Obligatia de a face. Decizia nr. 471/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 36710/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 451/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 471
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr.7257/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA, D. T., . SA, ., D. I. A., D. F. .
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 28.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 04.06.2014 și apoi la 11.06.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23.03.2011 sub nr._/300/2011, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâții S.C. E. E. Muntenia S.A. și D. T., solicitând instanței obligarea S.C. E. E. Muntenia S.A. să încheie un contract de furnizare a energiei electrice pentru imobilul situat în București, .. 42, sector 2 și să rebranșeze apartamentul său, sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, să dispună suplinirea consimțământului pârâtului D. T. pentru încheierea contractului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul de pe .. 42, sector 2 compus din 4 apartamente (reclamanta fiind proprietara apartamentului nr. 1), a beneficiat de furnizarea energiei electrice în baza contractului nr._/1997, titular de contract fiind paratul D. T..
La cererea pârâtului, E. a aprobat debransarea acestuia și contorizarea separata a apartamentelor de la numărul 2 +4 ce aparțin familiei D. T. ,încheind cu acesta un contract de furnizare distinct în septembrie 2010.
Cu acea ocazie apartamentul reclamantei a fost debransat, ajungând în situația de a numai beneficia de racord la rețeaua de energie electrica.
Cu toate ca reclamanta a solicitat rebransarea și incheierea unui nou contract de furnizare pe numele său, cu acordul scris al celorlalți coproprietari, mai puțin al paratului D. T., . refuzat.
Potrivit art. 68 din HGR nr. 1007/2004, cu privire la imobilele cu destinație de locuința unde exista incaperi sau instalații de folosința . de energie electrica se incheie fie cu asociația de proprietari fie cu o persoana imputernicita de către locatari, fie cu acordul propietarului încăperilor sau al instalațiilor în folosința . că pârâtul D. T. refuza sa isi dea acordul pentru incheierea contractului de furnizare pe numele reclamantei.
Pârâtul D. T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea capătului 2 de cerere ca lipsit de interes și ca lipsit de obiect.
În motivare, pârâtul arată în esență că este proprietarul imobilului situat în București, .. 42, ., că reclamanta nu a locuit niciodată în acel imobil și niciodată nu i-a solicitat sa dea o declarație prin care aceasta sa incheie un contract de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum situat în acest imobil.
Arată că a luat la cunoștința despre faptul ca este necesar consimțământul său pentru ca reclamata sa poată incheia un contract de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum situat în acest imobil de la angajații E. E. Muntenia S.A. Urmare aflării acestui fapt, în data de 10.08.2011 a depus o adresa la E. E. Muntenia S.A., înregistrată sub nr. 2392, prin a declarat ca este de acord ca reclamanta sa încheie un contract de furnizare a energiei electrice, fiind chiar dispus sa dea o declarație notariala în acest sens.
Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința reclamantei, asa cum rezulta din adresa nr._ E/25.08.2011, emisa de E. E. Muntenia S.A., insa din luna august și și până în prezent aceasta nu l-a contactat și nu i-a cerut vreo declarație în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta . SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a judecătoriei, excepția netimbrării, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta arată în esență că acțiunea este inadmisibilă, întrucât, dacă instanța ar obliga pârâta sa perfecteze un contract de furnizare a energiei electrice cu reclamanta, ar încălca principiul libertății contractuale.
Arată că pârâta nu ar putea sa pună în aplicare sentința, întrucât reclamanta nu a obținut Avizul Tehnic de Racordare de la operatorul de distribuție care este singurul competent în aceasta materie și fără de care este imposibil și ilegal sa se perfecte un contract de furnizare a energiei electrice întrucât nu sunt asigurate condițiile tehnice pentru furnizarea energiei electrice. Susține că este în imposibilitatea rebranșării apartamentului reclamantei întrucât nu are acest obiect de activitate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive arată în esență că nu are posibilitatea sa rebranșeze apartamentul reclamantei întrucât doar furnizează (comercializeaza) energie electrica, nu are acest obiect de activitate, nu este operator de distribuție și de rețea, nu are în patrimoniu echipamente electroenergetice și personal de specialitate. Acest lucru poate fi făcut doar de operatorul de distribuție și de rețea în condiții legale, pe care reclamanta nu le îndeplinește, întrucât nu are un contract de furnizare valabil cu pârâta și nici aviz tehnic de racordare.
Pe fondul cauzei învederează că reclamanta nu a avut niciodată perfectat un contract furnizare cu . SA. La imobilul din ..42 a existat în trecut un contract de furnizare a energiei electrice perfectat pe numele titularului D. T.. Prin intermediul acestui contract, se furniza energie electrica la tot imobilul în care sunt 4 apartamente. Intre cele 4 apartamente pentru cuantificarea consumului fiecăruia, existau montate 4 contoare pasante, care nu aparțineau pârâtei ci proprietarilor apartamentelor respective. Datorita neînțelegerilor dintre aceștia privind plata energiei electrice consumate, precum și faptului ca titularul contractului nu putea sa suporte și sa-și asume plata energiei consumate de către celelalte 3 apartamente, întrucât este pensionar și are venituri modeste, paratul D. T. a luat hotărârea sa-și separe instalația electrica de celelalte apartamente și sa-și încheie un contract de furnizare, doar pentru apartamentul propriu.
Susține că încheierea noului contract cu pârâtul D. T. a fost realizată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale. La aceeași data, contractul perfectat anterior, în 1997, a fost reziliat. Pentru separarea propriei instalații, paratul D. T. nu a avut nevoie de acordul celorlalți 3 proprietari ai apartamentelor vecine întrucât nu erau încălcate proprietățile acestora, iar lucrările executate s-au făcut pe banii proprii și pe proprietatea acestuia. Lucrările au fost executate de o firma autorizata ANRE, cu respectarea legislației incidente în domeniul energetic.
Reclamanta, pe lângă Avizul Tehnic de Racordare și acordul notarial privind consimțământul ca pe proprietatea acestuia sa se facă lucrări tehnice în vederea racordării, trebuia sa perfecteze cu . SA și un contract de racordare, sa plătească o suma de bani privind tariful de racordare în valoare de 994,15 lei în vigoare la data respectivă și trebuia să perfecteze și un contract de uz și de servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare.
Susține că reclamanta nu se poate prevala de propria culpa. A avut obligația sa perfecteze aceste acte și să facă lucrările în termen de 3 luni de la data obținerii avizului. Acesta, în momentul de fața, este expirat, și trebuie obținut altul. Lucrările tehnice care trebuie executate și taxele care trebuie plătite nu le poate face societatea pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.13/2007, HG90/2008, HG 1007/2004
În probațiune, a anexat înscrisuri.
Reclamanta M. M. a depus cerere modificatoare și completatoare ale acțiunii introductive prin care a solicitat:
- să se dispună introducerea în cauză a pârâtelor: S.C. E. Distribuție Muntenia S.A. și S.C. E. C. S.R.L.
- Înțelege să cheme în judecată pârâta E. E. Muntenia SA, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să:
- să se constate că rezilierea contractului de furnizare energie electrică nr. 1002-_/1997 încheiat între pârâtă și pârâtul D. T. ca reprezentat al coproprietarilor, este abuzivă;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de furnizare energie electrică încheiat între pârâții D. și E. E. Muntenia SA prin încălcarea prevederilor art. 66-68 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la furnizori aprobat prin HGR nr. 1007/2004, pentru lipsa acordului tuturor coproprietarilor;
- Repunerea părților în situația anterioară încălcării normelor legale de către pârâți, respectiv să obligați pârâta să avizeze și efectueze lucrările de rebranșare la rețeaua electrică a imobilului proprietatea subsemnatei;
-Obligarea pârâtei să încheie contract de furnizare energie electrică cu reclamanta în baza avizului tehnic de racordare emis de către pârâta E. Distribuție Muntenia SA.
Înțelege să cheme în judecată pe pârâta E. Distribuție Muntenia SA, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să:
- se constate că lucrările efectuate de aceasta prin intermediul prepusei sale pârâta E. C. S.R.L. sunt abuzive și ilegale având în vedere că la momentul efectuării lucrărilor, contractul inițial din 1997, încheiat cu pârâtul D. ca reprezentant al coproprietarilor era în vigoare și deoarece nu exista acordul celorlalți coproprietari pentru debranșare și efectuarea lucrărilor;
- Obligarea pârâtei să emită avizului tehnic de racordare având în vedere că pârâtul D. susține că este de acord cu efectuarea lucrărilor, iar celelalte condiții legale sunt îndeplinite, existând și acordul celorlalți coproprietari.
Înțelege să cheme în judecată pârâta E. C. S.R.L. pentru opozabilitatea hotărâri judecătorești și pentru ca aceasta să fie obligată în solidar cu pârâta E. Distribuție Muntenia SA la plata daunelor ce urmează a fi solicitate.
În motivare, reclamanta arată în plus față de acțiunea inițială că în anul 1997, între pârâta E. E. Muntenia SA și pârâtul D. T. s-a încheiat contractul nr.1002-_/24.07.1997. Contractul a fost încheiat de către pârâtul D. T. în numele și pe seama tuturor coproprietarilor. La momentul semnării contractului, coproprietarii au decis că este mai bine ca pârâtul să se ocupe de "aspectele administrative" ale copropietății, urmând ca cheltuielilie comune să fie împărțite conform cotelor de proprietate.
Raporturile de vecinătate s-au derulat relativ corespunzător, dar de la începutul anului 2010 au început să apară fricțiuni între familia P. și familia reclamantei, pe de o parte, și pârâtul D. pe de altă parte. Pârâtul D. îi amenința că dacă nu îi achită sume mai mari, vor fi debranșați de la curent.
A decis împreună cu familia P. să efectueze demersurile de preluare a contractului. Astfel, în primăvara anului 2010, dna. P. G. a solicita pârâtei E. E. Munteania SA preluarea contractului de furnizare energie electrică, dar a fost refuzată menționându-se că este necesar acordul tuturor proprietarilor.
Arată că în holul comun aparținând reclamantei și pârâtului T. se afla contorul general, dar și două dintre contoarele pasante. Potrivit prevederilor legale în materie pentru debransare/încheiere nou contract era necesar acordul celor doi proprietari ai holului din imobilul respectiv: reclamanta și pârâtul.
Reclamanta invocă prevederile art. 948 Cod civil, arătând că rezilierea contractului nr. 1002 -_/1997 nu se putea produce prin voința unilaterală a pârâtului T., acesta trebuind să obțină în acest sens acordul celorlalți coproprietari. Pe lângă acordul de voință al celorlalți coproprietari, pentru reziliere era necesară și îndeplinirea unor alte condiții, potrivit prevederilor art. 1020 Cod Civil. Or, ceilalți coproprietari nu și-au exprimat un astfel de acord, nefiind îndeplinite nici condițiile legale ale rezilierii, astfel că încetarea contractului din 1997 este abuzivă și nelegală.
Arată că noul contract încheiat în nume propriu de către pârâtul D. T. este încheiat cu încălcarea prevederilor art. 948 alin. 1, pct. 2 din Codul Civil, întrucât lipsește consimțământul celorlalți coproprietari, reclamanta invocând prevederile art. 67 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la furnizori aprobat prin HGR nr. 1007/2004.
Susține că pârâtele au încălcat și prevederile art. 32 alin. 1 lit. d din HG nr. 90/2008 privind aprobarea regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, potrivit cărora: "Pentru încheierea contractului de racordare, utilizatorul va anexa la cerere următoarele documente: [...]d) acordurile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și de servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare (numai în cazurile în care instalația de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum).
Consideră că sancțiunea inexistenței acordului părților acolo unde legea îl impune este nulitatea absolută.
Arată că principalul efect al nulității unui contract este repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. Având în vedere că în baza contractului încheiat cu pârâtul D., s-a efectuat debranșarea apartamentului său de la rețeaua de energie electrică, ca urmare a aplicării principiului restitutio in integrum, solicită rebranșarea apartamentului său.
Având în vedere că la data de 22.09.2010 a depus toată documentația necesara emiterii avizului tehnic de racordare, în conformitate cu prevederile HG nr. 90/2008, consideră că se impune obligarea pârâtei E. Distribuție Muntenia SA să emită avizul în vederea încheierii unui contract cu reclamanta.
În probațiune a cerut proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Reclamanta a depus la dosar și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâta . SA.
Pe fond, a arătat că este ilegală încheierea unui nou contract în condițiile în care contorul era amplasat pe proprietatea lor exclusivă, că la momentul debranșării era încă în vigoare contratul încheiat în 1997, astfel încât debranșarea a fost abuzivă, respectiv că lucrările efectuate de prepușii pârâtelor s-au efectuat pe proprietatea comună a părților și au constat în: demontarea contorului general și a conductorilor de legătură ai acestuia cu rețeaua electrică, atât în amonte, cât și în aval; efectuarea unei noi rețele electrice pe pereții holului (proprietate comună) cu scopul alimentării cu energie electrică a unui alt corp al imobilului; conectarea instalației originale din hol și baie (proprietate comună) la instalația ce aparține, conform noului contract, în exclusivitate lui D. T..
Prin sentința civilă nr. 8335/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2011, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 18.09.2012, sub nr._ .
La data de 19.03.2013, reclamanta a depus la dosar o nouă precizare la acțiune (f. 34), prin care a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtul D. T., suplinirea consimțământului acestuia, constatarea că rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr._/1997 este abuzivă, constatarea nulității absolute a contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între pârâții D. și E. E. Muntenia SA pentru încălcarea dispozițiilor art. 66-68 din HGR nr. 1007/2004, repunerea părților în situația anterioară.
Pârâta . SA a depus la dosar completare la întâmpinare, prin care a arătat în esență că pârâtul D. T. avea dreptul să solicite rezilierea contractului, ca titular al lui, fără acordul coproprietarilor imobilului, la fel cum avea dreptul să separe instalația de utilizare de pe proprietatea proprie față de ceilalți coproprietari, nefiind necesar acordul reclamantei, cu atât mai mult cu cât D. T. era titularul dreptului de proprietate al spațiului unde este amplasat contorul (propriul perete).
Mai arată pârâta că reclamanta nu are încă un aviz de racordare valabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C., Legea nr. 13/2007, Legea nr. 123/2012, HG nr. 90/2008, HG nr. 1007/2004.
În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială.
Reclamanta a depus la dosar o nouă cerere completatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a lui D. I. A. și D. F., pentru a se dispune suplinirea consimțământului acestora cu privire la încheierea unui contract de furnizare energie electrică, constatarea că rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr._/1997 este abuzivă, constatarea nulității absolute a contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între pârâții D. și E. E. Muntenia SA pentru încălcarea dispozițiilor art. 66-68 din HGR nr. 1007/2004, constatarea că rezilierea contractului de furnizare energie electrică încheiat între pârâta . SA și pârâtul D. T. este abuzivă, constatarea nulității absolute a contractului de furnizare energie electrică încheiat între pârâții D. și E. E. Muntenia SA pentru încălcarea prevederilor art. 66+68 din HGR nr. 1007/2004 pentru lipsa acordului tuturor coproprietarilor, repunerea părților în situația anterioară.
În motivare, reclamanta a arătat că cererea completatoare se justifică prin faptul că pârâtul inițial, D. T., a înstrăinat, printr-un contract de schimb, proprietatea asupra imobilului, către pârâții nou introduși în cauză, astfel încât aceștia din urmă au preluat drepturile și obligațiile ce derivă din calitatea de proprietari.
La termenul de judecată din data de 24.09.2013, instanța a respins excepția netimbrării, a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, interogatorii și expertiză electroenergetică.
Prin sentința civilă nr. 7257 din 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă în dosarul nr._ s-au respins, ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților . SA și D. T., s-a respins cererea formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții . SA, D. T., . SA, D. I. A. și D. F., ca neîntemeiată. S-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților . SA și D. T., acestea sunt neîntemeiate.
Calitatea procesuala pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere faptul că, prin acțiunea formulată, completată și precizată de către reclamantă, aceasta a solicitat inclusiv constatarea caracterului abuziv al rezilierii contractului încheiat între cei doi pârâți în anul 1997, respectiv constatarea nulității absolute a contractul de furnizare încheiat între cei doi pârâți în anul 2010, instanța constată că aceștia figurează în raportul juridic dedus judecății, având calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care aceste excepții vor fi respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la fondul cauzei, reclamanta a invocat, în legătură cu rezilierea contractului din 1997, că aceasta este abuzivă întrucât nu a existat acordul tuturor coproprietarilor. Instanța apreciază însă nefondate aceste susțineri. Astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de furnizare a energiei electrice la iluminat și utilizatori casnici nr._/24.07.1997, în calitate de parte contractantă a figurat doar pârâtul D. T., iar nu și alți proprietari de apartamente din același imobil. De asemenea, din cuprinsul contractului nu reiese că pârâtul a acționat ca mandatar al tuturor celorlalți proprietari. Prin urmare, efectele juridice ale acestui contract se puteau produce doar în persoana pârâtului, ceilalți proprietari nefiind obligați la vreo prestație sau ținuți contractual răspunzători. În atare situație, instanța apreciază că pentru încetarea efectelor acestui contract nu era necesar decât acordul părților contractante, nu și al altor persoane, nici măcar al celorlalți proprietari de apartamente, printre care se numără și reclamanta.
Iar cât privește nerespectarea altor condiții privind rezilierea, instanța constată că reclamanta nu a menționat despre ce condiții este vorba, ci s-a rezumat la o afirmație cu caracter general, astfel încât nici din această perspectivă primul capăt de cerere nu poate fi considerat întemeiat.
Referitor la valabilitatea contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._/02.08.2010 reclamanta a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 67-68 din HG nr. 1007/2004 privind Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori și ale art. 32 alin. 1 lit. d din HG nr. 90/2008.
Tribunalul a constatat că, din dispozițiile art. 67 alin. 2 rezultă expres posibilitatea oricărui locatar de a încheia contracte distincte de furnizare a energiei electrice, cu condiția separării instalației de utilizare. Din actele existente la dosar (f. 53-67 dosar nr._/300/2011) reiese că pârâtul D. T. a realizat, prin intermediul societăților autorizate în acest sens, separarea instalației electrice care să îi deservească spațiile aflate în proprietatea sa. Prin urmare, acesta a procedat legal iar acțiunea sa este nu numai permisă de lege, ci și oportună, având în vedere că, astfel cum rezultă din susținerile părților, între coproprietari existau neînțelegeri privind plata energiei electrice, astfel încât, pentru a se preîntâmpina persistența în viitor a unei atare situații, apare justificată și oportună soluția de separare a instalațiilor electrice, astfel încât fiecare proprietar să suporte costurile aferente spațiilor deținute.
Cât privește spațiile aflate în proprietate comună, instanța reține, atât pe baza recunoașterii reclamantei (f. 140), cât și pe baza raportului de expertiză electroenergetică (f. 205), că noua rețea electrică alimentează și spațiile aflate în proprietate comună, astfel încât, din această perspectivă, reclamanta nu poate invoca niciun prejudiciu sau inconvenient. Desigur, în reglementarea raporturilor juridice dintre proprietari în legătură cu spațiile aflate în proprietate comună, aceștia vor putea apela la oricare dintre variantele prevăzute de art. 68 din HG nr. 1007/2004, încheind un contract de furnizare a energiei electrice exclusiv pentru spațiile comune, fie de către asociația de proprietari, fie de o persoană împuternicită sau de proprietarii spațiilor comune.
A mai invocat reclamanta faptul că, întrucât noul contor a fost plasat pe peretele exterior al imobilului, care se află în proprietate comună, era necesar acordul său pentru amplasarea acestuia. Totodată, reclamanta a invocat dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. d din HG nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, conform cărora pentru încheierea contractului de racordare, utilizatorul va anexa la cerere și acordurile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și de servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare (numai în cazurile în care instalația de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum).
Instanța constată că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză. Astfel cum rezultă fără echivoc din cuprinsul lor, se face vorbire de „proprietarii terenului”, „ocuparea sau traversarea terenului”, respectiv „exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare”. Prin urmare, premisa acestui text de lege este realizarea unei instalații de racordare pe un teren care se află în proprietatea altei persoane decât beneficiarul instalației. În atare caz, întrucât lucrările afectează însăși substanța terenului, chiar utilitatea acestuia, având în vedere că se instituie restricții privind edificarea de construcții sau realizarea de plantații, luând în considerare și faptul că se instituie un drept de uz și de servitute asupra terenului în beneficiul operatorului de rețea, proprietarul suferind o restrângere a dreptului său de proprietate, este firesc caracterul necesar al acordului proprietarului, persoană distinctă de beneficiarul instalației, însă, având în vedere caracterul de utilitate publică a instalațiilor electrice, și în acest caz, acordul este necesar numai dacă instalația de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum.
În prezenta cauză, nu este vorba însă de executarea unor lucrări de către pârâtul D. T., care să traverseze un teren proprietate exclusivă a reclamantei. Astfel cum reiese din raportul de expertiză electroenergetică întocmit în cauză (f. 205), pentru noul branșament nu au fost necesare lucrări, deoarece acesta este același cu branșamentul vechi, diferența constând numai în faptul că pe traseul vechiului branșament a fost intercalat, înainte de ., noul contor.
Instanța mai constată că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză electroenergetică, atât vechiul, cât și noul contor au fost amplasate pe spații proprietate comună, noul contor fiind așezat pe peretele exterior al imobilului. Însă, amplasarea acestui contor se circumscrie actelor de folosință, care pot fi exercitate de oricare dintre coproprietari asupra bunului comun, cu condiția de a nu stânjeni exercitarea dreptului de folosință a celorlalți coproprietari și de a nu schimba destinația bunului. Or, nu s-a făcut dovada că existența acestui contor împiedică folosirea de către reclamantă a respectivului perete și nici nu se poate pune problema schimbării destinației sale.
Prin urmare, instanța reține că pârâtul D. T. era îndrituit a amplasa pe peretele aflat în proprietate comună un contor care să deservească spațiile aflate în proprietatea sa.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect suplinirea consimțământului pârâților persoane fizice la încheierea unui nou contract de furnizare a energiei electrice, instanța îl apreciază, de asemenea, nefondat. Instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat pârâților exprimarea unui consimțământ și aceștia au refuzat.
Instanța a apreciat neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice. Astfel, și această măsură, aducând atingere libertății contractuale, poate fi dispusă de instanță doar în cazul existenței unui refuz nejustificat din partea pârâtelor persoane juridice de a încheia contractul. Or, se constată că această condiție nu este îndeplinită.
Astfel, deși s-au emis pe numele reclamantei avize tehnice de racordare la data de 18.10.2010 (f. 47-48), 02.04.2012 (f. 95-97), 09.04.2012 (f. 100-102), conform dispozițiilor acestor acte, avizul își încetează valabilitatea în termen de 3 luni de la emitere, dacă nu a fost achitat tariful de racordare și încheiat contractul de racordare. Or, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, astfel încât nu se poate reține că refuzul pârâtei . SA de a încheia contractul de furnizare a energiei electrice a fost abuziv și nejustificat. Dimpotrivă, reclamanta trebuie să îndeplinească toate condițiile legale pentru încheierea contractului, instanța neputând suplini lipsa acestora.
Tribunalul a apreciat că este nefondat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea avizului tehnic de racordare, având în vedere că nu s-a făcut dovada refuzului emiterii unui astfel de acord. Dimpotrivă, au fost emise pe numele reclamantei mai multe avize, care însă și-au pierdut valabilitatea, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor legale privind plata tarifului și încheierea contractului de racordare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamanta M. M., înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă.
În motivare se arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, instanța nu a analizat suficient probele administrate în cauză și a dat o interpretare eronată anumitor probe.
Instanța de fond nu a analizat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nici nu a menționat-o, pentru că fie nu a analizat notele scrise, fie a omis să o analizeze, motiv pentru care, sub acest aspect, soluția instanței de fond este nelegală: a omis pronunțe asupra unui capăt de cerere.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra cererii de acordare a daunelor cominatorii. Este evident că dacă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată a respins și cererea de acordare a daunelor cominatorii, dar trebuia să se menționeze expres acest lucru, sentința fiind și sub acest aspect lipsită de temei legal.
Apelanta susține că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 225 din vechiul Cod de Procedură Civilă. Deși legal citată pe toată durata judecării cauzei, pârâta E. Distribuție Muntenia SA nu a înțeles să se apere. Cu toate acestea, a fost reprezentată la expertiză, dar nu a înțeles să formuleze obiecțiuni. În acest context se pune întrebarea legitimă de ce instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 225 din vechiul Cod de Procedură Civilă, și nici nu a precizat nimic în acest sens.
Apelanta mai arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că rezilierea (de fapt încetarea de comun acord) contractului de furnizare a energiei electrice este nelegală, deoarece lipsea acordul tuturor proprietarilor. Din contră, instanța a constat că dl. D. T. putea să solicite încetarea contractului. Această concluzie este nelegală, deoarece contractul încheiat în anul 1997 cu pârâtul D. s-a încheiat pentru întreg imobilul din .. 452 sector 2 deci pentru toți coproprietarii. O altă interpretare ar duce la concluzia că timp de 13 ani celelalte familii din imobil ar fi consumat energie electrică ilegal.
În drept: art. 282, art. 287 alin. (2), teza finală și urm. din Codul de Procedura Civila.
Intimata E. distribuție Muntenia SA (EDM) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, dată fiind legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
În motivare se arată că susținerile cuprinse în cererea de apel nu pot fi calificate ca motive de nelegalitate sau netemeinicie cu privire la soluția instantei de fond, nefiind critici veritabile cu privire la hotarare, ci simple reiterări ale argumentelor aduse în fața primei instanței.
Apelanta a înțeles sa formuleze în contradictoriu cu EDM, din multitudinea de solicitări, doar capetele de cerere cu privire la obligarea de emitere a avizului tehnic de racordare aferent spațiului pe care îl deține în proprietate exclusiva și la constatarea caracterului abuziv și ilegal al lucrărilor realizate pentru alimentarea cu energie electrica a spațiului deținut în proprietate exclusiva de către parații persoane fizice.
În redactarea motivelor apelanta pleacă de la premise greșite deduse din interpretarea eronata a dispozițiilor legale aplicabile sectorului energetic, insa instanta de fond a reușit sa surprindă elementele relevante ale reglementarilor care fixeaza limitele acțiunilor EDM, dezvoltând în cuprinsul hotararii motivele care au stat la baza respingerii cererii de chemare în judecata în contradictoriu cu intimata.
În drept: art. 115 Cod procedură civilă.
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a analizat suficient probele administrate în cauză și a dat o interpretare eronată anumitor probe este superfluă, în condițiile în care hotărârea atacată este amplu și în detaliu motivată (răspunzând tuturor aspectelor invocate prin multiplele precizări depuse de reclamantă), cu atât mai mult cu cât nu se precizează care probe nu au fost suficient analizate sau eronat interpretate.
Cu privire la neanalizarea cererii de cheltuieli de judecată și omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia, Curtea constată că, fiind respinsă integral cererea reclamantei, evident că nu i se puteau acorda cheltuieli de judecată, instanța nefiind obligată de nicio prevedere legală procesuală să se pronunțe pe acest aspect.
Afirmația cu privire la faptul că Tribunalul ar fi trebuit să aplice sancțiunea prevăzută de art. 225 Cod procedură civilă, pentru ca E. Distribuție Muntenia SA nu a înțeles să-și formuleze apărări în cauză este absurdă, în condițiile în care este făcută de un profesionist al dreptului (apărătorul ales al reclamantei).
Art. 225 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a socoti lipsa nejustificată a răspunsului la interogatoriu, drept mărturisire deplină; nu are aplicabilitate acest articol în situația în care o parte refuză să propună probe, dispozițiile procedurale nesancționând comportamentul părții, care este liberă să își „gestioneze” cum consideră de cuviință evoluția litigiului, în baza principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.
Față de cele expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, argumentând, în detaliu, în fapt și în drept, toate susținerile reclamantei, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de formulată de apelanta reclamantă M. M., cu domiciliul ales în București, ., nr. 8, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.7257/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA, cu sediul în București, ..41-43, . 1, D. T., cu domiciliul în București, .. 42, ., . SA, cu sediul în București, ..41-43, . 1, ., cu sediul în București, Calea Rahovei nr. 266-268. Corp 61, Stâlpii 11-12, Axele C-D, ./1, sector 5, D. I. A. și D. F., ambii cu domiciliul în comuna Băneasa, ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2014.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | |
Grefier, C. M. |
Red.Jud.G.V.
Tehnored.A.A.
Ex.7/21.07.2014
.>
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: M. M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 380/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1153/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
