Contestaţie. Decizia nr. 1368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 35276/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1125/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1368
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurentele creditoare A. B. ROMANIA SA și P. B. ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 1800/19.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., intimații administratori judiciari R. C. G. IPURL și C. I. DE INSOLVENȚĂ D. V. și intimata creditoare P. M. LLC, președintele Comitetului creditorilor.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11.06.2014 și apoi la 18.06.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
La data de 1.11.2013, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă, contestația formulată de creditorul A. B. ROMANIA SA împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei . din data de 28.10.2013.
La data de 12.02.2014, creditorul contestator a depus la dosar cerere prin care a solicitat instanței să constate că în cauză calitate procesuală are P. B. Romania SA, aceasta însușindu-și contestația formulată, ca urmare a faptului că A. B. ROMANIA SA a făcut obiectul unei divizări, prin transferul unei părți din patrimoniu către P. B. Romania SA.
Instanța a luat act de solicitarea creditorului, constatând calitatea procesuală a P. B. Romania SA, prezentă la termenul de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1800/19.02.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată de A. B. ROMANIA SA, reținându-se că hotărârea adunării creditorilor din data de 28.10.2013 a fost luată cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de lege, fiind prezenți creditori însumând peste 30% din valoarea creanțelor, decizia fiind adoptată cu majoritatea prevăzută de lege.
De asemenea, convocarea adunării creditorilor a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 13 și 14 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a constatat că motivele invocate în cuprinsul contestației privesc oportunitatea adoptării hotărârii adunării creditorilor și exprimă nemulțumirea creditorului contestator în legătură cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare anterior procedurii insolvenței, contract pentru care nu s-a solicitat anularea, atribuția prevăzută de lege în acest sens aparținând exclusiv administratorului judiciar în cazul în care constată încheierea frauduloasă a actului.
Cum hotărârile adunării creditorilor nu pot fi verificate sub aspectul oportunității de către judecătorul-sindic, dispozițiile art. 11 alin. 2 din legea insolvenței prevăzând că deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității doar de creditori prin organele acestora, iar în cauză instanța nu este învestită cu acțiune în anulare în baza căreia să verifice legalitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect un cuptor de inducție, s-a considerat contestația neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele A. B. ROMANIA SA și P. B. ROMANIA SA, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă sub nr._ (1125/2014).
Ca prim motiv de nelegalitate, se invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea A. B. Romania SA, prin care a solicitat să se ia act de transmisiunea calității procesuale de la A. B. către P. B. Romania SA, sentința recurată fiind pronunțată doar în contradictoriu cu A. B. Romania SA.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că judecătorul-sindic nu a analizat motivele de nelegalitate invocate cu privire la hotărârea adunării creditorilor debitorului . iar hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației formulate, raportat la cele invocate în cuprinsul contestației.
Astfel, prin contestație, afară de motivele de nelegalitate dezvoltate cu privire la punctul 3 al ordinii de zi și argumentate prin referiri la dispoziții legale încălcate, s-a menționat și oportunitatea formulării de către administratorul judiciar a unei acțiuni în anularea contractului de vânzare-cumpărare din data de 06.07.2013.
Recurenta susține că, ignorând cu desăvârșire criticile sale cu privire la nelegalitatea hotărârii de la punctul 3, respectiv faptul că transferul dreptului de proprietate este un act ce excede operațiunilor curente ce pot fi dispuse de către debitoare după deschiderea procedurii insolvenței, iar competența supravegherii revine administratorului judiciar ce o exercită asupra debitorului în perioada de observație, în baza unei decizii a comitetului creditorilor, încălcându-se astfel revederile art. 46 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, instanța se rezumă doar la a preciza faptul că „motivele privesc nemulțumirea creditorului contestator în legătură cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare anterior procedurii insolvenței, contract pentru care nu s-a solicitat anularea, atribuția în acest sens aparținând administratorului judiciar", fără nicio motivare privind aspectele de nelegalitate invocate.
Prin urmare, raportat la motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul contestației formulate, judecătorul-sindic trebuia să analizeze dacă adunarea creditorilor avea competența de a decide cu privire la acest aspect înscris pe ordinea de zi și să se pronunțe asupra încălcării ori nu a dispozițiilor legale invocate, respectiv a art. 46 alin. 1 și a art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Prin al treilea motiv de recurs, se apreciază că în mod nelegal judecătorul-sindic a considerat că motivele invocate în cadrul contestației privesc oportunitatea adoptării hotărârilor contestate ale adunării creditorilor, deși toate criticile aduse adoptării hotărârilor vizează aspecte de nelegalitate.
Hotărârea adoptată asupra punctului 2 al ordinii de zi constă în aprobarea plății de către P. M. LLC (în numele debitoarei ., potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 06.07.2012) către Inductotherm Europe Limited a diferenței de preț rămase în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare nr._/18.12.2009
Criticile invocate cu privire la această hotărâre sunt unele de nelegalitate, întrucât vizează depășirea atribuțiilor adunării creditorilor, fiind învederat că aceasta nu putea vota în limitele legale asupra punctului 2 al ordinii de zi. Supunerea aprobării unei plăți ce urma a fi făcută de către o terță persoană, respectiv de P. M. LLC - creditor în prezenta procedură, și nu de către debitoare, este o chestiune ce excede atribuțiilor adunării creditorilor. Adunarea creditorilor debitoarei nu are competență în sensul aprobării unor plăți efectuate de o altă persoană juridică, alta decât societatea debitoare.
Hotărârea adoptată asupra punctului 3 al ordinii de zi privește aprobarea transferului dreptului de proprietate asupra cuptorului cu inducție produs de către Inductotherm Europe Limited de la . către P. M. LLC.
Pentru ca bunul - cuptorul cu inducție - să rămână unei societăți ce face parte din grup - respectiv P. M. LLC -, și în același timp să fie scos din patrimoniul debitoarei cu scopul evitării de fi sursa îndestulării creditorilor, reprezentanții societății debitoare, cu puțin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenței, respectiv la data de 06.07.2013, au încheiat în mod fraudulos, susține recurenta, contractul de vânzare-cumpărare cu P. M. LLC, prin care, în contul creanței de 1.100.000 dolari (dobândită de creditoare în urma preluării prin cesiune a unui împrumut făcut de debitoare), a vândut către această societate cuptorul cu inducție, urmând ca aceasta din urmă să achite către Inductotherm diferența de preț rămasă, respectiv 198.000 GBP.
La momentul încheierii contractului mai sus-menționat nu s-a transferat și dreptul de proprietate asupra bunului vândut, acesta urmând a se face la o dată ulterioară, drept pentru care s-a dorit aprobarea transferului de către creditorii debitorului, la data de 28.10.2013.
Se consideră de către recurentă că transferul dreptului de proprietate este un act ce excede operațiunilor curente ce pot fi dispuse de către debitoare după deschiderea procedurii insolvenței. Competența supravegherii acestor acte ce depășesc activitatea curentă revine administratorului judiciar, fiind exercitată în baza unei decizii a comitetului creditorilor.
În acest fel, fiind dedusă chestiunea în discuție adunării creditorilor, iar nu comitetului creditorilor, au fost încălcate prevederile art. 46 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta susține că motivul real pentru care nu a fost convocat comitetul creditorilor este următorul: comitetul creditorilor este format din P. M. LLC, care este și președinte, DGFP București și A. B. România. Potrivit art. 17 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, acesta se va abține de la vot.
Ca atare, având în vedere faptul că P. M. are interese contrare față de ceilalți creditori (dorind să își îndestuleze creanța chirografară prin dobândirea proprietății asupra cuptorului cu inducție în dauna creditorilor garantați și bugetari), o decizie în cadrul comitetului creditorilor cu privire la chestiunile invocate de P. M. LLC nu ar fi posibilă, pentru că niciunul dintre membrii comitetului nu ar vota favorabil.
În acest fel, au fost încălcate prevederile legale mai sus-menționate, fiind în mod voit depășite atribuțiile adunării creditorilor într-o procedură a insolvenței, tocmai pentru a obține adoptarea unei hotărâri vizate de către creditorul interesat - P. M. LLC.
Celelalte hotărâri contestate se fundamentează pe cele decise cu privire la punctul 3 de pe ordinea de zi, astfel că nelegalitatea acesteia - pentru considerentele deja învederate - are drept consecință și nelegalitatea acestor din urmă hotărâri adoptate în cadrul adunării.
Astfel, atât desemnarea administratorului C. I. în vederea îndeplinirii formalităților necesare transferului mai sus-amintit, precum și aprobarea emiterii facturii fiscale către P. M. LLC, reprezentând contravaloarea totală a cuptorului cu inducție, sunt la rândul lor nelegale.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 și urm. din Codul de Procedură Civilă, art. 8 și 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
La 4.06.2014, intimata debitoare, prin administrator special C. I., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în privința petitului referitor la completarea dispozitivului sentinței recurate și excepția lipsei calității procesuale active a recurentelor, în subsidiar excepția lipsei de interes față de recurenta A. B. ROMANIA SA, iar pe fond s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepțiilor invocate, potrivit art. 137 alin. 1 C.p.civ., Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente comune.
Se susține de către intimata debitoare că recurenta A. B. ROMANIA SA nu are calitate procesuală activă întrucât a fost supusă unui proces de divizare, în urma căruia și-a transmis o parte din patrimoniu către P. B. ROMANIA SA, așa încât creanța nu-i mai aparține, din această perspectivă recursul fiind și lipsit de interes.
În privința recurentei P. B. ROMANIA SA, se consideră că nici aceasta nu are calitate procesuală activă întrucât acțiunea de fond nu a fost pronunțată în contradictoriu cu aceasta, iar pe de altă parte, admiterea calității sale de recurentă ar eluda dispozițiile art. 2812a C.p.civ., fiind inadmisibilă formularea unei cereri de completare dispozitiv direct în recurs.
Curtea constată că la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond, din 12.02.2014, contestatoarea A. B. ROMANIA SA a invocat transmiterea calității procesuale active către P. B. ROMANIA SA, instanța constatând calitatea procesuală a creditorului P. B. ROMANIA SA și procedura legal îndeplinită cu acesta prin prezența avocatului său.
Deși în cuprinsul sentinței pronunțate ulterior, instanța de fond se referă la transmiterea calității procesuale active către P. B. ROMANIA SA, totuși prin dispozitivul hotărârii respinge contestația formulată de contestatoarea A. B. ROMANIA SA (aceeași mențiune regăsindu-se și în minuta întocmită cu ocazia deliberării – fila 104 a dosarului de fond).
Mențiunea din dispozitiv reprezintă o simplă eroare materială, care nu poate avea consecințe asupra judecării ulterioare a cauzei, chiar și în condițiile în care nu a fost îndreptată. Aceasta pentru că dreptul părții care a pierdut procesul, de a ataca soluția nefavorabilă cu calea de atac prevăzută de lege, nu poate fi înlăturat prin eroarea materială a primei instanțe care, deși a constatat transmiterea calității procesuale active, se referă în dispozitiv la titularul inițial al contestației.
Art. 2812 C.p.civ. nu este aplicabil în speță întrucât instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Instanța s-a pronunțat la 12.02.2014 în ședință publică asupra cererii prin care se solicita a se constata transmisiunea calității procesuale active către P. B. ROMANIA SA, prin urmare dispoziția nu mai trebuia reluată în dispozitivul sentinței.
Având în vedere că P. B. ROMANIA SA a fost introdusă în cauză, constatându-se transmisiunea calității procesuale active în urma divizării A. B. ROMANIA SA, însă în dispozitivul sentinței atacate figurează A. B. ROMANIA SA iar eroarea materială nu a fost îndreptată, strict formal Curtea va reține calitatea procesuală activă în recurs a ambelor părți, acestea participând la judecata în fond și având interes să atace soluția pronunțată, față de respingerea demersului lor procedural.
Nu se poate considera că în acest fel sunt eludate dispozițiile art. 2822a C.p.civ.. Curtea nu dispune nici completarea nici îndreptarea sentinței atacate, ci, luând în considerare eroarea săvârșită de prima instanță, dă curs dreptului fundamental al părților de a ataca hotărârea care le este nefavorabilă.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, ce se circumscriu art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii A. B. ROMANIA SA, prin care a solicitat să se ia act de transmisiunea calității procesuale către P. B. ROMANIA SA, sentința fiind pronunțată doar în contradictoriu cu A. B. ROMANIA SA, acesta nu este întemeiat. Cum s-a precizat mai sus, instanța s-a pronunțat la 12.02.2014 în ședință publică asupra cererii prin care se solicita a se constata transmisiunea calității procesuale active către P. B. ROMANIA SA iar referirea la A. B. ROMANIA SA din dispozitivul hotărârii reprezintă o simplă eroare materială, care nu este de natură a influența legalitatea sau temeinicia soluției pronunțate.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a invocat lipsa analizei de către judecătorul-sindic a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la hotărârea adunării creditorilor debitoarei ., precum și lipsa motivelor care să sprijine soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației formulate.
Sub acest aspect, Curtea reține că prima instanță a apreciat că motivele invocate în cuprinsul contestației cu care a fost învestită sunt motive de oportunitate și nu de legalitate, fără să prezinte argumentele care au stat la baza acestei aprecieri și care au determinat respingerea contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.p.civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre alte elemente, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Conform art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 5 C.p.civ., exigența motivării impune prezentarea coerentă și efectivă a examenului critic al magistratului, de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanța argumentelor cu aspectele deduse în judecată de către parte.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenție, se înscrie și obligația instanțelor de a-și motiva deciziile lor.
Instanța europeană a statuat că acest text obligă tribunalele să își motiveze hotărârile, dar această obligație nu are a fi înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului. Întinderea obligației de motivare a deciziilor variază în funcție de natura acestora (hotărârea Curții din 9 decembrie1994, Ruiz Torija c. Espagne).
Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real „ascultate", adică în mod corect examinate cererile lor de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României).
În speță, deși prin contestația formulată creditoarea a invocat și dezvoltat motive de nulitate a hotărârilor contestate, raportându-se la dispozițiile legale care în opinia sa au fost încălcate, se constată că, apreciindu-le drept motive de oportunitate și nu de legalitate, instanța de fond nu a răspuns acestora.
Acest fapt nu contravine cerințelor de motivare arătate mai sus, întrucât, așa cum a reținut și judecătorul-sindic, hotărârea adunării creditorilor poate fi cenzurată doar din punct de vedere al legalității ei, nu și al oportunității. Prin urmare, în măsura în care o hotărâre a adunării creditorilor este atacată considerându-se că nu este oportună, motivele invocate nu pot fi analizate de judecătorul-sindic întrucât s-ar încălca prevederile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, care se referă la posibilitatea desființării hotărârilor adunării creditorilor pentru nelegalitate.
Ceea ce se poate însă imputa instanței de fond este faptul că nu a expus în considerentele sentinței pe care a pronunțat-o motivele pentru care a apreciat că hotărârile adunării creditorilor sunt contestate doar din punct de vedere al oportunității lor.
Cea de-a treia categorie de critici dezvoltate de recurentă se referă la faptul că motivele invocate în cuprinsul contestației împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 28.10.2013 sunt motive de nelegalitate și nu motive de oportunitate, cum apreciază instanța de fond.
Din cuprinsul contestației și al cererii de recurs, rezultă că hotărârea din 28.10.2013 a fost atacată, apreciindu-se că adunarea creditorilor nu era competentă a da aprobările respective.
Controlul de legalitate al hotărârilor adunării creditorilor vizează condițiile în care această voință a fost exprimată, adică respectarea regulilor pe care legea le edictează pentru acest demers. Competența adunării creditorilor de a se pronunța asupra unei probleme este aspectul care primează tuturor celorlalte condiții legale privind convocarea, reprezentarea, cvorumul, votul și modul de interpretare a acestuia, eludarea normelor legale de competență afectând legalitatea și valabilitatea întregului proces decizional.
Se invocă prin contestația formulată încălcarea competenței comitetului creditorilor și depășirea atribuțiilor adunării creditorilor, aspecte care în mod evident vizează legalitatea hotărârii adoptate și nu oportunitatea ei. Criticile de oportunitate privesc decizia în substanța ei, iar nu cadrul în care a fost adoptată.
Apreciind astfel în mod nelegal că motivele invocate prin contestație sunt motive de oportunitate și nu motive de nelegalitate și omițând a le analiza în aceste condiții, instanța de fond nu a analizat în fapt fondul cauzei și nu a soluționat cererea într-un mod real și efectiv, care presupune confruntarea afirmațiilor părților cu probele cauzei și stabilire situației de fapt și de drept ca rezultat al unei aprecieri efective asupra acestora.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 7 și 9 C.p.civ., constatând că soluția pronunțată nu este rezultatul cercetării fondului cauzei, casarea cu trimitere impunându-se pentru a nu încălca dreptul părților la cele două grade de jurisdicție, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate privind fondul cauzei și apărările corelative, de prisos a fi analizate în actualul ciclu procesual față de soluția pronunțată.
De asemenea, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va solicita contestatoarei explicații cu privire la aspectul învederat în cuprinsul contestației, referitor la oportunitatea formulării de către administratorul judiciar a unei acțiuni în anularea contractului de vânzare-cumpărare din data de 6.07.2013, în sensul dacă acesta constituie sau nu un motiv distinct de anulare a hotărârii adunării creditorilor ori numai un element de circumstanțiere a situației de fapt, și va proceda în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active, inadmisibilității și lipsei de interes, ca neîntemeiate.
Admite recursul formulat de recurentele creditoare A. B. ROMANIA SA și P. B. ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 1800/19.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., intimații administratori judiciari R. C. G. IPURL și C. I. DE INSOLVENȚĂ D. V. și intimata creditoare P. M. LLC, președintele comitetului creditorilor.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
C. M.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
18.07.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: M. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1350/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
