Contestaţie. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 42035/3/2012/a6
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.854
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta C. S.P.R.L. lichidator judiciar al S.C. P. REZIDENȚIAL DUNĂREA S.R.L., împotriva sentinței civile nr.9080 din 04.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin reprezentant M. E. și intimata prin avocat M. P. care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul Registratură, la data de 27.03.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, reprezentantului recurentei.
Recurenta, prin reprezentant, arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin reprezentant, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond respingerea contestației formulată de creditoarea S.C. Hidroconstrucția S.A. Solicită să se observe că sumele pretinse de intimata-creditoare S.C. Hidroconstrucția S.A., reprezentând beneficiul nerealizat urmare lipsei de folosință a navei și onorarii avocațiale au fost solicitate de către aceasta, pe cale civilă, în cadrul dosarului nr._/3/2009. Astfel, prin sentința civilă nr._/22.12.2011 Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis cererile creditorului privind cheltuielile de reparații necesare repunerii în funcțiune a navei, chiria și penalitățile de întârziere datorate în perioada 01.06.2006 și până la data incendiului respectiv 12.02.2006, precum și cheltuielile de judecată. În ceea ce privește beneficiul nerealizat și onorariile avocațiale, acestea au fost respinse ca nefondate. Mai învederează că împotriva acestei sentințe, intimata-creditoare a formulat apel, respins de către Curtea de Apel București, precum și recurs, respins și acesta de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În ceea ce privește cheltuielile de executare și onorariul avocațial solicită să se observe că procesul verbal de executare, în care sunt menționate aceste cheltuieli, nu are legătură cu dosarul de executare silită contestat de debitor, ci în acest proces verbal de executare este vorba despre predarea-primirea navei după ce a fost scoasă de sub sechestru judiciar. Totodată, învederează că faptul că acest proces-verbal de predare-primire nu a fost comunicat debitoarei pentru a-l putea contesta, având în vedere că nu a fost parte în acea operațiune. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru considerentele expuse pe larg prin motivele de recurs și concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În ceea ce privește acele cheltuieli de executare, învederează că datorită faptului că recurenta a refuzat să își îndeplinească obligația de a preda nava stabilită atât prin contract, cât și ulterior prin hotărâre irevocabilă, partea pe care o reprezintă a pus în executare hotărârea tribunalului prin care s-a dispus încetarea de drept a contractului și restituirea navei. Astfel, cheltuielile de executare sunt ocazionate de litigiul dintre cele două părți, iar la momentul încheierii procesului-verbal de predare-primire al navei, recurenta-debitoare a fost reprezentată chiar de administratorul societății, căruia i s-a înmânat procesul-verbal, contrar susținerilor lichidatorului judiciar. Învederează că onorariul de executor și onorariul de avocat sunt constatate prin acel proces-verbal emis de B.E.J. P. Somâldoc, înscris care reprezintă titlu executoriu și care nu a fost contestat de către recurenta-debitoare. În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei cu privire la faptul că pretențiile sale, respectiv beneficiul nerealizat și contravaloarea lipsei de folosință nu ar putea să fie acordate, solicită respingerea acestora ca nefondate, întrucât faptul că s-a constatat încetarea de drept a contractului prin hotărâre judecătorească, nu înseamnă că obligațiile care rezultau din acest contract nu trebuiau îndeplinite. Solicită să se observe că obligația restituirii navei rezulta din contract și consideră că neîndeplinirea acestei obligații îi dă dreptul la daune interese și contravaloarea lipsei de folosință. În ceea ce privește susținerea recurentei că pretențiile sale nu ar fi fost prevăzute într-o factură, de asemenea, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, având în vedere că legea insolvenței prevede posibilitatea de a formula declarație de creanță chiar și pentru acele creanțe care nu sunt susținute printr-un titlu. Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.9080 din 04.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a admis în parte contestația formulată de creditoarea . dispus înscrierea acesteia în tabelul obligațiilor debitoarei P. REZIDENȚIAL DUNĂREA SRL cu creanța în sumă de 3.002.120,98 lei și a respins cererea de înscriere a creanței în sumă de 28.400,66 lei, ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele:
Suma de 2.944.489 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, compusă din: suma de 50.000 Euro cu TVA inclus, aferentă perioadei cuprinsă între 12.06.2006 și 22.12.2006; suma de 607.810 Euro cu TVA inclus, aferentă perioadei 12.06._12 - data preluării posesiei bunului.
Temeiul creanței de 2.944.489 lei îl reprezintă contractul de închiriere nr. 9463/25.10.2008, potrivit căruia debitoarea avea obligația restituirii navei, iar încălcarea acestei obligații transformându-se în daune.
Prin sentința civilă nr._/22.12.2011 Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a reținut, în mod irevocabil, încetarea de drept a contractului la data producerii incendiului -12.06.2006 din culpa debitoarei, precum și obligarea debitoarei la restituirea bunului în starea în care a fost predat.
La data încetării contractului debitoarea nu a restituit bunul, fapt ce a determinat un prejudiciu creditoarei reprezentat de lipsa de folosință, echivalent al chiriei din contract.
Între data încetării contractului și data expirării acestuia - 22.12.2006, prejudiciul previzibil este, de asemenea, echivalentul chiriei lunare.
Creanțele de 34.854,67 lei și de 22.777,56 lei sunt cheltuielile constând în onorariu de avocat și onorariu de executor cuprinse în Procesul-verbal de cheltuieli din 29.05.2012 emis de B.E.J. Paulă Somâldoc, care reprezintă titlu executoriu și care nu a fost contestat de către debitoare.
Creanța de 28.400, 66 lei reprezentând onorariu de avocat plătit de creditoare în apelul ce a format obiectul dosarului nr._/3/2009 al Curții de Apel București, a fost corect respinsă de lichidator, judecata cererii fiind suspendată pentru lipsa părților.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs debitoarea prin lichidator judiciar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației.
În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:
Cu privire la creanța de 2.944.459 lei (223.810 lei + 2.720.810 lei) pretinsă cu titlu de beneficiu nerealizat și lipsa de folosință a navei nu există înscrisuri privind modul de calcul, facturi fiscale emise de creditor și acceptate de către debitor.
Nu există temei legal pentru a solicita contravaloarea lipsei de folosință în perioada 13.06._12 întrucât între părți nu mai existau relații contractuale.
Nu s-a dovedit refuzul debitoarei de a preda bunul, acesta aflându-se sub sechestru judiciar până la soluționarea litigiului privind avarierea navei.
Creditorul s-a raportat netemeinic la chiria convenită în contractul de închiriere.
Pentru perioada 13.06._09 se solicită și beneficiu nerealizat, dar și contravaloarea lipsei de folosință în condițiile în care, până la preluarea bunului de către proprietar, toate cheltuielile privind conservarea navei au fost suportate de debitoare.
Aceste creanțe au fost respinse prin sentința civilă nr._/22.12.201, în cauză nefiind administrată proba cu expertiza contabilă judiciară.
Singura dovadă a cuantumului acestor creanțe era o expertiză contabilă care să stea la baza emiterii facturilor fiscale și înregistrării creanței în contabilitate.
Nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între fapta debitoarei privind neexecutarea contractului și prejudiciu.
Incendiul constituie caz fortuit, fiind aplicabile prevederile art. 9.1 ale contractului de închiriere.
După data de 12.06.2006 nu mai există raport juridic contractual între părți și nu poate fi invocată răspunderea civilă contractuală.
Onorariul avocațial de 34.854,67 lei nu a fost solicitat în dosarul de executare nr._, iar serviciile au constat în "redactare, semnare și depunere cerere de executare silită".
Onorariul executorului judecătoresc de 22.777,56 lei nu poate fi imputat debitoarei deoarece executarea silită a vizat sentința civilă nr._/22.12.2011, însă acesta nu a continuat procedurile de executare, iar potrivit Procesului verbal din 28.05.2012 onorariul achitat a fost de 4.000 lei.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Asupra recursului:
În esență, recurentul invocă greșita stabilire, de către judecătorul – sindic, a temeiului juridic al daunelor interese înscrise în tabelul obligațiilor debitoarei prin sentința atacată cu prezentul recurs, precum și lipsa de temeinicie derivată din lipsa dovezilor referitoare la existența, certitudinea și cuantumul acestor daune.
În considerentele hotărârii atacate judecătorul sindic a reținut, în esență, faptul că daunele-interese în valoare de 2.944.489 lei au ca temei contractul de închiriere nr. 9463/25.10.2005, că această sumă reprezintă cuantificarea prejudiciului produs prin lipsirea creditoarei de folosința bunului ca urmare a nepredării navei și a fost stabilită prin raportare la chiria din contractul părților, precum și că aceasta este compusă din următoarele sume:_ euro cu TVA inclus, pentru perioada 12 iunie 2006 – 22 decembrie 2006 și respectiv de 607.810 euro cu TVA inclus pentru perioada 12 iunie 2006 – 28 mai 2012.
Conform susținerilor părților din cererea de recurs și din întâmpinare, creanța în sumă de 3.002.120,98 lei, care a fost înscrisă prin sentința atacată cu prezentul recurs, este compusă din următoarele sume: 223.810 lei beneficiu nerealizat prin lipsa de folosință a navei de la data incendierii acesteia și până la data formulării acțiunii în pretenții ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2009 al Tribunalului București, respectiv de la 13.06.2006 și până la 12.06.2009; 2.720.679 lei contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 13.06.2006 și până la data de 28.05.2012, data predării navei către Hidroconstrucția; 34.854,67 lei onorariu avocațial aferent executării silite a sentinței civile nr._/22.12.2011; 22.777,56 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc aferent procedurii de executare a sentinței civile nr._/22.12.2011.
Curtea reține că prin sentința civilă nr._/22.12.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a statuat următoarele: Contractul de închiriere a încetat de drept la data de 12 iunie 2006; culpa în distrugerea bunului aparține debitoarei; debitoarea are obligația restituirii bunului în temeiul art. 1431 C.civ. din 1864; temeiul juridic al cererii creditoarei de obligare a debitoarei la plata contravalorii lipsei de folosință a utilajului începând cu data de 13 iunie 2006 îl poate constitui numai răspunderea civilă delictuală și nu răspunderea civilă contractuală, întrucât, pentru perioada invocată, între părți nu mai exista raport juridic contractual; reclamanta nu putea să se raporteze la chiria de 7000 de euro, ci trebuia să solicite administrarea de probe pentru determinarea contravalorii lipsei de folosință a utilajului; suma de_ euro solicitată pentru perioada cuprinsă între 13.06.2006 și data formulării cererii de chemare în judecată trebuia stabilită ca urmare a administrării de probe, instanța neputându-se raporta la elemente contractuale.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 332/13.09.2012 a Curții de Apel București Secția a VI-a Civilă și decizia nr. 2067/23.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția a II –a Civilă.
Față de cele reținute prin sentința civilă nr._/22.12.2011, Curtea apreciază că în mod greșit judecătorul sindic a reținut că, ulterior încetării contractului, răspunderea debitoarei pentru plata daunelor-interese datorate pentru eventualul prejudiciu cauzat de beneficiul nerealizat și contravaloarea lipsei de folosință a navei, are natură contractuală, precum și faptul că evaluarea acestor daune-interese trebuie raportată la chiria stabilită în contract.
Este adevărat faptul că sumele pretinse cu titlu de contravaloare lipsă de folosință au fost respinse prin sentința civilă nr._/22.12.2011. Însă, instanța a motivat faptul că era necesară administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă, prin care să se determine contravaloarea lipsei de folosință a utilajului, probă care nu a fost solicitată de creditoare.
În consecință, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat sub aspectul respingerii daunelor - interese.
Totodată, Curtea constată existența unei neconcordanțe între considerentele și dispozitivul sentinței recurate, în sensul că prin dispozitivul sentinței atacate s-a dispus înscrierea sumei de 3.002.120,98 lei, iar prin considerentele sentinței se arată că sunt întemeiate creanțele de 2.944.489 lei, 34.854,67 lei și 22.777,56 lei, iar valoarea totală a acestora este de 3.002.121,23 lei.
O hotărâre judecătorească trebuie să fie în concordanță cu cererile, actele și înscrisurile existente la dosar, precum și cu probele administrate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 - 6 C.pr.civ. judecătorul sindic trebuia să lămurească situația de fapt, inclusiv prin administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă și să menționeze probele din care rezultă existența, certitudinea și cuantumul acestor daune.
Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.
Din perspectiva art. 6 paragraful 1 din CEDO și a jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecății.
Potrivit jurisprudenței CEDO „Convenția nu urmărește să garanteze drepturi teoretice și iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980). Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat reținute, adică analizate corespunzător de către instanța sesizată.” (D. împotriva României, Hotărârea din 16.11.2006). Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Hot. din 28.04.2005 cauza Albina c.României).
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu a avut loc o cercetare judecătorească, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 7 și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza primei instanțe.
În rejudecare urmează ca instanța de fond să aibă în vedere următoarele: daunele-interese se solicită pentru o perioada extracontractuală și nu se datorează TVA, întrucât nu se prestează un serviciu; pentru perioada 13.06._09 se solicită atât beneficiul nerealizat prin lipsa de folosință a navei, cât și contravaloarea lipsei de folosință a navei, ceea ce înseamnă dublarea aceleiași pretenții; prin contestația formulată se solicită de către contestatoare înscrierea, chiar provizorie a creanței, în tabelul obligațiilor debitoarei, astfel încât se poate face aplicarea prevederilor art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2009; debitoarea contestă faptul că valoarea daunelor-interese trebuie stabilită prin raportare la chiria stabilită în contract, astfel că aceasta se va stabili prin raportare la valoarea de piață a chiriei; se vor fi analiza și celelalte critici sesizate de către recurent, care datorita caracterului lor subsecvent, nu au mai fost analizate in prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. S.P.R.L. lichidator judiciar al S.C. P. REZIDENȚIAL DUNĂREA S.R.L., împotriva sentinței civile nr.9080 din 04.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A.
Casează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
L. C. M. I. B.-P. G. B. F.
GREFIER, F. D.
Red.Jud.L.C.
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: B. A. E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1634/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
