Contestaţie. Decizia nr. 1935/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1935/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 46587/3/2009/a23
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2200/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1935
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Judecător D. A.
Grefier C. M.
****************
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta contestatoare P. B. ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr.4420/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A CONSULTANTS IPURL, intervenienți în interesul intimatei debitoare D. L., Șuleapă R., S. A. V. C., G. I., A. D., B. V., R. O. și Z. C..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 29.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 05.11.2014, la 12.11.2014 și apoi la 19.11.2014 când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului, constată că:
La data de 13.02.2014, P. B. România S.A. a formulat contestație împotriva raportului de activitate al lichidatorului judiciar A&A Conultans al debitoarei S.C. E. ..L., nr. 291/07.02.2014 și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2591/07.02.2014, respectiv, împotriva măsurii acestuia de a respinge creanța creditoarei, solicitând înscrierea cu valoarea corectă și integrală a creanței, în cuantum de 3.472.459,79 euro.
În fapt, se arată că prezenta contestație este formulată în temeiul Protocolului de divizare și a Protocolului de predare-primire a activelor și pasivelor, în urma efectuării operațiunii de divizare a ATE B. România S.A. din 1.12.2013, în urma căreia a operat trasmiterea calității procesuale în cadrul prezentului dosar de la ATE B. S.A. la P. B..
Se arată că în anul 2009, între ATE B. și S.C. E. ..L., a fost încheiat Contractul Cadru nr. 304/23.12.2009 pentru investiții imobilare – credit pentru continuarea proiectului din . suma de 350.000 euro iar pentru creanțele rezultate din acest contract s-a încheiat Contractul de Ipotecă nr. 82/02.03.2010 pentru 3 imobile, iar ca urmare a acestui contract, imobilele debitoarei erau grevate de sarcini în perioada anterioară deschiderii procedurii.
Ulterior, în anul 2009, s-au mai acordat de către ATE B. încă 3 credite către S.C. Escape B 25 Impex S.R.L., iar pentru garantarea restituirii împrumuturilor acordate Escape, debitoarea a constituit în favoarea băncii garanții reale imobiliare asupra bunurilor proprietatea sa situate în Valea Crivocului, n.r 122-124, .. 49, .. 128 și .. 126-128. Din sumele împrumutate de Escape, suma de 3.522.865 lei a fost destinată finanțării societății reclamante E. . data de 15.07.2012, banca a notificat declararea întregului contract de credit exigibil având în vedere propriile pe contul lui E. încă din anul 2009, existența celorlalte sarcini asupra bunurilor proprietatea E., nerespectarea prevederilor contractuale art. 32 pct. 32.1, art. 32.20 și art. 32.21 din contractele cadru, astfel încât tot creditul a devenit neperformant.
La data de 30.07.2010, ATE B. a încheiat cu S.C. Optimal Recovery Agency S.R.L., contractul de cesiune nr. 4149/30.07.2010, având ca obiect cedarea dreptului de creanță și a accesoriilor pe care cedentul le are față de debitorii săi Escape B 25 și E. . a putut obține executarea de bunăvoie a creanței cedate, acesta a procedat la executarea silită a bunurilor aduse garanții.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1521/28.04.2011, Optimal a înstrăinat către S.C. Firmglance Project S.R.L. mai multe imobile între care și două dintre terenurile ce formau obiectul garanției E..
Ulterior deschiderii procedurii, administratorul judiciar al debitoarei a formulat mai multe acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de creditare și a contractelor de ipotecă încheiate de ATE și E..
Prin Sentința civilă nr. 2855/06.03.2011, a fost respinsă ca neîntemeiată cerere de anulare parțială a contractului cadru-condiții generale de creditare nr. 304/23.12.2009, respectiv menținând Contractul de ipotecă nr. 82/02.03.2010.
Ulterior anulării contractului de cesiune de creanță, lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat o nouă acțiune în anulare, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a actelor subsecvente, respectiv a contractelor încheiate de bancă cu Optimal,a contractelor de ipotecă, a contractului de vânzare-cumpărare încheiate între Optimal și Firmglance, a contractului de credit și a contractului de ipotecă între bancă și Firmglance și a contractului de dare în plată încheiat între Firmglance și bancă, instanța obligând pe ATE B. să restituite averii debitoarei cele 2 imobile ce au făcut obiectul contractului de dare în plată.
La data de 16.07.2013, ATE B. a formulat cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță și cerere de înscriere la masa credală pentru următoarele sume: creanță în cuantum de 322.459,79 euro, garantată în condițiile art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, aferentă Contractului Cadru – Condiții Generale de Creditare persoane juridice nr. 304/23.12.2009 și creanța în cuantum de 3.150.000 euro, chirografaă în condițiile art. 123 pct. 3 reprezentând sumele cu care banca a finanțat lucrările de finalizare a imobilului din București, .. 49, sector 6, imobil aflat în proprietatea debitoarei.
Lichidatorul judiciar a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2591/07.02.2014, un raport de activitate, care se referă strict la motivele care au stat la baza respingerii creanței, motive care sunt contestate, având în vedere că acesta nu este în măsură să se pronunțe cu privire la o cerere de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță, cererea nefiind formulată în temeiul noilor dispoziții ale Codului de Procedură Civilă.
Prin efectul cesiunii de creanță, E. a pierdut calitatea de debitor direct al creditoarei iar în contul creanței cedate, Optimal a adjudecat bunurile ce au făcut obiectul garanției inclusiv imobilele aparținând E., și numai de la data comunicării Sentinței Civile nr. 6132/18.06.2013, ia naștere dreptul creditoarei de a pretinde creanțele reprezentând creditul acordat E., respectiv sumele avansate pentru finanțarea proiectului imobiliar. Or, cererea de înscriere la masa credală a fost făcută pentru a nu se interpreta că nu se cunoaște soluția instanței.
Se arată că banca a formulat cerere de repunere în termen, cât și cerere de înscriere la masa credală în 15 zile de la data încetării împiedicării, iar creanța în cuantum de 322.459,79 euro, constând în debit restant la data încheierii contractului de cesiune de creanță, este certă, lichidă și exibigilă fiind garantată în condițiile art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 cu ipotecă asupra bunurilor proprietatea debitoarei. Se menționează, totodată, că nici contractul de ipotecă nr. 82/02.03.2010 autentificat sub nr. 422/02.03.2010 încheiat de bancă cu E. pentru garantarea contractului de credit nu a fost anulat, acesta fiind menținut ca valabil prin sentințe judecătorești iar creanța în cuantum de 3.150.000 euro este certă, lichidă și exigibilă și reprezintă sume avansate în condițiile art. 123 pct. 3 din lege, pentru finalizarea imobilului aflat în prezent în proprietatea E..
În drept s-au invocat dispozițiile art. 21,64, art. 71, art. 75, art. 121 alin. (2) și art. 123 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 103 Cod Procedură Civilă, OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și avansarea capitalului.
Prin sentința civilă nr. 4420 din 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă în dosarul nr._ contestația formulată de creditoarea . SA a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul - sindic a reținut, cu privire la modalitatea aleasa de contestator pentru criticarea modului în care a fost verificata declarația de creanta, că legea insolventei conferă posibilitatea participantilor la procedura sa formuleze cereri ,contestatii în cadrul fiecărei etape și pe aspecte distincte, reglementând pentru fiecare în parte termene speciale și procedurale în parte.
Contestatorul ,prin prisma solicitarilor formulate, nu critică măsurile adoptate în cadrul procedurii insolventei de administratorul judiciar, ci faptul ca ar fi fost înlăturata de la masa credala în mod incorect o declarație de creanța .Ori,trebuie arătat că ”masurile” ce pot forma obiectul contestațiilor reglementate de disp.art.21 din legea insolventei nu se refera la modalitatea în care a fost întocmit tabelul obligațiilor debitorului. Astfel, pentru definirea măsurilor ce caracterizeaza întreaga activitate a administratorului judiciar trebuie avut în vedere scopul procedurii, și anume maximizarea averii debitorului în vederea stingerii pasivului social.
Prin urmare ,modalitatea în care au fost intocmite ,afisate și publicate în Buletinul Procedurilor de Insolventa tabelele de creanta nu constituie “masuri” în sensul avut în vedere de art.21 din legea insolventei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 8 alin. (2) din Legea nr.85/2006, contestatoarea . SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, prin care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea cercetării fondului.
În motivare se arată că prima instanță a stabilit în mod nelegal un veritabil fine de neprimire, prin invocarea și admiterea excepției inadmisibilității, limitând accesul recurentei la justiție.
Din argumentația sumară a instanței rezultă că băncii, precum și oricărui alt creditor aflat în situația sa, le este interzisă contestarea măsurilor luate de administratorul judiciar care antamează existența ori cuantumul creanțelor a căror înscriere a fost solicitată la masa credală.
Concluzia este însă una eronată și deosebit de periculoasă deoarece tinde la a afirma faptul că niciodată, nicio instanță nu poate primi o astfel de contestație.
În primul rând, chiar judecătorul sindic a acceptat posibilitatea analizării și exprimării punctului de vedere atunci când a pus în vedere lichidatorului judiciar să analizeze creanța, în al doilea rând, specificul procedurii derulate în cauză, respectiv formularea declarației de creanță după pronunțarea falimentului și după publicarea Tabelului definitiv consolidat impunea mecanismul prevăzut la art. 21 din legea 85/2006.
Mai mult, în condițiile în care timp de aproximativ 8 luni de la momentul formulării declarației de creanță nu a fost publicat un nou Tabel, din care reiasă respingerea, contestarea Raportului era și singura cale de a deduce această pretenție judecătorului-sindic. Aceasta în condițiile în care procedura de lichidare se apropie de final, existând chiar riscul ca până la judecarea pe fond a contestației, lichidatorul să propună închiderea.
În al treilea rând, inadmisibilitățile sunt strict prevăzute de lege. În speță, aceasta îmbracă forma unei excepții de procedură, însă nicăieri în cuprinsul textului de la art. 21 legiuitorul nu limitează în vreun fel dreptul de a contesta măsura luată de administratorul judiciar, indiferent de conținutul său. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. De altfel, atunci când legiuitorul a înțeles să limiteze dreptul la acțiune al justițiabilului a prevăzut-o expres, spre exemplu în cazul acțiunii în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, atunci când partea are deschisă acțiunea în realizare.
Mai mult, excepția nu poate avea nici natura unui fine de neprimire ca în materia contenciosului administrativ, atunci când reclamantul care nu parcurge etapa prealabilă obligatorie, pierde însăși dreptul material la acțiune Aceasta deoarece recurenta nu avea la îndemână o altă procedură prevăzută de legea 85/2006, de care să uzeze pentru contestarea respingerii cererii.
Pe de altă parte, arată recurenta, instanța a interpretat în mod greșit textul prevăzut la art. 21 din legea 85/2006, potrivit căruia debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Ca un prim aspect trebuie menționat faptul că textul citat permite contestarea oricărei măsuri luate de administratorul judiciar. Este adevărat că majoritatea măsurilor țin de organizarea activității debitorului, însă este evident că legiuitorul nu a înțeles să restrângă sfera măsurilor ce pot fi contestate doar la acestea.
În doctrină s-a arătat că "în viziunea legiuitorului, contestația rezidă în nemulțumirea pe care cei îndreptățiți să formuleze contestație o manifestă față de cele inserate în raport de către administrator, cu privire la modul cum și-a îndeplinit atribuțiile, cum a justificat cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii (...) ".
Pe de altă parte atât textul de la art. 20 alin. (1) lit. k) cât și textul de la art. 67 din legea 85/2006 statuează în mod clar faptul că verificarea creanțelor este o atribuție a administratorului judiciar. Mai mult, chiar dacă prin absurd, acestuia nu îi revenea o astfel de sarcină în legătură cu cererea formulată de către creditoare, judecătorul-sindic, în cadrul ședinței din 24.09.2014, i-a pus în vedere expres să procedeze la analiza creanței.
Prin urmare legea fixează în sarcina administratorului judiciar obligativitatea verificării creanțelor, indiferent de momentul pretinderii lor, iar pe de altă parte legea prevede posibilitatea de a contesta măsurile luate de administratorul judiciar, inclusiv în ceea ce privește includerea ori neincluderea lor în Tabel. Soluția se impune indiferent dacă lichidatorul înțelege să publice ori nu (cum este cazul în speță) un nou Tabel de creanțe prin care să dea efect măsurii.
Totodată, recurenta mai arată că instanța a ignorat complet situația de fapt- inexistența oricărui tabel de creanță care să poată fi contestat potrivit procedurii prevăzute la art. 73 ori 75 din legea 85/2006.
În cuprinsul considerentelor, instanța de fond încearcă să inducă ideea că s-a contestat modalitatea în care au fost întocmite, afișate și publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență tabelele de creanță, practic ocolind procedura pusă la dispoziție de legea 85/2006 de contestare directă a acestor Tabele. Argumentul este unul fals și trădează analiza superficială a contextului în care a fost promovată contestația sa.
În drept: art. 8 alin. 1 Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5 și 9 și 3041 C.proc.civ.1865.
Intimatul A & A Consultants IPURL, lichidator judiciar al debitoarei . SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării sunt reluate susținerile invocate în fața primei instanțe.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea 85/2006, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
De altfel, judecătorul - sindic poate dispune desființarea măsurilor luate de administratorul/lichidatorul judiciar, pe motive de nelegalitate, chiar dacă acestea nu sunt contestate de către persoanele și în condițiile prevăzute de lege, în temeiul principiului rolului activ al instanței.
Obiectul contestației P. B. România SA vizează măsura lichidatorului judiciar de respingere a creanței băncii și solicitarea înscrierii creanței acesteia cu valoarea integrală de 3.472.459,79 de euro, pe care o consideră corectă.
Așadar, contestația formulată nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, cum în mod nelegal a procedat judecătorul – sindic. Prin această abordare i se refuză, practic, contestatoarei, price posibilitate de a mai pretinde înscrierea în tabel, în contextul în care contestația împotriva tabelului Definitiv reglementată de art. 75 din lege se poate formula împotriva creditorilor deja înscriși în tabel. Or, în speță nu s-a publicat niciun tabel care să conțină mențiunea respingerii creanței P., pe care să îl poată contesta potrivit acestei proceduri. Măsura dispusă încalcă flagrant principiul asigurării liberului acces la justiție, ceea ce presupune și posibilitatea supunerii judecății unei instanțe independente, a oricărei pretenții de natură civilă.
Din această perspectivă, Curtea va înlătura susținerea intimatului-lichidator judiciar în sensul că împotriva înscrierii, respectiv a neînscrierii unei creanțe în tabel, poate fi promovata doar o contestație în temeiul art. 73 sau 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva unui tabel de creanțe, tocmai pentru că, așa cum arătam mai sus, acest tabel de creanță nu a fost întocmit și publicat.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și alin. (5) Cod procedură civilă, Curtea ca admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru judecata pe fond a contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare P. B. ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr.4420/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A CONSULTANTS IPURL, intervenienți în interesul intimatei debitoare D. L., Șuleapă R., S. A. V. C., G. I., A. D., B. V., R. O. și Z. C..
Casează hotărârea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de PIREUS B. ROMANIA SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19.11.2014.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | Judecător, D. A. |
Grefier, C. M. |
Red.Jud. G.V.
Tehnored.A.A.
2 ex.
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător sindic: S. C. V.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1479/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
