Pretenţii. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 3049/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosarnr._
Nr. în format vechi: 1506/2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 1130/A
Ședința publică de la data de 21 noiembrie 2014
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. F. I.
Grefier: I. L. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă . ROMANIA SRL în contradictoriu cu intimatele-reclamante . ADMINISTRATOR JUDICIAR și . ADMINISTRATOR SPECIAL Z. G. M., împotriva Sentinței civile nr. 1560/29 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, având ca obiect - nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-pârâtă . ROMANIA SRL prin avocați M. T. D. și I. G. cu împuterniciri avocațiale depusă la fila 63, respectiv 103 dosar, lipsind intimatele - reclamante . ADMINISTRATOR JUDICIAR și . ADMINISTRATOR SPECIAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că administratorul judiciar a depus la dosar prin compartimentul registratură o cerere de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise față de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales.
Apelanta-pârâtă . ROMANIA SRL prin avocați precizează că s-a desemnat lichidator judiciar EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL și depune în acest sens copia conformă cu originalul a Buletinului Procedurilor de Insolvență din 03.11.2014.
Curtea, constatând că nu s-a dispus înlocuirea lichidatorului, constată procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta pârâtă prin avocat solicită admiterea apelului și în principal, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, modificarea în parte în sensul repunerii părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat.
Apreciază că cererea principală a fost formulată de o persoană fără calitate procesual activă, respectiv de . care este în insolvență, fiind reprezentată de administratorul judiciar și de administratorul special în condițiile în care acest tip de cerere de chemare în judecată nu se circumscrie în sfera celor acordate prin lege în competența administratorului și lichidatorului judiciar. Arată că, convocarea la Adunarea Generală a Acționarilor din anul 2004 a fost o convocare pentru adunare ordinară și pentru adunare extraordinară, fiind comunicată în Monitorul Oficial de la acel moment, că după publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nimeni nu a contestat-o, decât după mai mult timp. Argumentul contestării a fost acela că la momentul la care s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare cu . ROMANIA SRL, valoarea celor 2 terenuri depășea 20% din activele imobilizate corporale ale societății respective. Obligația ca vânzarea să se facă doar cu aprobarea Adunării Generale a Asociaților era menționată în Legea nr. 297/2004 care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu era în vigoare, ci a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 29.06.2004 și intra în vigoare 30 de zile mai târziu.
Mai susține că ceea ce s-a convocat de către Consiliul de Administrație a fost adunarea generală ordinară și extraordinară, că la data încheierii contractului era în vigoare OUG nr. 28/2000 și nu Legea nr.297/2004. Consideră că sunt dobânditori de bună credință, aceasta rezultând din înscrisurile de la dosar. Nu era în obligația cumpărătorului să verifice legalitatea hotărârii generale. Conchizând, solicită admiterea apelului. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată.
CURTEA,
Asupra apelului:
La data de 29.03.2004 Adunarea Generală a Acționarilor . aprobat vânzarea imobilului-teren situat în București, ..
La data de 01.07.2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
La data de 26.01.2005 a fost anulată Hotărârea A. din 29.03.2004.
La data de 12.07.2012 s-a deschis procedura insolvenței asupra vânzătoarei .>
La data de 6.12.2012 s-a formulat prezenta acțiune, vânzătoarea, atât prin administrator judiciar cât și prin administrator special, solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365/01.07.2004, cu obligarea pârâtei-cumpărătoare la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință. Motivul de nulitate invocat a fost absența Hotărârii A. care să aprobe ieșirea imobilului din patrimoniul vânzătoarei.
În apărare, pârâta a arătat că acțiunea astfel formulată nu se circumscrie niciuneia din acțiunile permise de Legea nr. 85/2006 administratorului judiciar ori administratorului special și, de altfel, nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru apărarea unui drept. Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat ca, în cazul în care se reține nulitatea contractului, instanță să dispună repunerea în situația anterioară, ceea ce înseamnă obligarea societății vânzătoare la plata valorii de circulație a imobilului.
P. încheierea de la data de 25.04.2014 prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 115 din OUG 28/2002; că, potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, administratorul special reprezintă acționarii societății aflate în insolvență; că, întrucât societatea reclamantă se află în insolvență, administratorul special are dreptul de a introduce acțiunea prevăzută de art. 115 din OUG 28/2002 întrucât el reprezintă interesul acționarilor prevăzuți de art. 115; că, deoarece s-a invocat încălcarea unor dispoziții legale, sancțiunea este nulitatea absolută, oricine are interes poate invoca această nulitate astfel că și reclamanta prin administrator judiciar justifică calitate procesuală activă.
P. Sentința civilă nr. 1560/29 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată, în sensul că s-a reținut nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, fiind respinsă cererea de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință. S-a reținut totodată obligația reclamantei de restituire a prețului actualizat cu rata inflației.
Sentința civilă nr. 1560/29 aprilie 2014 a fost comunicată la data de 30.05.2014.
Cererea de apel
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta-pârâtă . ROMANIA SRL, solicitându-se admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, în subsidiar - în cazul în care s-ar menține soluția anulării contractului - să se dispună repunerea părților în situația anterioară în sensul solicitat primei instanțe.
Criticile au vizat aplicarea greșită a legii de către prima instanță, în sensul că încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr.28/2002 nu atrage nulitatea absolută, ci nulitatea relativă, iar calitatea procesuală aparține exclusiv acționarilor în cazul în care se invocă nulitatea actelor de înstrăinare a bunurilor a căror valoare depășește 20% din totalul activelor. A apreciat apelanta că soluția legislativă este justificată în baza principiului nemo auditur propriam turpitudinem alegans. În consecință, anularea contractului ar fi putut fi cerută doar de acționarii care au votat împotrivă sau nu au participat la vot, în niciun caz de vânzător.
Mai mult, nu se poate reține nici interesul în formularea acțiunii, întrucât vânzătorul nu a fost prejudiciat prin vânzare, obținând un preț corect. În realitate, reclamanta-vânzător urmărește o îmbogățire fără justă cauză, invocându-și propria culpă. Restituirea prețului este iluzorie, cât timp vânzătorul este în insolvență iar creanțele împotriva societății depășesc valoarea activelor.
În mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Deschiderea procedurii de insolvență înseamnă respectarea normelor speciale de procedură, iar o acțiune în anularea actelor frauduloase poate viza doar acte încheiate în ultimii 3 ani înainte de deschiderea procedurii, conform art. 79 din Legea insolvenței. De altfel, acțiunea promovată de administratorul judiciar nu se circumscrie niciuneia din situațiile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 85/2006.
Prima instanță a interpretat trunchiat dispozițiile legii, reținând că ar fi vorba de încălcarea unei norme de ordine publică, iar jurisprudența nu poate fi considerată izvor de drept. În speță, fiind vorba de un viciu de consimțământ, se poate invoca doar nulitatea relativă iar acțiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data anulării Hotărârii A.. Nulitatea absolută întemeiată pe dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi reținută, întrucât Legea nr. 297/2004 nu era în vigoare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Cererea de apel a fost comunicată intimatelor la data de 04.07.2014 (administrator judiciar), respectiv 10.11.2014 (administrator special).
Intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:
Nimic nu se opune promovării acțiunii în nulitatea unui act bilateral de către însăși una din părțile contractante, întrucât o astfel de acțiune pune în discuție o ordine juridică stabilită convențional pretins contrară ordinii publice.
Normele de ordine publică prevalând angajamentului contractual și obligației părții de a se abține de la a-și contesta propriul angajament, urmează a se constata că vânzătorul însuși, constatând încălcarea normelor imperative ale legii, este îndreptățit, chiar în pofida unei culpe proprii, să solicite anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte însă se observă că, astfel cum în mod corect a sesizat apelanta, impunerea prin lege a unei condiții suplimentare în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de o societate pe acțiuni - respectiv existența unei hotărâri a acționarilor prealabilă angajării contractuale a societății - nu reprezintă o normă de protecție a interesului public, ci o normă de protecție a interesului privat al acționarilor.
Acesta este motivul pentru care dispozițiile art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/2006, introduse prin Legea nr. 446/2006, prevăd că, ”consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor.” ; dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, reluate integral de art. 241 din Legea nr. 297/2004, limitează în aceleași condiții dreptul de a dispune al reprezentantului legal - administrator în cazul societăților tranzacționate la 20% din valoarea totală a activelor.
P. urmare, indiferent că se pune în discuție depășirea mandatului reprezentantului legal și angajarea societății în acte translative de proprietate purtând asupra unor active a căror valoare depășește, în cazul societăților tranzacționate, 20% din totalul activelor ori, în cazul societăților netranzacționate, 50% din totalul activelor, nulitatea actului juridic astfel încheiat este relativă, putând fi invocată doar de către acționarii societății vânzătoare în patrimoniul cărora, prin încheierea unui act translativ de proprietate, se produc indirect, printr-o scădere a profitului, efectele înstrăinării/dobândirii activului.
Interesele acționarilor în relația cu societatea sunt interese private în orice circumstanță, inclusiv în cazul societăților tranzacționate pe piața de capital - situație în care numărul ridicat și dispersia acționarilor ar determina puterea redusă a acestor acționari în influențarea activității societății sau a administratorilor; această distincție între societatea netranzacționată și cea tranzacționată justifică pragul de 20% și totodată protecția suplimentară oferită acționarilor societății tranzacționate prin reglementarea acțiunii în anulare - dispozițiile art. 241 alin 3 din Legea nr. 297/2004 (art. 115 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/2002) neavând corespondent în norma generală cuprinsă în Legea nr. 31/1990.
Contrar opiniei apelantei, Curtea reține că încheierea unui contract de vânzare-cumpărare purtând asupra unui activ al societății vânzătoare tranzacționate impune cumpărătorului verificarea condițiilor prevăzute de lege, respectiv a faptului că reprezentantul legal poate dispune asupra activului fără aprobarea acționarilor, în cazul în care valoarea este inferioară procentului de 20% ori, dimpotrivă, este necesară existența hotărârii acționarilor de aprobare a vânzării.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 31/1990, în raporturile cu terții societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.
Permițând acționarilor să conteste actul încheiat de mandant exclusiv prin prisma depășirii limitelor mandatului, conform art. 115 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/2002, legea impune cocontractantului diligențe suplimentare, astfel încât absența verificărilor nu poate întemeia buna-credință ce s-ar opune admiterii acțiunii (și, pe cale de consecință, reținerii obligației cumpărătorului de restituire a activului).
Reținând prin urmare că acțiunea în anularea actului consimțit de reprezentantul legal cu depășirea mandatului pune în discuție nulitatea relativă și este reglementată exclusiv ca mijloc de protecție a acționarilor, în nume propriu - ”oricare dintre acționari” putând solicita anularea, conform art. 241 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, identic art. 115 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/2002, urmează a se constata că în speță acțiunea în anulare nu a fost promovată de un acționar; de altfel, după deschiderea procedurii de insolvență, acțiunile nu mai sunt tranzacționate, conform art. 43 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se pune în discuție o creștere ori o diminuare a valorii de tranzacționare.
Calitatea procesuală activă în acțiunea prevăzută de art. 115 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/2002 nu este recunoscută societății - vânzător, ci acționarilor, astfel încât în mod greșit prima instanța a analizat pe fond acțiunea introdusă de către societate prin reprezentant legal - administratorul judiciar în consecința deschiderii procedurii de insolvență.
În ce privește administratorul special, acesta reprezintă într-adevăr interesele acționarilor, astfel cum a reținut prima instanță, însă numai cât privește procedurile aflate în legătură cu starea de insolvență. Potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, mandatul administratorului special se rezumă la efectuarea în numele și pe contul societății debitor a actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea și la reprezentarea intereselor acționarilor în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Or, declararea nulității unui act consimțit de administratorul statutar anterior declarării insolvenței nu are nicio legătură cu interesele acționarilor ulterioare deschiderii procedurii,
Pentru aceste considerente, reținând că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale, Sentința civilă nr. 1560/29 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._ fiind netemeinică și nelegală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 296 C.proc.civ. urmează a fi admis apelul declarat, fiind schimbată în tot hotărârea atacată în sensul admiterii excepției și respingerii acțiunii pentru acest motiv, constatându-se că cererea reconvențională, ca și cererea de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință, fiind formulate exclusiv pentru ipoteza admiterii acțiunii principale, au rămas lipsite de interes, neimpunându-se vreo analiză a argumentelor prezentate de părți în susținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă . ROMANIA SRL, cu sediul în MOGOȘOAIA, .. 174 D, JUD. ILFOV și sediul ales la SCPA G. ȘI ASOCIAȚII, în BUCUREȘTI, SECTOR 5, ., .. 1, împotriva Sentinței civile nr. 1560/29 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-reclamante . SEDIUL ÎN BUCUREȘTI, SECTOR 1, .-11, P. ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL, cu sediul în BUCUREȘTI, SECTOR 3, ., ANS UNIRII ., . și . sediul în BUCUREȘTI, SECTOR 1, .-11, P. ADMINISTRATOR SPECIAL Z. G. M., cu domiciliul în BAIA M., STR. M. S._ . MARAMUREȘ.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active și în consecință:
Respinge cererea formulată de reclamantele . ADMINISTRATOR JUDICIAR SP G. CONSULT IPURL și . ADMINISTRATOR SPECIAL, ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2014.
Președinte, | Judecător, | |
R. A. V. S. | G. F. I. | |
Grefier, | ||
I. L. P. | ||
| ← Radiere. Decizia nr. 567/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 380/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
