Contestaţie. Decizia nr. 320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 320/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 1288/98/2013/a1

Dosar nr._ (Număr intern 237/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 320

Ședința publică de la 29 aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. G. I.

Judecător M. P.

Grefier E.-R. L.

*************

Pe rol judecarea apelului formulat de contestatoarea creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 3037/06.12.2013, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Ialomița în dosarul nr._ având ca obiect contestație la tabelul definitiv al creanțelor, în contradictoriu cu intimata debitoare . - J_, CUI_, prin administrator judiciar EUROIAL INSOL SPRL- RFO II 0480, C._ și intimații creditori ., . S. G..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata debitoare prin administrator judiciar, reprezentat de practician în insolvență M. S., lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că s-a atașat procesul-verbal întocmit de către grefier pe aspectul atașării actelor de procedură.

Curtea acordă cuvântul părții prezente cu privire la o chestiune preliminară, respectiv pe aspectul cadrului procesual în raport de obiectul cauzei.

Reprezentantul administratorului judiciar consideră că părți în cauză sunt apelanta și intimata debitoare prin administrator judiciar.

Curtea, avându-se în vedere prevederile art.7 al.2 din Legea nr. 85/2006, față de obiectul cauzei (contestație la tabelul definitiv al creanțelor) în ceea ce privește creanța DGRFP, constată că intimații creditori nu au calitatea de părți în cauză, astfel că nu vor mai fi indicați în citativ. Acordă cuvântul pe cereri prealabile, excepții, probe.

Intimata debitoare prin administrator judiciar, reprezentat de practician în insolvență, solicită proba cu înscrisuri noi pentru a lămuri situația creanței ANAF și depune înscrisuri la dosar, respectiv Procesul-verbal al adunării creditorilor nr. 2/26.09.2013, Tabelul definitiv al creanțelor, extrase de pe portalul instanțelor cu privire la stadiul procedurii insolvenței și raportul de expertiză contabilă judiciară.

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către intimată și o constată administrată.

Având cuvântul pe alte cereri, administratorul judiciar prin practician în insolvență, susține că nu are alte cereri de formulat și consideră cauza ca fiind în stare de judecată.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în apel.

Intimata debitoare prin administrator judiciar, reprezentat prin practician în insolvență, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței judecătorului sindic ca fiind legală și întemeiată. Subliniază faptul că instanța a mai avut de analizat apelul fiscului cu privire la înregistrarea sa în tabel, precum și faptul că la acest moment societatea se află în reorganizare judiciară și își achită creanțele conform planului. Mai arată faptul că, după înscrierea creanței sub condiție, conform procesului-verbal al adunării creditorilor depus la dosar însuși organul fiscal recunoaște caracteristicile și rangul creanței sale, atunci a fost de acord cu înregistrarea creanței sale sub condiție, știind că nu are drept de vot, însă își exprimă nemulțumirile sale prin contestații. Această contestație, formulată în baza art.75 din Legea nr.85/2006, nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute, respectiv existența falsului, a dolului sau a erorii esențiale, în motivare nu se arată pentru ce anume atacă tabelul de creanțe deși a fost de acord cu planul de reorganizare, pe care nu l-a contestat.

CURTEA,

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ reclamanta-creditoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a formulat contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei S.C. G. I. S.R.L. Slobozia.

Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 3037F din 6.12.2013 a respins contestația formulată de creditoare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzute de art. 73 alin. 2 și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

Așadar, din economia acestui text de lege rezultă că împotriva tabelului definitiv al creanțelor nu se pot formula contestații, singura modalitate de modificare a acestui tabel fiind cea reglementată de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, condiții pe care creditoarea din prezenta cauză nu le respectă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.

În motivarea apelului său, a arătat că În cauza suntem in prezența unei erori esențiale a administratorului judiciar care a trecut creanța AJFP Ialomița sub condiție.

AJFP Ialomița nu a fost notificata nici anterior si nici ulterior publicării tabelului preliminar al creanțelor cu privire la motivele trecerii creanței sale sub condiție in tabelul de creanțe, așa cum stipulează art. 72 alin. 4 din legea nr. 85/2006:

Dupa publicarea in BPI a tabelului definitiv apelanta a constatat ca AJFP Ialomița figureaza inscrisa cu intreaga creanța solicitata, dar ca aceasta este trecuta sub condiție fara nicio justificare.

Menționarea creanței sale ca fiind sub condiție nu este legala, pentru ca formularea unei contestatii in contenciosul administrativ nu reprezintă o condiție conform legii, respectiv un eveniment viitor si nesigur de care depinde existenta actului juridic.

In speță este vorba despre contestarea întinderii creantei și nu de existenta ei.

Atat timp cat AJFP Ialomița are o creanța anterioara deschiderii procedurii de insolventa, constatata printr-un titlu executoriu, decizie de impunere, aceasta are o creanța certa, lichida si exigibila, litigiul fiscal neînlaturand acest caracter, cu atat mai mult cu cat cererea de suspendare a executării silite a deciziei de impunere a fost respinsa de către instanta de contencios administrativ.

In condițiile in care in instanta de contencios administrativ titlul de creanța al AJFP Ialomița va fi mentinut sub aspectul intinderii creanței, aceasta va avea un titlu executoriu pe care nu-l va putea valorifica in condițiile confirmării planului de reorganizare actual, fiind inlaturata ab initio de la vot, de la distribuiri de sume, titlul său de creanța fiind anulat sub aspectul efectelor juridice inainte de pronunțarea instantei de contencios administrativ. Este evidenta interpretarea cu rea-credinta a noțiunii de condiție suspensiva, extinzandu-se domeniul de aplicare al acesteia dincolo de intelesul pe care aceasta institutie il are in dreptul comun. Astfel, atât art. 1017 din Codul Civil anterior, cât și art. 1400 din Noul cod civil reglementează faptul că dreptul afectat de o condiție suspensivă se naște doar de la momentul îndeplinirii evenimentului viitor și incert prefigurat de către părți. Astfel, o primă consecință a acestei teze este aceea că o condiție suspensivă este eminamente o clauză contractuală sau, în mod excepțional, o prevedere a unui act juridic unilateral, fiind astfel o manifestare de voință intrinsecă izvorului de obligații din care derivă. A doua consecință privește însuși efectul condiției suspensive, respectiv nașterea dreptului subiectiv civil, care în procedura insolvenței este însăși creanța solicitată a fi înscrisă în tabelul de creanțe.

Astfel, caracterul creanței creditorului AJFP Ialomița a fost modificat substanțial de către administratorul judiciar prin tabelul definitiv de creanțe, eroarea care a determinat admiterea creanței a fost esențială în sensul art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

Împiedicarea contestării tabelului definitiv al creanțelor ca urmare a invocării condițiilor restrictive impuse de art. 75 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi primită atâta timp cât textul legal are în vedere ipoteza în care ab initio dreptul recunoscut unuia dintre creditori s-a bazat pe o eroare în sensul larg al noțiunii.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 8, art. 12 din Legea nr. 85/2006, art. 466, art. 470 din Codul de procedura civila, art. 72, art.73, art.75 din Legea nr. 85/2006.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate de apelantă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul ca nefondat și în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC îl va respinge.

Se are în vedere că, contestatoarea a investit prima instanță cu o contestație la tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, contestație care nu poate fi admisă decât pentru unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege, și anume art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Curtea apreciază că susținerea recurentei-contestatoare în sensul că trecerea creanței sale ca fiind sub condiție nu se încadrează în noțiunea de eroare esențială avută în vedere de textul de lege susmenționat.

Administratorul judiciar a înscris creanța AJFP Ialomița în tabelul preliminar sub condiție, mențiune preluată apoi și în cel definitiv, ca urmare a faptului că a apreciat că, atât timp cât creanța face obiectul unui litigiu fiscal, dreptul conferit nu este pur și simplu, ci afectat de această modalitate.

Or, problema dacă faptul că împotriva unei creanțe fiscale s-a formulat contestație în procedura administrativ-jurisdicțională are drept consecință înscrierea creditorului sub condiție nu reprezintă o eroare esențială, care să poată fi invocată în condițiile art. 75 din Legea 85, ci este un aspect care putea fi analizat doar pe calea contestației la tabelul preliminar, pe care creditoarea însă nu a formulat-o.

În egală măsură, susținerile din apel privind faptul că AJFP Ialomița nu a fost notificată nici anterior și nici ulterior publicării tabelului preliminar de creanțe cu privire la motivele trecerii sale sub condiție nu sunt întemeiate, câtă vreme chiar în situația în care cele invocate sunt reale acest aspect nu ar putea fi încadrat în niciunul dintre motivele de contestare a tabelului definitiv prevăzute de art. 75.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de contestatoarea creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ..14, J. Ialomița, împotriva Sentinței civile nr.3037/06.12.2013, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Ialomița în dosarul nr._ având ca obiect contestație la tabelul definitiv al creanțelor, în contradictoriu cu intimata debitoare . - J._, CUI_, prin administrator judiciar EUROIAL INSOL SPRL- RFO II 0480, C._, cu sediul în Slobozia, ..16, ..B, parter, J. Ialomița, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2014.

Președinte,

C. G. I.

Judecător,

M. P.

Grefier,

E.-R. L.

Red. Jud. C.G.I.

Tehnoredactat: C.G.I.

4 ex./26.06.2014

..06.2014

Tribunalul Ialomița - Secția Civilă

Jud. sindic: A. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie. Decizia nr. 320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI