Alte cereri. Decizia nr. 717/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 2243/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1604/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 717/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. A.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA AFP SECTOR 5 împotriva sentinței civile nr. 4848/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 583 Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberand asupra apelului:
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2013 a Tribunalului București- Secția a VII-a civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoarea . SRL, în calitate de lichidator a fost desemnat PRO MANAGEMENT INSOLV IPURL și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii falimentului.
La data de 27.01.2014 creditoarea-reclamantă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Adminitrației Sector 5 a Finanțelor Publice a depus cerere privind atragerea răspunderii personale a pârâtei I. C. M., cerere ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr._, asociat dosarului de insolvență.
În drept, creditoarea-reclamantă invocă aplicarea art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Prin sentinta civila nr. 4848/13.05.2014, judecatorul sindic a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut că,
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența niciuneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant.
Instanța constată că reclamanta-creditoarea nu a probat săvârșirea de către pârâtei I. C. M. a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte, ar fi cauzat starea de insolvență.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta Directia generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii cererii formulate in temeiul art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor.
Apelanta a invocat interpretarea gresita a legii de catre instanta de fond, aratand ca sunt intrunite toate cerintele pentru atragerea raspunderii patrimoniale.
Fapta ilicita a administratorului societatii consta in exercitarea unui management defectuos in sensul ca, a dispus continuarea unei activitati care ducea in mod vădit societatea debitoare in starea de insolventa, iar dovada acesteia rezulta implicit din simpla ajungere a debitorului in incapaciate de plata.
Cu privire la prejudiciul cauzat creditorilor, acesta deriva din starea de insolvență a debitorului si consta in imposibilitatea recuperării integrale, in condițiile normale si la scadenta a datoriilor, astfel cum rezulta din tabelul obligațiilor debitoarei.
Legătură de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu consta in deziteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii.
Pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesara intrunirea a doua condiții cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevăzute de lege.
Or, in cazul răspunderii contractuale, culpa paratei este prezumata potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 85/2006, Legii 82/1991 si OG 92/2003.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca in mod, corect a interpretat instanta de fond, dispozițiile art 138 alin 1 din lg insolventei, apreciind ca se instituie o răspundere civila delictuala fata de creditori, si nu contractuala sau delictuala fata de debitorul persoana juridică.
Nici una dintre condițiile impuse de lege, referitoare la savarsirea cu intentie a uneia dintre faptele ilicite enumerate limitativ de lege sau la existenta legăturii de cauzalitate intre faptele de a credita societatea cu prejudiciul cauzat creditorilor inscrisi la masa credala nu au fost dovedite.
Dovada lipsei intentiei de a prejudicia creditorii este data de infuzia de capital produsa societatii din initiativa proprie tocmai pentru a redresa si continua activitatea, situatia care nu se poate circumscrie sub nici o forma aplicabilitatii in cauza a dispozițiilor art 138 din lg 85/2006.
In apel nu au fost administrate probe.
Analizand sentinta atacata in raport de criticile invocate, conform art. 477 si 479 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Pentru angajarea raspunderii prevazute de art. 138 din legea nr.85/2006 se cer indeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1357 din Codul civil din 2011:fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovatia. Caracterul special al raspunderii reglementate de legea privind procedura insolventei decurge din aceea ca faptele considerate nelegitime si prevazute in mod expres de lege au fost savarsite de persoane care au exercitat atributii de administrare sau conducere a societatii, precum si de orice alte persoane si au constituit un element cauzator sau contributiv al starii de insolventa.
Fapta prevazuta de art. 138 alin.1 lit. d) presupune ca tinerea unei contabilitate fictive, inlesnirea disparitiei unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.
Curtea constata ca intimata parata nu si-au indeplinit obligatia prevazuta de art. 28 si 25 din Legea privind procedura insolventei de a preda lichidatorului judiciar toate registrele contabile, bilanturile si situatiile financiare anuale, ceea ce inseamna ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea nr. 82/1991, prima instanta apreciind gresit ca fapta prevazuta de lege nu a fost savarsita.
Pentru angajarea raspunderii speciale, faptele ilicite prevazute de lege trebuie sa fi cauzat aparitia starii de insolventa a debitorului, iar in cauza, apelanta, careia ii revenea sarcina probei nu a facut dovada ca neindeplinirea de catre intimata a obligatiilor prevazute de Legea contabilitatii a contribuit la starea de insolventa.
Insolventa este acea stare a patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. Or, intre inactiunea ilicita a organelor de conducere ale debitorului, care nu au intocmit documentelor financiar contabile si situatia economica a debitorului care s-a aflat in imposibilitatea de a plati obligatiilor exigibile si scadente cu fondurile banesti disponibile nu exista un raport cauzal.
Aspectele invocate de apelanta, respectiv managementul defectuos, dezinteresul pentru indeplinirea obligatiilor ce reveneau intimata, in calitate de administrator al debitorului sunt lipsite de relevanta din perspectiva cercetarii cerintelor prevazute de art. 138 lit.d), dar si infirmate de imprejurarea ca aceasta a sustinut activitatea societatii din surse financiare proprii.
Pentru considerentele expuse, Curtea, conform articolului 480 alineat 1 Cod Procedura Civila va respinge ca nefondat recursul declarat de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA AFP SECTOR 5 cu sediul în București, Speranței, nr. 40, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 4848/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. C. M. cu sediul ales la av. N. C. în București .. 17, ., ., ca nefondat.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. H. D. A.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
4 ex.
27.11.2014
……………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: S. C. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1087/2014. Curtea de... → |
|---|
