Contestaţie la executare. Sentința nr. 59/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1705/2/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 59
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestațiilor la executare formulate de contestatoarea STAȚIUNEA DE C. - DEZVOLTARE P. VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE MURFATLAR, în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2014 și 23.09.2014, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 04.03.2013 pe rolul Curții de Apel București Secția a VI-a Civilă sub nr._ contestatoarea Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Murfatlar (SCDVV Murfatlar) a formulat contestație la executare împotriva actelor si formelor de executare silita întocmite de către intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS (fosta A.) prin Ordinul nr. 4/30.01.2013 de înființare a popririi, solicitând sa se dispună următoarele: anularea actelor si formelor de executare începute de intimată, ca fiind netemeinice, nelegale, tardive si lovite de excepția autorității de lucru judecat; suspendarea executării silite in temeiul art. 718 alin. l corob. cu art. 7 din OG nr. 22/2002 rap. la art. 6 alin. 7 din Legea nr. 45/2009 modificata si completata de Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. lonescu-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare; întoarcerea executării silite pentru toate sumele pe care AAAS le-ar retrage din conturile SCDVV Murfatlar, in timpul procedurii de executare si a prezentului proces, astfel cum se arata in art. 722 si urm. Cod proc. Civ. Nou (NCPC).
În motivarea contestației la executare s-au invocat următoarele:
Poprirea instituită nu se justifică întrucât în evidentele contabile nu este înscris niciun debit față de intimată.
Există autoritate de lucru judecat în raport de decizia civila nr. 47/22.10.2008 pronunțata de Curtea de Apel București, iar creanța pretinsa este scutita la plata prin Legea nr. 336/2006 și OUG nr. 96/2008.
Ultimul act emis de intimată este adresa nr. 2436/11.03.2008 care a stat la baza formulării contestației la executare în dosarul nr._ al Curții de Apel București, iar între această dată si data înștiințării de către bănci cu privire la poprire, respectiv 21.02.2013 termenul de perimare s-a împlinit (la data de 11.09.2008), astfel că se impune admiterea excepției perimării executării silite.
Față de dispozițiile art. 41 alin. 1 și art. 42 din OUG nr. 51/1998 și la decizia civilă nr. 47/22.10.2008 anularea somației de executare nr. 2436/11.03.2008 impunea emiterea unei noi proceduri de executare, care presupunea notificarea pretinsului debitor cu privire la pretinsa creanță. AAAS nu a comunicat titlul executoriu, somația și înscrisurile care au stat la baza popririi. Nu se poate retine ca intimata a comunicat adresa nr. 2436/11.03.2008, deoarece asupra acelei „somații" a fost pronunțata decizia civila nr. 47/22.10.2008.
Prevederile art. 409 Cod proc.civ. se refera la renunțarea la caile de atac și nu au incidența in cauza.
Întrucât procedura executării silite prevăzută de OUG nr. 51/1998 a fost abrogata prin Legea nr.76/2012 cu modificările ulterioare, au devenit incidente dispozițiile art. 145 alin. l Cod procedura fiscala cu privire la comunicarea somației către debitor.
Toate actele de executare întocmite sunt nule absolut, potrivit dispozițiilor art. 703, art.174 si urm. Cod proc. civ.
Ordinul nr. 4/30.01.2013 este nul întrucât: potrivit art. IV din Legea 72/2011 de modificare si completare a Legii nr. 45/2009, „sintagma „unități de cercetare-dezvoltare de drept public" se înlocuiește cu sintagma „unități de cercetare-dezvoltare de drept public si utilitate publica"; conform art. 28 alin. 3 din Legea nr. 45/2009 modificată si completată, „unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute in Anexa nr. 3 se reorganizează ca instituții de drept public, cu personalitate juridica, in subordinea ASAS"; SCDVV Murfatlar este „unitate de cercetare-dezvoltare de drept public si utilitate publica" figurând la poziția nr. 15 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 45/2009 modificată si completată; art. 31 din Legea 45/2009 arata ca „(...) si stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, (...) administrează bunuri din domeniul public, bunuri din domeniul privat al statului, precum si bunuri proprii dobândite in condițiile legii, fiind destinate exclusiv activității de cercetare-dezvoltare - inovare si multiplicării materialului vegetal si animal."
În baza Ordinului Comun nr. 64/16.07.2008/nr.441/04.07.2008 privind acordarea de înlesniri la plata a obligațiilor către Fondul N. Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, datorate si neachitate de SCDVV Murfatlar încheiat la data de 04.07.2008 de AAAS cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale (MADR), intimata a recuperat debitul astfel cum recunoaște in adresa nr. 2436/11.03.2008.
Era datoria AAAS sa pună in discuție fata de MADR, respectiv Academia de Științe Agricole si Silvice G. lonescu-Sisești, încheierea unui Ordin Comun cu privire la scutirea de la plata a debitelor preluate de la Banca Agricola.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 713, art. 714 alin. l pct. l si urm. NCPC, art. 172 si urm. Cod proc. fisc., precum si dispozițiile invocate in contestația la executare.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile și a tardivității formulării contestației. Totodată, a solicitat respingerea contestației la executare si a cererii de întoarcere a executării ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 32/02.04.2013 Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării contestației la executare în favoarea Judecătoriei C., pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 05.03.2013 pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrată sub nr._ o contestație la executare identică.
Prin încheierea de ședință din 06.08.2013 dosarul nr._ a fost conexat la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr._/22.10.2013 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării contestației la executare în favoarea Curții de Apel București. Constatând ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Judecătoria C. a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Prin decizia nr. 520/12.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată din nou la data de 30.05.2014.
Asupra excepțiilor invocate de intimată prin întâmpinare, Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii acestora, astfel cum rezultă din practicaua prezentei sentințe.
Asupra contestației la executare:
În considerentele deciziei nr. 520/12.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă s-a reținut că legea de procedură aplicabilă este codul de procedură civilă de la 1865, precum și faptul că atât în ceea ce privește procedura de recuperare, cât și în ceea ce privește judecarea cauzei este aplicabilă OUG nr. 51/1998.
Prin urmare, Curtea va analiza motivele de fapt și textele de lege din NCPC invocate în cuprinsul contestației la executare prin raportare la normele corespondente din Codul de procedură civilă de la 1865, precum și la dispozițiile OUG nr. 51/1998 în forma anterioară intrării în vigoare a NCPC – 15.02.2013.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat raportată la decizia nr. 47/22.10.2008 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr._, Curtea constată că nu se poate reține existența acesteia întrucât cele doua contestații formulate de reclamanta vizează acte de executare distincte, nefiind îndeplinită condiția identității de obiect.
Astfel, obiectul dosarului nr._ îl reprezintă contestație împotriva somației de plata nr. 2436/11.03.2008, în timp ce obiectul prezentei cauze îl reprezintă contestație împotriva Ordinului de înființare a popririi nr. 4/2013.
Referitor la perimare, comunicarea titlului executoriu, a somației și a înscrisurilor, se reține că executarea silita demarata de AAAS nu este condiționata de emiterea unei somații. Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din OUG nr. 51/1998, titlul executoriu se comunica debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate.
De asemenea, prevederile art. 13 alin. 5 din OUG nr. 51/1998 instituie cu privire la creanțele preluate de A. un termen de prescripție special de 7 ani, derogatoriu de la regula generala prevăzuta de art. 405 Cod procedura civila, astfel că nu se poate reține intervenirea prescripției.
Pe de altă parte, în cuprinsul procesului verbal de aplicare a sechestrului din 10.03.2006 se face vorbire despre adresa nr. 1405/28.07.2000 de comunicare a titlului executoriu și despre faptul că reprezentantul debitoarei prezent a refuzat semnarea procesului verbal (filele 133-134, 139 dosar Judecătoria C.).
Apărarea invocată de către contestatoare referitoare la comunicarea titlului executoriu și a înscrisurilor nu poate fi primită și față de faptul că între părți s-a purtat litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 47/2008 a Curții de Apel București.
Curtea are în vedere, totodată și actele de executare enumerate de intimată în cuprinsul întâmpinării, respectiv adresa nr. 1405/18.10.2005, ordinul nr. 107/05.09.2000, procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 1405/06.11.2003, procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 1405/18.10.2005, procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 1405/2/10.03.2006 (filele 133, 134, 125-132, 117-124, 111-116, 80 dosar C.).
Din coroborarea dispozițiilor art. 4052 Cod procedura civila cu art. 41 si art. 58 din OUG nr. 51/1998, se reține că la data îndeplinirii fiecărui act de executare, cursul prescripției s-a întrerupt.
Conform art. 50 din OUG nr. 51/1998, procedurile de executare silită pentru valorificarea activelor bancare de către intimată erau puse în aplicare de către corpul de executori proprii sau de către executori judecătorești, iar procedura de executare se desfășura conform acestui act normativ special, derogatoriu și nu potrivit Codului de procedură fiscală.
Soluția pronunțată de Curtea de Apel București prin Decizia nr. 47/2008, prin care s-a concluzionat ca reclamanta este scutita de la plata creanței, a avut la baza un text legal declarat ulterior neconstituțional si care a fost abrogat.
Astfel, OUG nr. 96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, a neconstituționalității Legii de aprobare a acestei OUG, respectiv Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești".
Prin urmare, susținerile potrivit cărora contestatoarea este scutita de la plata creanței prin efectul legii si consacrat prin Decizia nr. 47 a Curții de Apel București sunt neîntemeiate si bazate pe dispoziții legale declarate neconstituționale si abrogate.
Aspectele din contestație referitoare la înlesnirea la plată se referă la contribuția către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și nu sunt relevante întrucât debitul preluat este datoria față de Banca Agricolă.
Ordinul Comun nr. 64/16.07.2008/nr.441/04.07.2008 se referă la obligații bugetare restante la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, iar în cauză contestatoarea nu a produs dovezi în sensul că debitul preluat de la Banca Agricola ar fi fost achitat, dimpotrivă probele relevă contrariul. În aceste condiții nu se poate reține faptul că poprirea instituită vizează și debitul preluat de la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.
Prin adresa nr. 2436/11.03.2008 intimata nu recunoaște achitarea debitului, ci menționează încasarea sumei de 393.605,25 USD și aduce la cunoștința contestatoarei faptul că aceasta datorează suma de 416.437,97 USD.
Prevederile art. 409 Cod proc.civ. invocate, în mod corect, în ordinul de poprire sunt cele reglementate de Codul de procedură civilă de la 1865 și se referă la regimul veniturilor debitorului.
Prevederile legale invocate în cuprinsul contestației cu privire la nulitatea Ordinului nr. 4/30.01.2013 nu au relevanță în prezenta cauză, întrucât pe această cale se pot analiza aspectele formale ale executării pornite, iar documentul contestat nu face referire la acele reglementări legale.
Concluzionând, rezulta ca nu exista motive legale pentru anularea actelor de executare efectuate și nici pentru obligarea intimatei la întoarcerea executării.
P. toate aceste considerente, în temeiul art. 44-48 din OUG nr. 51/1998, Curtea va respinge contestațiile la executare conexate ca neîntemeiate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiate, contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarea STAȚIUNEA DE C. - DEZVOLTARE P. VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE MURFATLAR, cu sediul în oraș Murfatlar, .. 2, județ C., în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, . nr. 50, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.09.2014.
PREȘEDINTE,
L. CrîngașuGREFIER,
F. D.
Red./Tehnored.Jud.LC
| ← Dizolvare societate. Hotărâre din 17-11-2014, Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1939/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
