Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1349/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 38418/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 347/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1349/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții P. Ș. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 9343/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. ȘI ASOCIAȚII IPURL administrator judiciar al . și P. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul P. Ș. personal și asistat de avocat B.-Raine Danny G. cu delegație la dosar și recurentul D. M. prin avocat S. C. C. cu delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Apărătorii recurenților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererile de recurs.
Recurentul P. Ș. prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul respingerii cererii formulată de către lichidator de atragere a răspunderii administratorului. În susținerea recursului, arată că sentința pronunțată de Tribunalul București nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția dată, iar pe de altă parte, arată că nu sunt indicate faptele prevăzute de art. 138 de care se face vinovat recurentul, prejudiciul nu este individualizat și nici nominalizat, din sentința recurată nu rezultă care dintre cei doi pârâți se face vinovat și care sunt faptele. Hotărârea pronunțată conține motive contradictorii față de raportul întocmit de lichidator care a concluzionat că nu sunt dovedite elementele pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților. Actele reținute de instanța de fond fiind cele extrase de pe site-ul Ministerului Finanțelor. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii, nu există la dosar dovada că recurentul ar fi utilizat bunuri în interes personal, nu reprezintă documente justificative și sunt lipsite de relevanță extrasele de pe site-ul Ministerului Finanțelor. Mai mult, potrivit legii contabilității, răspunderea revine administratorului societății și nu membrilor organelor de conducere a societății.
Recurentul P. Ș., arată că nu a deținut niciodată funcția de administrator al societății și nu a gestionat bunurile societății.
Apărătorul recurentului P. Ș., în concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii.
Recurentul D. M. prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul respingerii cererii formulată de către lichidator de atragere a răspunderii administratorului. În susținerea recursului, arată că recursul formulat este întemeiat pe art. 304 pct. 6 C.p.c., respectiv lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe art. 138 lit. c din Legea 85/2006 și instanța s-a pronunțat pe art. 138 lit. e din Legea 85/2006. Susținerea că nu s-ar fi depus bilanțul și situația financiară până în anul 2011, este nefondată, la momentul închiderii procedurii se depune situația financiară pentru anul 2012.
În ce privește solicitarea de casare cu trimitere întemeiată pe art. 304 pct. 5 și art. 107, 106 C.p.c., atât în dosar la fila 19, lichidatorul transmite o scrisoare recomandată către recurent și către P. T. ce au fost restituite cu mențiunea – destinatarul nu mai locuiește la adresă. A depus la dosarul cauzei dovada că recurentul are domiciliul în localitatea Cezieni, este medic veterinar și nu a avut cunoștință de acest dosar.
Consideră că instanța de fond trebuia să coroboreze restituirea dovezilor de citarea cu mențiunea mutat de la adresă și trebuia să facă o procedură de citare corectă.
Recurentul D. M. prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. totodată, solicită restituirea taxei judiciare de timbru achitate în plus la bugetul local din raza sediului cabinetului de avocatură.
Curtea, procedează la desprinderea filei 39 din dosar, reprezentând chitanță taxa judiciară de timbru achitată în mod greșit de către apărătorul recurentului D. M., cu mențiunea că nu a fost utilizată în acest dosar.
Apărătorul recurentului P. Ș., depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 9343/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ , s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar P. ȘI ASOCIAȚII IPURL și au fost obligați pârâții P. Ș., D. M. și P. T. la plata pasivului societății debitoare . în sumă de 96.781,00 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că pârâții se fac vinovați de fapte prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, fapte ce au dus la starea de insolvență a debitorului. Pentru atragerea răspunderii patrimoniale, se cer îndeplinite următoarele condiții. Fiind o răspundere civilă delictuală, conform art. 998-999 Vechiul Cod Civil, trebuie dovedită legătura de cauzalitate, între faptele pârâților și prejudiciul cauzat creditorilor.
Prejudiciul derivă, din starea de insolvență a debitorului cauzată prin faptele comise de pârât și încălcarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, a legii contabilității nr. 82/1991 și art. 73 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare care prevăd „administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere”.
Faptele ilicite sunt prevăzute expres și limitativ de legiuitor (faptele comise de pârât fiind enumerate la art. 138(1) din Legea nr. 85/2006), pârâții folosind bunurile și creditele persoanei juridice în interes propriu sau în al unei alte persoane. În speță, s-a făcut dovada fraudării creditorilor prin faptele pârâților, rezultate din actele contabile ale societății și a faptului că au dispus în interes personal conducerea activității debitorului care în mod vădit a dus societatea la încetarea de plăți, determinând pasivul societății, ascunzând sau mărind în mod fictiv pasivul acesteia.
Vinovăția pârâților constă în omisiuni (nu a formulat cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, fapte frauduloase în sensul că s-a folosit de bunurile societății, a ascuns o parte din pasivul debitoarei).
Acțiunile frauduloase realizate de pârâți care are au avut consecințe negative asupra rezultatelor economice, care au dus în final la încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor, constituie o prezumție relativă a existenței legăturii de cauzalitate între faptele comise și starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe, au promovat recurs, pârâții P. Ș. și D. M., solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul P. Ș. a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină dispoziția instanței, nefiind menționate faptele reținute în sarcina pârâților și probele în susținerea acestora. A apreciat că în cauză nu erau întrunite cerințele antrenării răspunderii potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 și 998-999 C.civ., aceasta rezultând și din actele dosarului și raportul administratorului judiciar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și aplicarea dispozițiilor art. 3041 C.p.civ.
Recurentul D. M. a arătat că nu a fost legal citat cu prilejul judecății în fond a cererii, iar hotărârea pronunțată, care depășește petitul cererii lichidatorului judiciar, nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Totodată, a precizat că nu erau antrenate cerințele antrenării răspunderii sale în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, în calitate de asociat nefiind implicat în conducerea societății.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5-7 și 9 și aplicarea dispozițiilor art. 3041 C.p.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor atașate dosarului de recurs, pârâtul D. M. a avut și are reședința în . în București la adresa la care a fost citat și de unde citația s-a întors cu mențiunea afișării. În aceste condiții, hotărârea atacată este lovită de nulitate potrivit art. 105(1) C.p.civ., fiind pronunțată cu încălcarea normelor de procedură. Pe cale de consecință, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.p.civ.
Totodată, lecturând hotărârea atacată, Curtea constată nemotivarea hotărârii, judecătorul sindic neoferind nici un fel de raționament de natură să justifice, în baza pieselor dosarului, soluția dată, nelămurind ce fapte sunt imputate pârâților și temeiul în drept al drept al acestora, cu atât mai mult cu cât aceștia aveau calități diferite în societate. În aceste condiții, Curtea apreciază că maniera extrem de succintă în care se exprimă considerentele soluției face hotărârea dată criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparența asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul si nu arata, la situația concretă supusă judecății, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate, cum impuneau dispozițiile art. 261(1) pct. 5 C.p.civ.
Având în vedere că doar motivarea hotărârii ar fi înlăturat arbitrariul și ar fi făcut posibil controlul judiciar, ținând cont și de nelămuririle cu privire la dispoziția de citare a părților sau la soluționarea cererii anterior pronunțării asupra cererii de recuzare a completului de judecată conform art. 31 C.p.civ., Curtea apreciază că aceste vicii formale atrag nulitatea hotărârii, în condițiile art. 105(2) C.p.civ., instanța de recurs fiind pusă în imposibilitatea de a verifica care au fost argumentele și raționamentul juridic care au condus la pronunțarea la data de 10.04.2013 a soluției adoptate.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312(1), (3) și (5) rap. la art. 304 pct. 5 și 7 C.p.civ., Curtea va admite recursul, și, întrucât lipsa motivării echivalează cu necercetarea corespunzătoare a fondului, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
In aceste condiții, Curtea arată că cercetarea criticilor subsumate celorlalte motive de recurs, reprezentând chestiuni care țin de temeinicia cererii formulate, vor fi analizate de către judecătorul sindic cu prilejul rejudecării, potrivit art. 315(3) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții P. Ș. și D. M. în contradictoriu cu intimații P. ȘI ASOCIAȚII IPURL, lichidator judiciar al debitoarei ., și P. T..
Casează sentința civilă nr. 9343/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. I. G. A. P.
GREFIER,
M. I.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 2
Judecător fond: E. R.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
| ← Contestaţie. Decizia nr. 421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 1798/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
