Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1087/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1087/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 37161/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 374/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.1087/R/2014
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât N. V., împotriva Sentinței civile nr.9809 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. L. F. S.R.L., prin lichidator RODICOM I.P.U.R.L.
La primul apel nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât, prin avocat Ocnaș N. O., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/24.01.2014 și intimata-reclamantă, prin lichidator reprezentat de P. I. I. R., cu delegația înregistrată sub nr.295/28.04.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de apel faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a transmis o adresă prin care a răspuns că nu au fost identificate înscrisuri depuse de administratorul judiciar.
În raport de procedura de insolvență la care se referă calea de atac exercitată și sentința atacată, Curtea pune în discuție recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Apărătorul apelantului-pârât arată că este de acord cu recalificarea căii de atac.
Reprezentantul intimatei-reclamante lasă la aprecierea instanței.
În temeiul art. 84 Vechiul Cod de procedură civilă, Curtea recalifică calea de atac din apel în recurs și constatând că acest dosar a fost repartizat manual potrivit art. 991 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpune cauza de la Completul C 1 Apel la Completul C 1 Recurs.
Curtea se constituie în complet de trei judecători: Președinte F. L. ȘALAR, Judecător M. C. S. și Judecător A. S. V..
Recurentul-pârât N. V., prin avocat, depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanța nr._/1 din 25.04.2014, reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei și un set de înscrisuri.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentului-pârât arată că nu mai are alte înscrisuri.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței pentru a depune la dosar înscrisuri.
Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței în vederea depunerii de către părți a înscrisurilor necesare soluționării prezentei cauze.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, prin avocat și intimata-reclamantă, prin reprezentant legal.
Reprezentantul intimatei-reclamante depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât N. V., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost recalificat și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ordonanței președințiale. Susține, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de codul de procedură civilă. În ceea ce privește urgența, consideră că aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, chiar și în calea de atac, iar instanța are obligația să indice împrejurările ce au dus la concluzia că este îndeplinită cerința. Or, instanța de fond nu a indicat aspectele care au condus la această concluzie, motivând sumar sentința pronunțată. Cu privire la caracterul vremelnic, susține că măsurile încuviințate ar trebui să fie limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului. Referitor la plângerea formulată de către lichidatorul judiciar, susține că nu are legătură cu prezenta cauză. Mai mult, nu s-a pronunțată o sentință penală definitivă, iar în acest sens, operează principiul nevinovăției.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului și obligarea pârâtului la permiterea accesului în vederea valorificării celor două suprafețe de teren. Subliniază că recurentul N. V. este administratorul S.C. L. F. S.R.L. și S.C. Romforest Company S.R.L.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă, cu numărul_, debtoarea L. F., prin lichidator judiciar Rodicom IPURL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N. V., ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea acestuia să-i permită accesul în vederea respectării procedurii de evaluare a terenurilor situate în ., în suprafață de 1898 m.p, respectiv în suprafață de 6340 m.p.
În motivarea cererii, debitoarea a arătat că pentru evaluarea și valorificarea bunurilor debitoarei este necesară luarea acestei măsuri, pârâtul nepermițând accesul la acestea, ceea ce duce la concluzia că urmărește tergiversarea cauzei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și art. 522 C. și art. 113 din L85/2006.
Prin sentința civilă nr. 9809 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul_ a fost admisă cererea și a fost obligat pârâtul să permită accesul lichidatorului judiciar și evaluatorului pe terenurile intravilane în suprafață de 6340 mp situate în ..
În motivarea sentinței, instanța a reținut că măsura netemeinică de a-i permite accesul la terenurile menționate pentru a putea efectua evaluarea lor nu afectează dreptul de proprietate al pârâtului, care poate fi valorificat numai în cazul când se opune vânzării acestor imobile și este necesară pentru a se îndeplinii scopul procedurii colective de executare așa cum este prevăzut în art.2 din L85/2006 și anume de a acoperii pasivul debitorului aflat în insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul N. V., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii având ca obiect ordonanță președințială și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că prima instanța a făcut o greșită apreciere a probelor administrate și nici nu a cercetat temeinic cauza, prin neanalizarea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanța președințiala și, pe cale de consecință, a admis în mod greșit cererea.
Pentru a fi admisibilă cererea de ordonanță președințială, trebuie să îndeplinească următoarele condiții, în mod cumulativ: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Urgența – în reglementarea art. 996 alin. (1) C. s-a reținut că există îndeplinită această condiție când măsura provizorie este necesară "pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ... ori... pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări". Urgența trebuie să persiste pe tot parcursul judecații (chiar și în calea de atac a apelului) iar instanța de judecată are obligația să indice împrejurările ce au condus la concluzia că este îndeplinită această cerință. Instanța de fond nu a indicat aspecte/e ce au condus Ia aceasta concluzie, motivând sumar sentința pronunțată.
Urgența nu este sinonimă cu celeritatea, aceasta din urmă reprezentând dezideratul oricărui proces civil, în sensul finalizării sale într-un termen rezonabil.
Măsura dispusă să aibă caracter provizoriu (vremelnic) – măsurile încuviințate nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar sunt limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului.
Condiția de a nu prejudeca fondul – necesitatea acestei condiții este consacrată în doctrină și dedusă din cea de-a doua condiție (caracterul provizoriu). Datorită faptului că ordonanța presupune urgența și adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului, dar – pentru ca totuși soluția sa nu fie arbitrară – este datoare să cerceteze aparența dreptului, „să pipăie fondul".
Existența unei "aparențe de drept" în favoarea reclamantului, este legiferată la art. 996 alin. (1) C.. S-a reținut ca această condiție trebuie analizată în mod prioritar de către instanță, aceasta din urmă fiind ținută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu își creează convingerea că în favoarea reclamantului există "aparența de drept". Limitele cercetării privind aparența dreptului sunt chiar limitele indicate în doctrină și jurisprudență, referitoare la "pipăirea fondului".
Referitor la plângerea penală formulată de reclamanta și depusă la instanța de fond, aceasta nu a fost soluționată de organele competente și astfel nu poate avea valoare de probă în acest dosar.
Pârâtul nu a fost niciodată notificat la adresa de domiciliu pentru a prezenta anumite acte, mai mult decât atât, sediul societății a fost spart și au dispărut anumite acte, există și plângerea penală înregistrată la Secția de Poliție competentă.
În drept, s-a invocat art. 999 Cod procedura civilă.
La termenul de judecată stabilit, instanța a recalificat calea de atac exercitată în recurs, cauza fiind soluționată în complet format din 3 judecători.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Debitoarea se află în faliment, iar lichidatorul judiciar desemnat a justificat măsura solicitată prin necesitatea evaluării și valorificării terenurilor aflate în patrimoniul acesteia.
Văzând dispozițiile art. 113 și următoarele din Legea 85/2006, Curtea apreciază că măsura este necesară pentru continuarea procedurii, în condițiile în care nu rezultă că pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei, a aprobat accesul lichidatorului și persoanei autorizate să facă evaluarea pe terenul în cauză.
Urgența unei astfel de măsuri este specifică întregii proceduri de insolvență, astfel că nu sunt întemeiate susținerile apelantei în acest sens.
Din același motiv nu se poate susține necesitatea întrunirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 581 C.proc.civ. 1865, respectiv și vremelnicia măsurii sau neprejudicierea fondului. Dreptul de proprietate al debitoarei rezultă din înscrisurile aflate la dosar și nu este contestat, pârâtul apărându-se doar în sensul că nu ar fi întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că opoziția pârâtului este lipsită de orice justificare, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât N. V., împotriva Sentinței civile nr.9809 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. L. F. S.R.L., prin lichidator RODICOM I.P.U.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M.C. S. A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./13.05.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte: M. M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 717/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Hotărâre din 27-02-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
