unei instanțe de drept comun în vederea recuperării creanței, creditorul putând alege orice cale pentru a-și recupera creanța.
În consecință, instanța a constatat că creanța deținută de creditoare depășește valoarea prag prevăzută de lege, este certă, lichidă și exigibilă, motiv pentru care a respins contestația debitorului ca neîntemeiată și în baza art. 33 alin. 4 a admis cererea creditorului și a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 11 lit. c din lege, a desemnat administrator judiciar cu atribuții prevăzute de lege.
Împotriva sentinței civile nr._ / 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă a făcut apel apelanta . SRL, care solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, rejudecând, dispunerea admiterii contestației și respingerea cererii formulate de ..
Solicită, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 4, dispunerea suspendării efectelor hotărârii pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosar nr._, până la soluționarea apelului de față.
Consideră că sentința pronunțată de către instanța de fond este nefondată, din următoarele motive:
Învederează în acest sens faptul că debitorul invocat de către creditoare este sub pragul legal prevăzut de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, respectiv din facturile invocate de către creditoare este neplătită suma de 43.381,78 lei, creanța contestată de S.C. E. G. INVESTMENT S.R.L., pentru motivele arătate prin contestația depusă.
Arată că creditorul reclamant a invocat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, față de apelantă, creanță care ar rezulta din contractul de subantrepriză nr. 070/29.07.2010, încheiat cu S.C. E. G. INVESTMENT S.R.L..
Mai arată că după cum se poate observa din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și din facturile fiscale anexate, creditoarea își întemeiază pretențiile pe trei facturi fiscale emise în cursul anului 2012, în care se menționează faptul că reprezintă lucrări executate în temeiul contractului și a actelor adiționale nr. 5, 6 și 7 încheiate la contractul de subantrepriză nr. 070/29.07.2010.
Arată mai departe că .. a atașat cererii de deschidere a procedurii insolvenței și corespondența purtată în cursul acestui an, referitor la calitatea lucrărilor executate de către această societate, prin care i s-a pus în vedere faptul că există mai multe deficiențe care trebuie remediate.
Învederează faptul că atâta timp cât nu s-au executat corespunzător lucrările, S.C. E. G. INVESTMENT S.R.L. este îndreptățită să refuze plata acestor lucrări.
Precizează că obiectul contractului de subantrepriză încheiat între părți a presupus executarea mai multor lucrări, care au fost plătite integral, mai puțin acestea care nu au fost executate corespunzător și pentru care nu au fost încheiate procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor.
Mai învederează faptul că lucrările pentru care au fost facturile fiscale invocate de creditoare nu au fost recepționate de către apelantă, neexistând nici un proces-verbal de recepție având ca obiect aceste lucrări.
Arată că procesul-verbal de recepție anexat cererii de deschidere a procedurii insolvenței este din data de 04.04.2012, astfel încât nu cuprinde și lucrările cuprinse în aceste facturi, care sunt emise la data de 01.11.2012.
Susține apelanta că a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea .. la remedierea lucrărilor executate necorespunzător în temeiul contractului de subantrepriză nr. 070/29.07.2010, cerere care face obiectul dosarului nr._/4/2013 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București ( la dosarul cauzei a depus certificatul de grefă).
Învederează că suma pretinsă de creditoare nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, având în vedere faptul că apelanta nu recunoaște acest debit și că nu există nici un act de creanță sau un alt act emanând de la apelantă, opozabile acesteia sau recunoscute de aceasta care să ateste datoria respectivă.
În opinia sa, rezultă în mod cert faptul că creditorul nu a justificat ca creanța pretinsă prin prezenta acțiune este constatată printr-un titlu executoriu, ori că este cuprinsă în vreun înscris însușit de către apelantă, având în vedere faptul că debitul care derivă din factura fiscală invocată de către creditoare nu este însușit de către apelantă.
Consideră că procedeul juridic pe care l-ar avea la îndemână .. este formularea unei acțiuni în pretenții de drept comun, și nicidecum formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Precizează că creditorul a invocat existența unui contract încheiat între părți, însă chestiunile legate de executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de către părți impun o analiză pe fond a pretenției creditorului, ce nu poate face obiectul prezentei cereri.
Conchide că astfel, creanța creditoarei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia: ,,prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.’’
Arată că așa cum s-a stabilit și în practica instanțelor de judecată, procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile ,,sub amenințarea cu falimentul’’, dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti.
Concluzionează că în prezenta situație nu se poate reține faptul că apelanta se afla în imposibilitate de a-și achita datoriile cu disponibilitățile existente, ci mai degrabă se reține împrejurarea că refuză plata de bunăvoie, situație ce se rezolvă prin alte căi legale decât procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Apreciază totodată că formularea cererii reprezintă un abuz de drept din partea creditoarei, care a procedat la introducerea acțiunii, provocând o stare de neîncredere în ceea ce privește starea financiară a societății.
Concluzionează, având în vedere faptul că societatea sa are activitate curentă normală, că înțelege să conteste starea de insolvență datorată insuficienței fondurilor bănești și solicită respingerea cererii ca nefondată.
Solicită în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 4 dispunerea suspendării efectelor hotărârii pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosar nr._, până la soluționarea apelului de față, dat fiind faptul că hotărârea pronunțată, consideră apelanta că, în mod greșit, afectează grav activitatea curentă, nu numai prin imposibilitatea societății de a-și continua afacerile de zi cu zi.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, art. 468 și urm. Cod Procedură Civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că nu este fondat.
Prin primul motiv de apel se critică reținerea de către judecătorul sindic a condiției prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 referitoare la valoarea prag a creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, susținându-se că valoarea creanței invocate este sub pragul de 45.000 lei, respectiv este de 43.381,78 lei.
Această critică nu este întemeiată, deoarece, potrivit Deciziei în interesul legii nr. 5/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizarea condiției referitoare la existența creanței în cuantumul prevăzut de lege se raportează la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În cauză, la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, 23.05.2013, cuantumul creanței invocate de către intimata creditoare . era de 46.381,78 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii potrivit contractului de subantrepriză nr. 070/21.07.2010, consemnată în facturile nr. L0103, L0104, L0105.
Faptul achitării ulterior introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței a unei părți din creanța invocată de creditoare și al scăderii creanței sub valoare prag prevăzută de lege nu are relevanță față de concluziile Deciziei ÎCCJ nr. 5/2013 și de momentul formulării cererii introductive, moment în raport de care se apreciază îndeplinirea condiției privind cuantumul creanței.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, apelanta contestă reținerea de către prima instanță a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate de creditoare. Arată în esență că, în cauză, contestă calitatea lucrărilor efectuate și cerute la plată potrivit facturilor menționate, că lucrările solicitate la plată nu au fost recepționate de către debitoare, iar procesul verbal la care se referă instanța este din data de 04.04.2012 și nu cuprinde și facturile din data de 01.11.2012. În acest sens, susține neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85.2006.
Susținerile apelantei nu sunt întemeiate raportat la probatoriul administrat în cauză.
Astfel, creanța invocată de către creditoare este cuprinsă în facturile nr. L 0103, L 0104, L0105 emise la data de 01.11.2012 și se referă la valoarea lucrărilor cuprinse în actele adiționale nr. 5, 6 și 7 la contractul contractului de subantrepriză nr. 070/21.07.2010.
Nu poate fi reținută susținerea că lucrările a căror valoare este menționată în facturile respective sunt efectuate ulterior încheierii procesului verbal din data de 04.04.2012.
Potrivit ultimului act adițional nr. 8 la contract, la art. 11 se arată la alin. 1 că „subantreprenorul are obligația de a finaliza lucrările până la data de 31.03.2012”, iar la alin. 2 că „recepția lucrărilor se va organiza de către antreprenorul general începând cu data de 31.03.2012”.
Se constată că procesul verbal de predare primire la terminarea lucrării întocmit la data de 04.04.2012 este ulterior termenului limită de finalizare a lucrărilor, 31.03.2012, ceea ce, având în vedere și titulatura acestuia, semnifică faptul că, fiind întocmit la terminarea integrală a lucrării, înglobează și lucrările consemnate în facturile solicitate la plată.
Astfel cum se menționează în acest proces verbal, semnat și deci însușit de către ambele părți contractante, „lucrările corespund din punct de vedere cantitativ și calitativ”. Deci, apelanta debitoare mai poate invoca existența unor posibile defecte calitative ale lucrării în termenul de garanție a lucrării, defecte care sunt supuse remedierii lor de către intimată potrivit prevederilor contractuale.
Față de cele arătate, se constată că în mod întemeiat și legal a reținut judecătorul sindic existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și îndeplinirea condiției prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ., va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . SRL împotriva sentinței civile nr._ / 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . și C. C. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. P. I. C.
GREFIER,
G. M.
Red. A.P./4 ex.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 494/2014. Curtea de... → |
|---|
