Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 50519/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1253
Ședința publică de la 23 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR A. L. Z.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta S.C. G B S I. S.R.L. prin administrator judiciar VF INSOLVENȚĂ S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr.9587 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat T. V. N., conform împuternicirii nr._ din 1 decembrie 2013, intimata prin consilier juridic M. C. Homotescu V., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a VII a Civilă.
Recurenta prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe noi de administrat.
Intimata prin consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Curtea acordă cuvântul atât pe excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei semnatare a cererii de apel cât și pe fondul apelului.
Recurenta prin avocat solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei semnatare a cererii de recurs, motivat de faptul că administratorul statutar putea să angajeze un apărător pentru prezentarea intereselor sale.
Pe fondul recursului pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate sub aspectul creanței solicitate, în sensul că aceasta nu este certă.
Arată că cele două contracte de credit au fost contractate în lei și valută, iar din înscrisurile depuse de intimată a figurat și o sumă de 450,89 dolari. Suma pretinsă prin contractul de credit nr.2 din 15 august 2007 este prescrisă, având în vedere că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 24 iunie 2011, iar acest contract a fost încheiat la data de 15 august 2007. Prin notificarea nr.2411 depusă în dosar s-a adus la cunoștință debitoarei faptul că are o datorie restantă și în termen de 10 zile urma să fie declarat întregul credit scadent. Încheierea de încuviințare a executării la care a făcut referire instanța de fond din 2 septembrie 2010 a vizat doar executarea silită imobiliară a garanției care a stat la baza contractării acestui credit pentru sumele restante, nicidecum nu s-a referit la întregul credit care a fost declarat scadent și care a fost pretins prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței în totalitate.
Intimata prin consilier juridic solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei semnatare a cererii de recurs, motivat de faptul că singurul reprezentant legal al societății începând cu 25 noiembrie 2013 a fost administratorul judiciar, dar din data de 20 februarie 2014 lichidatorul judiciar VF INSOLVENȚĂ S.P.R.L. nu a formulat prezenta cale de atac și nu a înțeles să-l însușească, nefiind acordat nici un mandat special d-nei avocat T. V. N. pentru promovarea căii de atac.
Apreciază că excepția lipsei calității de reprezentant este întemeiată și pe cale de consecință, solicită anularea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant al societății.
Pe fondul recursului pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele exprimate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
În apărare, arată că de la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței până la pronunțarea sentinței civile nr.9587/2013 subscrisa a depus mai multe precizări în ceea ce privește cuantumul creanței în care a fost menționată și echivalentul în lei al debitului exprimat.
Cu privire la contractul de credit nr.2/2007, subscrisa a început procedura de executare silită în interiorul termenului de prescripție, iar cererea de încuviințare a fost admisă de Judecătoria Sector 3 București prin încheierea din data de 2 septembrie 2010, ceea ce reprezintă un act începător de executare care întrerupe prescripția.
Prin încheierea din 28 iunie 2012 pronunțată de instanța de fond nerecurată de către debitoare s-a constatat că întreruperea cursului prescripției a intervenit în cadrul termenului de prescripție și ca atare, a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.9587/14.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, s-a admis cererea formulată de creditoarea B.C.R SA și în baza art.72 alin.6 din Codul insolvenței, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului G. I. SRL.
În motivare se reține că debitoarea a încheiat cu creditoarea BCR SA două contracte de credit nr.138/12.12.2006, cu actele adiționale aferente și nr.WTC – CC 2/15.08.2007, înregistrând o creanță totală neachitată în cuantum de 236.566,84 Euro, 675.986,13 lei precum și 450,89 USD.
S-a constatat îndeplinirea condițiilor privind certitudinea creanței, valoarea superioară limitei maxime legale de 40.000 lei și incapacitatea debitoarei de a plăti datoria, termenul de plată fiind depășit cu mai mult de 60 zile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitoarea, calificat la termenul de judecată din 25.04.2014 ca fiind recurs, solicitându-se schimbarea în parte a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Suma totală a contractelor de credit este calculată atât în euro, cât și în dolari, fără a se cunoaște echivalentul în lei al acestor sume. Nu s-a ținut cont de plata sumelor restante în urma executării silite efectuate de creditoare asupra sumei de 343.480 lei, prin valorificarea unui imobil – teren situat în ., sector 3, București.
Este admisibilă excepția prescripției dreptului la acțiune, față de data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței (24.06.2011).
Încheierea de încuviințare a executării silite la care face referire instanța de fond, s-a pronunțat în data de 2.09.2010 și viza executarea silită imobiliară a garanției imobil pentru sumele restante conform contractului de credit nr.2/15.08.2007, moment la care nu fusese declarat exigibil creditul acordat.
Recursul a fost declarat în termen legal, fiind achitate taxele de timbru prevăzute de lege.
În susținerea cererii de recurs au fost atașate înscrisuri, respectiv copia adresei BCR nr.DRR 2411/3.05.2011, încheierea din Camera de consiliu a Judecătoriei Sectorului 3 București din data de 2.09.2010, pronunțată în dosarul nr._/301/2010.
Intimata creditoare a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția lipsei calității de reprezentant al debitoarei și anularea căii de atac formulate pentru acest motiv și, în subsidiar, respingerea apelului ca neîntemeiat.
În esență, se invocă faptul că debitoarea este în procedură de faliment, cu ridicarea dreptului de administrare.
Astfel, singurul reprezentant legal după . fi fost administratorul judiciar, iar din 20.02.2014 lichidatorul judiciar.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.2 din C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:
Obiectul căii de atac exercitate îl constituie însăși sentința de deschidere a procedurii de insolvență, prin urmare calitatea de reprezentant, în numele societății debitoare nu îi revenea administratorului judiciar provizoriu desemnat prin aceeași sentință contestată, ci administratorului statutar al societății debitoare.
Or, din înscrisurile aflate la filele 36 și 37 din dosar, rezultă că administratorul statutar al societății debitoare G. I. SRL i-a dat mandat avocatului pentru redactarea recursului, precum și pentru reprezentarea societății recurente în fața instanței de control judiciar, nefiind deci aplicabile dispozițiile art.161 din C.pr.civ., motiv pentru care excepția va fi respinsă ca nefondată.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041 C.pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
În ce privește excepția prescripției extinctive invocată de recurentă, se observă că aceasta a fost ridicată și în fața instanței de fond, fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 28.06.2012, împotriva căreia debitoarea nu a declarat recurs, acesta fiind limitat la sentința de deschidere a procedurii de insolvență.
Analizând excepția prescripției ca motiv de ordine publică, care poate fi invocat în orice stare a pricinii, se constată că nu este întemeiată.
Cerea de încuviințare a executării silite formulată de BCR SA, în temeiul contractului nr.2/15.08.2007, a fost admisă prin încheierea din data de 2.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, cursul prescripției fiind întrerupt conform art.16 lit.c și art.17 din Decretul 167/1958, astfel că la data cererii de deschidere a procedurii insolvenței (24.06.2011) termenul de prescripție nu era împlinit.
Cu privire la contractul de credit nr.138/2006, data ultimului act de executare silită efectuat de creditoarea intimată BCR SA este din 12.12.2011 (data actului de adjudecare a imobilului cu care s-a garantat creditul), față de data cererii (24.06.2011), neputând opera termenul de prescripție de 3 ani.
Adresa nr.DRR 2411/3.05.2011 a BCR SA invocată de recurenta debitoare se referă la declararea exigibilității întregului contract nr.2/15.08.2007 în valoare totală de 163.470,55 euro, plus comisioane, dobândă, etc, în executarea clauzei contractului de la pct.7.3, ca urmare a neachitării de către debitoare a ratelor restante în cuantum de 58.127,84 euro.
Asupra sumelor recuperate de creditoare prin executarea silită a garanțiilor imobiliare, aceasta a depus la dosarul de insolvență precizări, creanța fiind rectificată corespunzător, prin diminuarea sumelor recuperate după înregistrarea cererii de deschidere a procedurii.
De asemenea, creditoarea reclamantă a depus la dosarul de fond și precizările corespunzătoare privind cuantumul creanței datorate de recurenta debitoare în echivalentul în lei și în valută în care au fost acordate creditele, creanța îndeplinind condițiile cerute de legea insolvenței privind certitudine, lichiditate, exigibilitate și cuantum superior celui minim legal de 40.000 lei.
Pentru aceste considerente, constatând că în mod corect s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în conformitate cu dispozițiile art.31 din Legea 85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art.3041 și art.312 din C. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant, ca nefondată.
Respinge recursul declarat de recurenta S.C. G B S I. S.R.L. prin administrator judiciar VF INSOLVENȚĂ S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr.9587 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. A. L. Z. V. D.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.J.E.C.
Nr.ex.: 2/01.07.2014
Fond: Tribunalul București – Secția a VII a Civilă
Președinte: B. A.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 366/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – societăţi agricole. Decizia nr.... → |
|---|
