Obligatia de a face. Decizia nr. 1035/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1035/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 8007/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1811/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1035
Ședința publică de la 06 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. S.
Judecător A. C.
Grefier M. A. P.
*******************
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 3301/23.06.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . IFN SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta, dată când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30.10.2014 și, ulterior, la 06.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a Civilă, la data de 15.03.2012, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . IFN SA ca, în baza contractului de leasing nr. 2905 din data de 29.07.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din data de 30.01.2009 si prin convenția încheiata la data de 14.04.2011, sa fie obligata parata . IFN SA sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului situat in orașul M., stațiunea Olimp, județul Constanta, compus din teren in suprafața de 4.268,22 mp si construcția edificata pe acesta, respectiv restaurant + bar de noapte International, in suprafața construita la sol de 1.853,5300 mp, imobil cu număr cadastral 123-2, inscris in CF nr. 1963 a localității M., județul Constanta, conform art. 7 pct. i din convenția incheiata la data de 14.04.2011; sa se stabilească suma rămasa de achitat de către Maestro Credit Line SRL in schimbul transferului dreptului de proprietate, sa fie obligată parata la plata cheltuielilor de judecata cauzate de acest proces.
În motivare, reclamanta a arătat ca a încheiat cu . IFN SA contractul de leasing financiar imobiliar nr. 2905 din data de 29.07.2008 pentru imobilul situat in orașul M., stațiunea Olimp, județul Constanta, compus din teren in suprafața de 4.268,22 mp si construcția edificata pe acesta, stabilind ca valoarea finanțata sa fie de 996.000 Euro fara TVA, iar valoarea totala a contractului sa fie de 1.686.919,13 Euro (reprezentând rate, dobânda si valoare reziduala).
Prin adresa nr._ din data de 15.04.2010, parata . IFN SA a notificat rezilierea contractului (notificarea de reziliere) in baza art. 11.1.2 din contractul de leasing, solicitând reclamantei să achite 392.084,11 lei, reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nr. 14-20, precum si suma de 1.490.630,33 Eur, in lei, la cursul Banca Romaneasca, reprezentând valoarea totala a ratelor de leasing ramase de plata si a valorii reziduale pana in anul 2023.
In urma discuțiilor si negocierilor dintre parti, in fapt, raportul contractual dintre parti nu a încetat, ci doar a fost suspendat pana la clarificarea situației privind plata debitului restant in scopul restabilirii condițiilor contractuale. Astfel, prin adresa nr._ din data de 19.04 2010, parata i-a comunicat reclamantei faptul ca este de acord ca pana la data de 28.04.2010 sa se stabilească o întâlnire pentru a determina de comun acord modalitatea prin care urma sa achite debitele restante si să păstreze folosința bunului, iar ulterior, in urma discuțiilor dintre părți, prin adresa nr._ din data de 07.05.2010, parata a comunicat ca așteaptă plata tuturor datoriilor pana la data de 07.06.2010.
In ceea ce privește debitul restant reprezentând contravaloarea a 7 (șapte) rate de leasing (ratele nr. 14-20) in cuantum de 392.084,11 lei menționat in "notificarea de reziliere", ulterior adresei de reziliere mai sus-menționate, reclamanta a achitat in data de 10.06.2010 suma de 67.775 lei. Conform fisei primite de la F., societatea mai avea un debit restant in suma de 324.309,11 lei. In acest context, in data de 14.03.2011, reclamanta a virat intreaga suma restanta la dispoziția B. B. C..
Întrucât, in fapt, raportul juridic contractual generat de încheierea contractului de leasing nu încetase, in vederea continuării si finalizării acestuia, reclamanta a încheiat in data de 14.04.2011 cu parata . IFN SA, o convenție prin care termenii contractuali inițiali ai contractului de leasing au fost modificați dupa cum urmează:
1) Reclamanta s-a obligat impreuna cu alte 3 societăți din același grup (Excont 99, Space Music & Film si L. D.) ca, la data semnării convenției sa asigure creditarea contului bancar al paratei . IFN SA cu suma de 800.383,23 RON si la fiecare dintre datele de 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011, 27 mai 2011, 3 iunie 2011, 10 iunie 2011 si 17 iunie 2011 sa asigure creditarea contului paratei cu echivalentul in RON al sumei de 37.000 Eur (inclusiv TVA) calculat la cursul Băncii Naționale a României valabil in datele respective;
2) Parata . IFN SA s-a obligat ca pana la data de 17 iunie 2011 sa nu procedeze la reluarea posesiei bunurilor imobile care fac obiectul contractelor de leasing (inclusiv contractul de leasing nr. 2645 din data de 20.05.2008) si ca, sub condiția îndeplinirii obligațiilor de plata asumate prin convenție întocmai si la termen, sa transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul contractelor de leasing către foștii utilizatori sau către instituția financiara care a acceptat refinantarea foștilor utilizatori, sub condiția îndeplinirii cumulative a doua condiții:
a) plata către F. L. (parata) a tuturor sumelor datorate in baza contractelor de leasing
b) semnarea unor contracte de vânzare-cumpărare in forma agreata de către F. L. (parata).
Întrucât parata . IFN SA avea încheiate mai multe contracte de leasing cu mai multe societăți din același grup, respectiv cu ., . SRL si ..R.L, denumite alături de reclamantă, foștii utilizatori, convenția a fost încheiata intre parata si societățile din grup, inclusiv cu reclamanta, in vederea executării contractelor de leasing aferente fiecărei societăți. In acest context, potrivit dispozițiilor art. 5 din convenție s-a statuat ca „foștii utilizatori" sunt răspunzători in solidar si indivizibil fata de F. L. pentru indeplinirea obligațiilor asumate prin convenție.
In acord cu prevederile convenției, reclamanta si-a îndeplinit toate obligațiile de plata, achitând la data semnării convenției suma de 800.383,23 RON, iar conform art. 1 lit. b coroborat cu art. 2 din convenție, achitând contravaloarea sumelor de 37.000 Eur. In acord cu dispozițiile art. 3 din convenție, obligațiile de plata au fost îndeplinite înainte de termenele specificate, astfel incat sumele datorate in baza convenției să se afle efectiv in contul bancar al paratei, . IFN SA, la datele indicate in art. 1 lit. b din convenție.
In pofida acestei situații, parata, . IFN SA a refuzat si refuza sa isi îndeplinească obligațiile contractuale prevăzute in art. 7 din convenție. In vederea executării convenției, reclamanta a solicitat paratei, in mod permanent, sa comunice stadiul analizei documentelor prezentate in vederea reactivării contractelor de leasing conform art. 7 pct. ii din Convenție, si, de asemenea, sa puna la dispoziție documentația de care avea nevoie pentru a o prezenta altor societăți de leasing sau unități bancare in vederea refinantarii. Cu toate acestea, parata a manifestat o atitudine vădita de rea-credința, refuzând sa puna la dispoziție documentele solicitate de către societățile bancare in vederea refinantarii conform convenției.
Mai mult decât atat, in contextul in care reclamanta obținuse acordul din partea Băncii Italo Romena pentru refinanțarea societății în vederea preluării imobilului, parata a adoptat o atitudine de indiferenta, refuzând sa coopereze in sensul îndeplinirii obligațiilor însușite prin incheierea convenției. Astfel, prin adresa nr._ din data de 27.05.2011, pentru refinanțarea acordata de Banca Italo Romena, reclamanta a solicitat paratei sa comunice suma de plata pentru închiderea contractului, persoana desemnata sa semneze transferul proprietății din partea paratei . IFN SA si sa comunice daca se dorește încheierea unui antecontract in vederea stabilirii termenilor contractuali.
In urma acestor demersuri, prin adresa din data de 01.06.2011, parata comunica ca dorește ca reclamanta sa achite suma de 1.116.421,37 Euro plus TVA, refuzând sa puna la dispoziție documentele necesare in vederea refinantarii. De altfel, ulterior, prin adresa din data de 09.06.2011, parata solicita o alta suma, respectiv suma de 1.127.365,89 Euro plus TVA, pentru transferul dreptului de proprietate, desi reclamanta efectuase toate plățile săptămânale conform convenției pana la acea data.
In consecința, având in vedere ca parata, cu rea-credinta, a comunicat, in mod nejustificat, sume diferite de plata pentru inchiderea contractului de leasing, data fiind culpa acesteia, solicita, pe aceasta cale, ca instanța sa stabilească suma rămasa de achitat in baza contractului de leasing in vederea tranferului dreptului de proprietate asupra imobilului. Împrejurarea ca parata se afla in culpa cu privire la neexecutarea convenției o dovedește reclamanta si cu faptul ca dupa efectuarea tuturor plaților conform convenției, aceasta a refuzat sa coopereze in vederea refinantarii acordate de CEC Bank Sucursala București.
In consecința, in contextul in care reclamanta si-a indeplinit obligațiile de plata conform convenției, parata . IFN SA este obligata sa asigure toate condițiile in vederea transferului dreptului de proprietate asupra imobilului situat in orașul M., stațiunea Olimp, județul Constanta, compus din teren in suprafața de 4.268,22 mp si construcția edificata pe acesta, respectiv Restaurant + Bar de noapte International, in suprafața construita la sol de 1.853,53,00 mp, imobil cu număr cadastral 123-2, inscris in CF nr. 1963 a localității M., județul Constanta, care face obiectul contractului de leasing.
În dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză, martori.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 969 si urm. C.civ..
Instanța de fond a administrat probele cu înscrisuri și expertiză contabilă.
La 25.02.2014 a fost precizat cadrul procesual activ – fila 224.
La data de 16.06.2014, reclamanta și-a precizat cererea, solicitând transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului la nivelul valorii reziduale.
Prin sentința civilă nr. 3301/23.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta L. D. SRL, în contradictoriu cu pârâta F. L. ROMANIA IFN SA, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Verificând materialul probator administrat, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta, în calitate de utilizator, a încheiat contractul de leasing nr. 2905/29.07.2008, pârâta fiind finanțator, contractul având ca obiect un activ situat in orașul M., stațiunea Olimp, județul C., compus din teren în suprafață de 4.266,22 mp și construcția edificată pe acesta.
Potrivit contractului de leasing, valoarea imobilului este de 996.000 euro, iar valoarea totală a ratelor de leasing este de 1.676.959,13 euro. Valoarea reziduală este de 49.800 euro și este valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate către reclamanta, la expirarea duratei contractului, doar in condițiile achitării integrale și la timp de către utilizator a tuturor obligațiilor contractuale.
Potrivit anexei 3 la contract, reclamanta trebuia sa achite 180 rate de leasing.
La 15.04.2010, pârâta notifică rezilierea contractului în baza art. 11.1.2. din contract, ca urmare a nerespectării de către reclamanta a obligațiilor de plata. Prin aceeași notificare i se solicita reclamantei plata următoarelor sume de bani:
- 392.084,11 lei reprezentând ratele de leasing 14-20 și penalități;
- 1.490.630,33 euro, reprezentând valoarea totala a ratelor de leasing ramase de plata si a valorii reziduale.
În data de 14.04.2011, intre reclamanta, parata si alte trei societăți comerciale din același grup se încheie o convenție prin intermediul căreia pârâta se obligă să nu preia in posesie bunurile imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing, daca pana la 17.06.2011, foștii utilizatori vor credita contul bancar al paratei astfel:
- la data semnării convenției cu suma de 800.383,23 RON;
- la fiecare dintre datele de 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011, 27 mai 2011, 3 iunie 2011, 10 iunie 2011 si 17 iunie 2011, va fi achitată suma de 37.000 EUR (inclusiv TVA) în modalitatea indicata in Clauza 2.
La fiecare dintre datele indicate in Clauza 1 (b) contul bancar al F. L. va fi creditat cu echivalentul in RON al sumei de 37.000 EUR (inclusiv TVA) calculat la cursuI Bancii Naționale a României valabil in datele respective.
Se menționează expres că semnarea convenției de către F. L. nu reprezintă vreo renunțare la drepturile prevăzute in favoarea sa de către legislația aplicabila sau contractele de leasing cu excepția acordului exprimat prin clauza 1 de a nu proceda la reluarea posesiei bunurilor imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing in cadrul dosarelor de executare inițiate împotriva foștilor utilizatori pana la data de 17 iunie 2011 sub condiția primirii plaților indicate mai sus.
Dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul Contractelor de Leasing va fi transferat către foștii utilizatori sau către instituția financiara care a acceptat refinantarea foștilor utilizatori, sub condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: (a) plata către F. L. a tuturor sumelor datorate in baza contractelor de Leasing; si (b) semnarea unor contracte de vânzare cumpărare in forma agreata de către F. L., sau daca F. L. aproba acest lucru, iar Foștii Utilizatori îndeplinesc intocmai si la termen condițiile stabilite de F. L. in acest sens, se pot reactiva Contractele de Leasing și semnarea unor contracte leasing financiar in forma agreata de către F. L..
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert S. G., reclamanta nu a achitat ratele 24-43 în sumă de 943.291,82 lei și nici penalitățile de 273.464,16 lei.
Așa cum rezultă din cererea precizata în ședința din data de 16.06.2014, reclamanta solicita obligarea paratei la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing, la valoarea reziduală.
În opinia tribunalului, contractul de leasing nr. 2905/29.07.2008 a fost reziliat de către parata pentru neexecutarea de către reclamanta a obligației de plată a ratelor de leasing. Reclamanta nu a contestat temeinicia acestei sancțiuni, recunoscând-o expres prin convenția din 14.04.2011.
În ceea ce privește convenția din data de 14.04.2011, părțile au convenit, potrivit art. 7, că dreptul de proprietate asupra bunului va fi transferat către utilizator sub condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:
1) – plata către pârâtă a tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing;
2) – semnarea unor contracte de vânzare-cumpărare în forma agreată de pârâtă.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, din decizia civila nr. 691R/12.03.2013 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția din data de 14.04.2011.
În cauza, însă, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea primei condiții prevăzute la pct. 7 din convenție, în sensul achitării tuturor sumelor datorate în baza contractului de leasing.
Pentru a se dispune transferul dreptului, în conformitate cu voința părților din convenția din 14.04.2011, reclamanta trebuie sa facă dovada achitării întregii valori a leasingului, nu doar a unei părți.
În mod greșit susține reclamanta ca, după notificarea rezilierii contractului (paragraful 2 al paginii 2) raportul juridic nu a încetat, ci doar a fost suspendat.
În cauza, contractul de leasing a fost reziliat în baza pactului comisoriu de gradul IV inserat in art. 11.1 din contract, așa cum rezultă și din notificarea de reziliere_/15.04.2010 (fila 23).
Aceasta modalitate de încetare a contractului de leasing nu a fost contestata de reclamanta si a fost recunoscuta expres la 14.04.2011 prin convenția încheiata intre părți. Conform preambulului acestei convenții, scopul acordului de voință din 14.04.2011 a fost acela al stopării executării silite si stingerii debitelor înregistrate către pârâta F., nu suspendarea contractului de leasing.
Așa cum rezultă din pct. 7(ii) din convenție, dacă reclamanta își îndeplinea obligațiile de plata la timp si intocmai și daca parata era de acord, puteau fi încheiate alte contracte de leasing, dar numai în condițiile agreate de pârâtă.
Față de considerentele expuse rezultă, fără putință de tăgadă, că după data de 15.04.2010, raportul juridic de leasing a încetat. La data de 14.04.2011 părțile încheie o convenție prin care se urmărește recuperarea debitului de către pârâta si dobândirea bunului de către reclamanta. Acest ultim raport juridic, deși într-o legătură directă cu raportul de leasing, totuși este distinct de acesta.
În raport de împrejurarea că raportul juridic de leasing a încetat nu este temeinică cererea reclamantei de obligare a paratei la transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală de 49.800 euro. Aceasta valoare reziduală a fost stabilita în contractul de leasing desființat. Oricum, trebuie reținut că valoarea reziduală este incidentă atunci când utilizatorul își îndeplinește la termen si întocmai obligațiile din contractul de leasing, ceea ce in prezenta cauza nu se poate retine.
Este neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul ca nu datorează vreo suma de bani pentru că nu s-au emis facturi. Reclamanta nu poate solicita transferul dreptului de proprietate atâta timp cat nu a achitat toate ratele de leasing și nici penalitățile aferente.
Pe parcursul derulării contractului de leasing și ulterior acestei date au fost achitate doar ratele 1-23 și penalitățile aferente, nefiind achitate ratele 24-180, valoarea reziduală și nici penalitățile aferente debitului principal calculate de la data rezilierii până la data încheierii convenției din data de 14.04.2011. După data de 14.04.2011, în opinia tribunalului, reclamanta nu mai datorează penalități deoarece părțile au ajuns la o înțelegere care a fost respectată de aceasta.
Acțiunea in constituire de drepturi, având ca obiect obligarea pârâtului să transfere dreptul de proprietate asupra unui imobil poate fi admisa numai atunci când refuzul paratului este nejustificat. Or, in cauza, acest refuz nu apare ca nefondat atâta timp cat reclamanta nu si-a îndeplinit toate obligațiile de plata care îi incumbau din contractul de leasing, nefiind suficientă îndeplinirea obligațiilor din convenția încheiata la 14.04.2011.
Nu este relevant faptul că nu s-au emis facturi atâta timp cât în notificarea de reziliere este menționată ca datorată suma de 1.490.630,33 euro, reprezentând valoarea totală a ratelor de leasing rămase de plata, valoarea reziduală și penalitățile aferente, iar această sumă nu a fost achitată de reclamantă. Așa cum s-a precizat anterior, reclamanta nu face dovada achitării tuturor ratelor de leasing (de la 24 la 180). Se adaugă și penalitățile aferente acestor rate și valorii reziduale care au devenit scadente la data rezilierii contractului.
În concluzie, pe de o parte tribunalul a reținut ca întemeiata apărarea pârâtei in sensul datorării tuturor ratelor scadente (24-180) și a penalităților aferente. Totuși, contrar celor susținute de pârâtă, a apreciat că penalitățile sunt datorate de la data rezilierii până la data de 14.04.2011, pentru considerentele anterior expuse.
În ceea ce privește neexecutarea convenției din 14.04.2011, apărarea pârâtei nu este întemeiata deoarece prin decizia civilă nr. 691R/12.03.2013 a Tribunalului București, s-a reținut cu putere de lucru judecat îndeplinirea obligațiilor de plata prevăzute de aceasta convenție ( „tribunalul reține că L. D. a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate” ).
Referitor la capătul doi al cererii, trebuie precizat faptul că, deși inițial reclamanta a solicitat să se stabilească suma rămasă de plată, după administrarea probelor a solicitat obligarea pârâtei să-i transfere dreptul de proprietate la valoarea reziduală, deoarece în opinia sa numai această valoare e datorată. Și acest capăt de cerere este neîntemeiat deoarece, alături de această valoare, sunt datorate ratele 24-180 și penalitățile aferente ratelor și valorii reziduale calculate până la data de 14.04.2011.
Față de considerentele expuse, in temeiul art. 969 și 1079 C.civ. 1864, art. 102 din legea nr. 71/2011, a fost respinsa cererea precizată ca nefondata.
Împotriva sentinței civile sus menționate, la 23.07.2014, dată fax, a formulat apel reclamanta ..
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a V - a Civilă, la 29.07.2014.
În motivarea apelului, apelanta a susținut, în esență, următoarele:
Așa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, conform dispozițiilor art. 977 din Vechiul cod civil incident in cauza, avand in vedere si dispozițiile art. 6 din Noul Cod Civil si data încheierii convenției, clauzele contractuale din convenția încheiata intre parti Ia data de 14.04.2011 trebuie interpretate în sensul ca intentia părtilor contractante a fost aceea de a relua raporturile din contractul de leasing financiar nr. 2905/29.07.2008 si nu cum in mod greșit instanța a făcut aprecieri cu privire la efectele încheierii convenției.
In mod greșit instanta de fond a reținut in sentinta apelata ca împrejurarea rezilierii contractului de leasing a fost recunoscuta si acceptata de S.C. MAESTRO CREDIT LINE S.R.L. in preambulul convenției semnate la data de 14.04.2011 facandu-se referire la rezilierea contractului, acest acord fiind incheiat tocmai pentru a stopa efectele intervenirii rezilierii contractului si a împiedica reluarea in posesie a bunurilor ce au format obiectul contractului, de către finanțator.
Aceasta situatie de fapt si anume ca prin semnarea convenției intenția părtilor contractante a fost aceea de a relua raporturile din contractul de leasing nr. 2905/29.07.2008, a fost reținuta si in decizia nr. 691 R/12.03.2013 pronuntata de Tribunalul București in dosarul nr._/299/2011, cat si in decizia nr. 1071/16.05.2012 a Curții de Apel București in dosarul nr._/3/2010, ambele instante facand referire in considerentele hotararilor pronunțate Ia împrejurarea ca a intervenit rezilierea unilaterala a contractului de leasing si ulterior incheierea unei noi convenții intre parti la data de 14.04.2011, prin care s-a stabilit modalitatea de plata de către apelantă a sumelor restante pentru a se evita reluarea in posesie de către finantator a bunurilor ce au format obiectul contractului.
Instanta de fond a interpretat in mod greșit efectele incheierii convenției din 14 aprilie 2011 intre părțile semnatare, printre care si apelanta.
Instanta de fond a interpretat în mod greșit probele administrate de apelantă in cauza, respectiv înscrisurile din care reiese ca dupa transmiterea notificării de reziliere intre parti a fost incheiata convenția din 14.01.2011, cu consecința reluării relațiilor contractuale.
Instanța de fond nu a avut in vedere forta probatorie a deciziei civile nr. 1071 din 16 mai 2012, pronuntate de Curtea de Apel București, Secția a V - a Civila, in dosarul nr._/3/2010, cu incidența in prezenta cauza, care prezintă autoritate de lucru judecat in privința faptului ca prin incheierea convenției din 14 aprilie 2011, ulterior notificării de reziliere, „in consecința voința . fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011. F. de aceasta convenție, obligațiile de plata ale debitoarei s-au eșalonat conform articolului 1 Iit. a si b din convenție." Curtea de Apel București, in decizia civila 1071/16.05.2012, a aratat foarte clar care sunt efectele convenției si anume continuarea relațiilor contractuale.
Precizează ca societatea apelantă si-a îndeplinit in totalitate obligațiile asumate prin convenția sus mentionata, platind toate sumele pe care le avea de plata in baza convenției, asa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (recipise de consemnare, extrase de cont), parata fiind cea care nu si-a îndeplinit aceste obligații.
Doua instanțe de control judiciar s-au pronunțat prin hotărâri irevocabile ca voința . fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011.
Atata timp cat o instanța de control judiciar a statuat ca societatea apelantă si-a îndeplinit obligațiile conform convenției din 14.04.2011, potrivit aceleiași convenții, in urma indeplinirii obligațiilor de către apelantă, F. L. are obligația de a-i transfera dreptul de proprietate asupra imobilului.
Astfel, conform înscrisurilor depuse la dosar, înscrisuri care au fost folosite si la filele 67-79 in dosarul nr._/299/2011, înscrisuri pe care instanta de control judiciar le-a avut in vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 691R/12.03.2013, rezulta ca societatea apelantă, in baza convenției sus mentionate, a achitat intocmai toate sumele de bani stipulate in convenție.
In aceste condiții, în care obligațiile de plata in baza convenției au fost indeplinite in totalitate, parata avea obligația conform convenției sa îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilelor ce faceau obiectul contractelor de leasing incheiate cu cele patru societati semnatare ale convenției, printre care aflandu-se si S.C. MAESTRO CREDIT LINE S.R.L., care incheiase cu parata din prezenta cauza contractul de leasing nr. 2905/29.07.2008.
F. de efectele încheierii conventiei, in mod nelegal instanta de fond a apreciat ca pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing 2905/29.07.2008, apelanta este tinuta de obligația de plata la întreaga valoare a contractului de leasing, respectiv ratele 24-180, valoarea reziduala si penalitatile aferente debitului principal calculate de la data rezilierii pana la data încheierii convenției din data de 14.04.2011.
Pentru toate aceste considerente, precum si pentru motivele aratate in actiunea formulata, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 si urmatoarele din Codul de procedură civilă.
În probațiune, apelanta a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, acestea fiind atașate la dosar.
Analizândactele și lucrările dosarului asupra apelului formulat, în limitele stabilite de prevederile art. 294 și art. 295 C. proc. civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Reclamanta, în calitate de utilizator, a încheiat contractul de leasing nr. 2905/29.07.2008, pârâta fiind finanțator, contractul având ca obiect un activ situat in orașul M., stațiunea Olimp, județul C., compus din teren în suprafață de 4.268,22 mp și construcția edificată pe acesta.
La 15.04.2010, pârâta a notificat rezilierea contractului în baza art. 11.1.2. din convenție, ca urmare a nerespectării de către reclamantă a obligațiilor de plată.
În data de 14.04.2011, între pârâta . IFN SA, reclamantă și alte trei societăți comerciale, denumite „foștii utilizatori”, s-a încheiat o convenție prin intermediul căreia pârâta s-a obligat să nu preia in posesie bunurile imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing, dacă până la 17.06.2011, foștii utilizatori vor credita contul bancar al pârâtei astfel:
- la data semnării convenției cu suma de 800.383,23 RON;
- la fiecare dintre datele de 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011, 27 mai 2011, 3 iunie 2011, 10 iunie 2011 si 17 iunie 2011, va fi achitată suma de 37.000 EUR (inclusiv TVA).
În preambulul convenției din 14.04.2011 s-a stipulat: ”Întrucât, între F. L., în calitate de finanțator și proprietar al bunurilor date în leasing și Foștii Utilizatori s-au încheiat o . contracte de leasing financiar (…) care în prezent sunt reziliate de către F. L. ca urmare a neplății de către Foștii Utilizatori a sumelor datorate.”
S-a mai stipulat în convenția din 14.04.2011 că dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul Contractelor de Leasing va fi transferat către foștii utilizatori sau către instituția financiara care a acceptat refinanțarea foștilor utilizatori, sub condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: (a) plata către F. L. a tuturor sumelor datorate in baza contractelor de leasing; si (b) semnarea unor contracte de vânzare cumpărare in forma agreata de către F. L., sau daca F. L. aproba acest lucru, iar Foștii Utilizatori îndeplinesc intocmai si la termen condițiile stabilite de F. L. in acest sens, se pot reactiva Contractele de Leasing prin semnarea unor contracte leasing financiar in forma agreata de către F. L..
Contrar susținerilor apelantei, astfel cum reiese din prevederile contractuale anterior expuse, convenția din 14.04.2011 nu a fost încheiată pentru a prelungi/relua efectele contractului de leasing reziliat, ci a dat naștere unor noi raporturi contractuale între părți, distincte de cele ale contractului de leasing.
Decizia civilă nr. 691R/12.03.2013, pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr._/299/2011, nu este de natură a susține criticile apelantei, în considerentele acesteia reținându-se următoarele: „chiar dacă cele două contracte de leasing financiar au fost reziliate prin manifestarea de voință a finanțatorului, în ceea ce privește modalitatea de executare și repunerea în situația anterioară, cocontractanții au stabilit un nou acord”.
De asemenea, prin decizia civilă nr. 1071/16.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr._/3/2010 ( fila 275, dosar tribunal ), s-a reținut: „Se constată că între . IFN SA și debitoarea . SRL s-a încheiat convenția din 14 aprilie 2011, ulterior notificării de reziliere a contractului nr. 2 ( din data de 15.04.2010 ), în consecință voința comună a părților a fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011.”
Apreciază Curtea, analizând considerentele hotărârilor judecătorești de mai sus, invocate de către apelantă, că acestea nu stabilesc faptul că prin semnarea convenției din 14.04.2011 intenția părților a fost aceea de a relua raporturile din contractul de leasing, ci, dimpotrivă, reiau ideea rezilierii convenției de leasing și a încheierii ulterioare a unui contract separat, distinct și care produce efecte în mod independent cu privire doar la aspectele stipulate în cuprinsul său.
Prin convenția din data de 14 aprilie 2011, s-a stabilit, potrivit art. 7, că oricând până la data de 17 iunie 2011, sub condiția plății de către foștii utilizatori către F. L. a obligațiilor asumate prin prezenta convenție întocmai și la termen, dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul contractelor de leasing va fi transferat către foștii utilizatori sau către instituția financiară care a acceptat refinanțarea foștilor utilizatori, sub condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:
a) plata către F. L. a tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing;
b) semnarea unor contracte de vânzare-cumpărare în forma agreată de către F. L..
Există așadar, drept condiții distincte și care trebuie îndeplinite cumulativ pentru transferul dreptului de proprietate, atât plata de către foștii utilizatori către F. L. a obligațiilor asumate prin convenția din 14 aprilie 2011, cât și plata către F. L. a tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing, această din urmă cerință nefiind îndeplinită de către apelanta reclamantă.
Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă, așa cum a fost completat, întocmit de expert S. G. în primă instanță (filele 116-124, 164-169 dosar tribunal ), suma rămasă de achitat de reclamantă către pârâtă ca urmare a derulării contractului de leasing nr. 2905/29.07.2008 până la data formulării acțiunii, 15.03.2012, este reprezentată de ratele restante nr. 24 - 43 în sumă de 943.291,82 lei, precum și de penalități, acestea din urmă apreciate în mod corect de către tribunal ca datorate de la data rezilierii și până la 14.04.2011, iar pentru toate considerentele expuse, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă ., cu sediul ales în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3301/23.06.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . IFN SA, cu sediul ales în București, .. 40-44, partea A, ., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. A. C.
S.
GREFIER
M. A. P.
Red. Jud. L.C.S..
Tehnored. L.C.S./I.N./4 ex.
Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: M. A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1153/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 283/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
