Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 920/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 22207/3/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 228/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.920/R/2014
Ședința publică de la07 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva Sentinței civile nr.7257 din 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă raportat la dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5117/28.06.2011 Tribunalul București a dispus în temeiul art. 33 alin. 6 din lege deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului . SRL .
Prin sentința civilă nr. 3214/13.03.2012 a dispus trecerea la faliment și a desemnat lichidator judiciar
Prin sentința civilă nr._/30.10.2012 Tribunalul București a dispus închiderea procedurii de insolvență și radierea debitoarei.
În cursul procedurii prin cererea, înregistrată la 26.10.2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului București, reclamanta creditoare Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 3 a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. L. în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c și d din lege.
S-a arătat în motivarea cererii că urmare a notificării deschiderii procedurii, creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală acoperirea creanței în cursul procedurii nefiind posibilă datorită inexistenței bunurilor în patrimoniul societății.
În motivarea cererii s-a arătat că în cauză, debitoarea nu a depus la dosar documentele prevăzute de art. 28 din lege, încălcând astfel prevederile art. 35 din lege din neîndeplinirea obligației legale decurgând în mod necesar neîntocmirea contabilității conform legii cu consecința cauzării insolvenței societății comerciale.
S-a mai susținut că prin art. 138 din lege s-a urmărit instituirea și menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu își îndeplinesc mandatul conform legii și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază creditorii.
În vederea apărării acestor principii, s-a arătat, legiuitorul a edictat prevederile art. 27 din lege potrivit cărora incumbă debitoarei aflate în insolvență obligația de sesizare a instanței, în termen de maximum 30 de zile de la instalarea încetării plăților.
Prin sentința civilă nr.7257/17.09.2013 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din lege că reclamanta creditoare s-a limitat la indicarea generică a argumentelor privind exercitarea unui management defectuos și omisiunea formulării cererii de deschidere a procedurii, în termenul prevăzut de art. 27 din lege.
Împotriva aceste sentința a formulat recurs, în termen legal reclamanta creditoare DGRFP București pentru Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice pentru motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.pr. civ.
În esență s-a susținut că interpretând eronat dispozițiile legale incidente instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Au fost reluate în integralitate susținerile formulate prin cererea introductivă.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea apreciază recursul nefondat:
Din cuprinsul raportului de activitate întocmit cu respectarea art. 59 alin. 1 din lege a rezultat că debitoarea a procedat la întocmirea și publicarea evidențelor contabile în perioada 2005 – 2007 din interpretarea cărora a reieșit că societatea a început activitatea prin transfer, cu un dezechilibru vădit între activele circulante și datorii, datoriile depășind de 8 ori totalul activelor circulante; dezechilibrul s-a agravat în anii ulteriori, în condițiile în care exercițiul financiar a fost încheiat cu pierdere.
În anul 2007 decalajul dintre active și datorii s-a aprofundat, cuantumul datoriilor depășind totalul activelor, însă pierderile din exercițiul financiar au fost diminuate, cifra de afaceri înregistrând o creștere semnificativă.
În acest context, supunând analizei activitatea pârâtului raportat la art. 138 alin. 1 lit. d din lege, constată că răspunderea instituită are un caracter special, constituind o răspundere personală ce intervine numai în condițiile în care prin săvârșirea faptelor prevăzute limitativ de lege s-a determinat insolvența societății debitoare, condiții în care sunt incidente dispozițiile art. 998 – 999 cod civil.
Pentru a antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, întrucât legea nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 – 999 cod civil privind fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societății și legătura de cauzalitate, dintre acestea.
Din probatoriul administrat a rezultat doar neîndeplinirea obligației de depunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege nu și neîntocmirea contabilității in condițiile în care, în acest caz devin incidente prvederile art. 147 din lege.
Mai mult, creditoarea reclamantă nu a administrat probe nici în dovedirea prezumtivei legături de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului, care nu a procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din lege reține că din probatoriul administrat a rezultat că societatea a înregistrat creșteri de afacere fluctuante, fapt ce a îndreptățit reprezentantul societății să dispună continuarea activității.
Rezultă că în sarcina acestuia nu poate fi reținută fapta constând în dispunerea continuării activității, în interes personal, sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stării de insolvență fiind condiționată de existența unui mandat valabil acordat, în ființă la data instalării insolvenței
Reține și faptul că prin art. 138 alin. 1 lit. c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
Întrucât, nu a fot probat faptul instalării insolvenței sau al deteriorării situației financiare în perioada mandatului de administrator acordat pârâtului acesta nu poate fi ținut a răspunde patrimonial nici pentru perioada cât a funcționat ca reprezentant al debitoarei.
În consecință, în mod justificat prima instanță a reținut ca nedovedită fapta culpabilă a administratorului de a fi cauzat starea de insolvență.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în temeiul art. 312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva Sentinței civile nr.7257/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. S. A. S. V. F. L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./10.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte:G. I.M.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1798/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
