Contestaţie. Decizia nr. 421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 31666/3/2009/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3124/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 421/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER M. I.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 4543 din data de 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . PRIN LICHIDATOR C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că recurentă și lichidator au depus la dosar relațiile solicitate de instanță, precum și faptul că atât recurenta prin cererea de recurs cât și intimata prin întâmpinare au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în tare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4180/29.09.2009 a Tribunalului București - Secția a VII-a civilă, pronunțată în dosarul nr._ 09, s-a admis cererea creditoarei ., s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală față de societatea debitoare ., iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL, cu atribuțiile prevăzute de art.20 din legea insolvenței.
Prin sentința nr.4631/14.06.2011 pronunțată în dosarul menționat, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă generală față de debitoare, în calitate de lichidator a fost desemnat C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii falimentului.
La termenul de judecată din data de 06.11.2012, lichidatorul a depus un raport de activitate, cu privire la care, prin Serviciul registratură al secției, la data de 12.11.2012 creditoarea D.G.F.P. București a formulat contestație, ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4543 din 30.04.2013 judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea D.G.F.P. București la raportul de activitate depus la termenul de judecată din 06.11.2012 în dosarul civil nr._ 11 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și întocmit de lichidatorul C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, cu privire la plățile de 60.000 lei și 26.500 lei, precizate în raportul de activitate întocmit de lichidatorul C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA și depus în dosarul de insolvență nr._ 09 la termenul de judecată din data de 06.11.2012, că plățile respective nu sunt aferente perioadelor de referință 01.07-31.07.2012, 01.08-31.08.2012 și 01.09-30.09.2012 precizate în raport, ci sunt plăți ale unei părți din onorariul total cuvenit practicianului C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, pentru atribuțiile îndeplinite ca administrator judiciar și ulterior ca lichidator al debitoarei .. Potrivit calculelor efectuate de lichidator și prezentat în notele de ședințe depuse, pentru perioada cuprinsă între deschiderea procedurii (29.09.2009) și data de 31.01.2013, în baza sentinței comerciale nr.4180/29.09.2009 și a sentinței civile nr.4631/14.06.2011 și, respectiv, potrivit hotărârilor din 16.12.2009 și 27.01.2012 ale Adunării generale a creditorilor prin care s-au stabilit onorariilor administratorului judiciar și lichidatorului, onorariul total cuvenit practicianului C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA este de 219.400 lei, din care acesta a încasat suma totală de 214.406,68 lei inclusiv TVA, în care sunt incluse și sumele de 60.000 lei și 26.500 lei a căror plată a fost contestată de creditoarea D.G.F.P. București prin prezenta contestație.
Prin urmare, instanța a reținut că plățile contestate au fost legal efectuate, având ca temei sentințe pronunțate de judecătorul-sindic și hotărâri valabile ale Adunării generale a creditorilor.
Cu privire la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând onorariu de evaluator, instanța a constatat că suma a fost plătit pentru achitarea unei părți din onorariul unui evaluator, angajat cu acordul comitetului creditorilor în cursul perioadei de observație pentru a evalua bunurile debitoarei, raport de evaluarea ce a fost întocmit și depus în dosarul de insolvență, prin urmare plata contestată, fiind anterior aprobată de comitetul creditorilor, a fost legală efectuată și a constituit o cheltuială utilă în procedură.
Cu privire la măsura închirierii autoturismului marca Hyundai Santa Fe, aparținând debitoarei, în schimbul plății unei chirii lunare de 100 euro, judecătorul sindic a constatat că măsura este utilă masei credale, deoarece încasarea chiriei respective conduce la maximizarea averii debitoarei, în condițiile în care, după un număr mare de licitații, bunul respectiv nu a putut fi valorificat. Pe de altă parte, decizia lichidatorului este o decizie de natură managerială ce poate fi controlată sub aspectul oportunității de către creditor, prin organele acestora (comitet ori adunarea creditorilor), potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, și nu pe calea unei contestații formulate de un creditor la raportul de activitate al lichidatorului.
Referitor la celelalte critici, privind neconvocarea comitetului creditorilor pentru prezentarea rapoartelor periodice privind încasările și plățile ori neprecizarea soldurilor finale ori inițiale ale perioadelor de referință menționate în raportul contestat, instanța a apreciat că acestea sunt pur formale, lipsite de pertinență și neavând nicio relevanță pentru interesele masei credale, atât timp cât, prin raportul contestat lichidatorul nu a efectuat plăți nelegale și nici nu a dispus în mod arbitrar și nejustificat cu privire la lichiditățile din averea debitoarei.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice a municipiului București, în calitate de creditoare a ., solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației, pe cale de consecință, să se dispună modificarea și refacerea corespunzătoare a raportului în ceea ce privește plățile efectuate în cadrul procedurii în perioadele 01.07._12, 01.08._12 și 01.09._12 și desființarea măsurii lichidatorului judiciar de închiriere a autoturismului marca Hyunday - Santa Fe.
Arată recurenta că urmare publicării în Monitorul Oficial al României nr. 473 din 30 iulie 2013 a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, începând cu data de 01.08.2013 s-a înființat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București prin transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București. Astfel, calitate procesuală în cauză a dobândit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
În motivarea recursului, recurenta susține că, în ceea ce privește onorariul lichidatorului judiciar, din raportul de activitate rezultă că lichidatorul judiciar a avut în vedere perioadele: 01.07._12, 01.08._12 și 01.09._12 și nu s-a raportat la întreaga procedură, așa cum eronat a interpretat instanța de fond atunci când a calculat onorariul ce i se cuvenea lichidatorului judiciar. Astfel, ignorând raportul de activitate în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar a arătat ca a calculat onorariul său pentru o anume perioadă, alta decât cea menționată ulterior, instanța a reținut în mod eronat că sumele cu titlu de onorariu lichidator contestate "sunt incluse" în suma de 214.406,68 lei, sumă pe care lichidatorul ar fi încasat-o pentru întreaga perioadă, aspect menționat doar în notele scrise depuse la dosar de lichidatorul judiciar, nu și dovedit cu documente.
Se arată că raportat la decizia Adunării creditorilor din data de 27.01.2012 prin care a fost stabilit onorariul, în mod eronat lichidatorul judiciar a dispus prin Raportul de activitate depus la termenul din 06.11.2012, achitarea onorariului său în cuantum de 60.000 lei pentru perioada 01.08._12 și în cuantum de 26.500 lei pentru perioada 01.09._12, întrucât onorariul cuvenit lichidatorului judiciar pentru aceste perioade trebuia calculat potrivit deciziei adunării creditorilor.
În ceea ce privește plata sumei de 4000 lei, reprezentând onorariu pentru evaluarea bunurilor identificate în patrimoniul societății debitoare, se arată că instanța de fond în mod eronat a reținut că plata onorariului de evaluare menționat în raportul de activitate din data de 06.11.2012 ”a fost legal efectuată”, având în vedere că lichidatorul judiciar nu a făcut precizări în cuprinsul raportului de activitate contestat cu privire la faptul că acest onorariu a fost anterior aprobat de comitetul creditorilor, astfel încât aceste cheltuieli să poată fi ulterior verificate de creditori. Singura mențiune cu privire la faptul că respectiva evaluare ar fi fost "anterior aprobată de comitetul creditorilor" a fost făcută în notele de ședință depuse de lichidatorul judiciar, aspect ce nu a fost însă și dovedit de acesta.
Cu privire la închirierea autoturismului marca Hyunday- Santa Fe aparținând societății debitoare pentru prețul de 100 euro + TVA/lună, se susține că aceasta măsură încalcă dispozițiile legale și poate determina diminuarea șanselor creditorilor de realizare a creanțelor. Astfel, lichidatorul judiciar trebuia să prezinte creditorilor propunerea sa de închiriere a automobilului aflat în patrimoniul debitoarei, urmând ca aceștia să decidă dacă este oportună încheierea unui contact de închiriere având în vedere că această măsură conduce la uzura automobilului, fapt ce va determina ulterior și diminuarea prețului de vânzare al acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata C. de Insolvență TRANSILVANIA Filiala București SPRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă precum și în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum susține și recurenta, în cuprinsul raportului de activitate contestat, cu privire la retribuția lichidatorului nu se face precizarea că ar reprezenta o parte din onorariul total, dar nici precizarea că ar reprezenta onorariu lunar sau onorariu aferent perioadei indicate în cuprinsul raportului, astfel încât susținerea recurentei că ar fi fost în mod greșit achitat nu este susținută practic de nicio motivare. Astfel, deși recurenta susține că onorariul încasat de lichidator în intervalul de referință 01.07._12, avut în vedere în raportul contestat, nu respectă decizia Adunării creditorilor din data de 27.01.2012 prin care a fost stabilit onorariul practicianului în insolvență, nici nu a indicat care ar fi din punctul său de vedere cuantumul corect.
Că în fapt, așa cum susține lichidatorul, este vorba de plăți făcute în contul onorariului său total, rezultă din însăși cuprinsul raportului, respectiv din faptul că în perioada 01.07._12 nu a fost efectuată nicio plată în contul retribuției lichidatorului.
În mod greșit susține recurenta că din cuprinsul raportului contestat ar reieși faptul că onorariul de 86.500 lei încasat de lichidator este aferent perioadei 01.07._12, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, în raport nu există nicio mențiune în acest sens, raportul nefăcând decât să indice plățile efectuate în intervalul de timp indicat.
Cu privire la plata onorariului pentru evaluare, Curtea constată că, așa cum rezultă din votul exprimat înscris de creditorul BCR pentru ședința Comitetului creditorilor din 09.08.2011, acesta a fost de acord cu efectuarea unui raport de evaluare a patrimoniului societății debitoare, potrivit adresei nr. 3840 din 09.08.2011 emisă de aceasta, fila 59 dosar recurs, astfel încât sunt nefondate și criticile cu privire la acest aspect.
În privința măsurii de închiriere a autoturismului marca Hyunday Santa Fe, Curtea reține că în mod corect a apreciat judecătorul sindic faptul că această decizie a lichidatorului este o decizie de natură managerială ce poate fi controlată sub aspectul oportunității de către creditor, prin organele acestora, respectiv comitet ori adunarea creditorilor, potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, și nu pe calea unei contestații formulate de un creditor la raportul de activitate al lichidatorului.
Față de toate aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat, neputând fi reținută nici una din criticile aduse sentinței și reținându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 4543 din data de 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . PRIN LICHIDATOR C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. G. V. D. A. P.
GREFIER
M. I.
Red.I.G./dact.I.G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
