Pretenţii. Decizia nr. 169/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 21959/3/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 2811/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.169/2014
Ședința publică de la 17 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI, împotriva Sentinței civile nr.5068 din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. T. 3 B. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă, prin consilier juridic C. T. C., cu delegația înregistrată sub nr._/28.11.2013 și intimata-pârâtă, prin avocat B. M., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2013, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/20.11.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de apel faptul că părțile au depus concluzii scrise la data de 14.03.2014.
Față de dispozițiile art. 137 alin.1 Cod de procedură civilă 1865, Curtea acordă cuvântul, cu prioritate, asupra motivului de apel de ordine publică invocat la termenul anterior, respectiv necompetența materială a Tribunalului București în judecarea pe fond a pricinii.
Reprezentantul apelantei-reclamante solicită să se ia act de punctul de vedere exprimat pe calea notelor scrise depuse la dosar. Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea excepției, susținând că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, având în vedere caracterul comercial al contractului. Astfel, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr.268/2001, art. 56 din Codul comercial, care era în vigoare la momentul încheierii contractului și față de împrejurarea că toate litigiile care s-au mai purtat anterior între părți au fost soluționate de către secțiile comerciale ale instanțelor judecătorești, apreciază că acest contract nu are natura juridică administrativă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă la data de 09.06.2008, sub nr._, reclamanta AGENȚIA D. STATULUI, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. 3 B. S.R.L., a solicitat: 1) să se constate nulitatea absolută a art. 1 și 2 din Actul Adițional nr. 1/03.12.2002, a art. 1 și 2 din Actul Adițional nr. 2/14.12.2002 și a Actului Adițional nr. 3/09.08.2004 încheiate la Contractul de arendă nr. 1/28.08.2001 dintre Agenția D. Statului, în calitate de arendator și . SRL, în calitate de arendaș, având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 56.905 ha din perimetrul Insulei M. a Brăilei, județul B., teren aparținând domeniului public al statului; 2) să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_.306 lei ROL, pentru perioada 02.10._07, din care:_,95 lei arendă neachitată la termenele scadente,_.95 lei penalități de întârziere calculate conform art. 6.4 din contract și 11._ lei reprezentând TVA aferent perioadei anterioare 01.06.2002 în baza contractului de arendă nr. 1/28.08.2001 ce va fi reactualizat până la data stingerii debitului; obligarea pârâtei la plata penalităților prevăzute de art. 6.4. din contract până la data stingerii debitului; 3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5068 din 20.06.2013, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 7000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Agenția D. Statului, solicitând să fie schimbată în tot sentința apelată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Intimata-pârâtă . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de ADS, să se mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 5068/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul București și să fie obligată apelanta ADS la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 03.02.2014, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, învestită cu judecarea apelului, a invocat din oficiu, ca motiv de apel de ordine publică, necompetența materială a Tribunalului București la judecarea în primă instanță a pricinii, raportat la dispozițiile art. 8 alin. 2 și art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004.
Părțile au depus concluzii scrise cu privire la motivul de apel invocat din oficiu.
În raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., Curtea se va pronunța cu prioritate asupra motivului de apel invocat, sens în care nu va analiza susținerile părților invocate în apel cu privire la fondul cauzei, mai ales că problema competenței a fost pusă în discuție pentru prima dată în această fază procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele :
În raport de conținutul cererii de chemare în judecată, se constată că obiectul acțiunii îl constituie, pe de o parte, constatarea nulității absolute, parțiale și totale, a trei acte adiționale la contractul de arendă încheiat între părți, iar pe de altă parte, executarea aceluiași contract de arendă.
Prin contractul de arendă încheiat, având numărul 1 din 28.08.2001, apelanta-reclamantă ADS, în calitate de arendator, a transmis intimatei-pârâte . SRL, în calitate de arendaș, dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de_ ha și a terenului neagricol în suprafață de 2400,24 ha, terenuri proprietate de stat și aflate în administrarea ADS.
În partea I a contractului se face referire la dispozițiile art. 21 din Legea 268/2001 și la cele din art. 78 alin. 1 și 2 din HG 626/2001.
Prin cele trei acte adiționale se modifică obiectul contractului, ajungându-se la suprafața totală de 56.331,69 ha, precum și prețul folosinței terenului. Prin urmare, nu se poate face distincție între natura juridică a acestora și cea a contractului de arendă încheiat.
Conform procesului-verbal de predare-primire în arendă a terenurilor, terenul ce formează obiectul contractului aparține domeniului public al statului.
Prin urmare, dincolo de denumirea contractului încheiat, respectiv „contract de arendă”, obiectul acestuia este reprezentat de exploatarea unor bunuri proprietate publică a statului, în raport de care trebuie stabilită natura sa juridică și regimul juridic aplicabil.
Referirea părților la art. 21 din Legea 268/2001 are în vedere tocmai regimul juridic al terenului dat în exploatare. Astfel, prevederile acestei legi reglementează, printre altele, procedura de concesionării sau arendării acestor terenuri prin negociere directă.
Având în vedere forma de proprietate a terenurilor ce fac obiectul contractului încheiat de părți, trebuie avute în vedere și prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, de drept public. Articolul 15 din această lege menționează, de asemenea, posibilitatea concesionării sau închirierii acestor bunuri.
În raport de considerentele din alineatele anterioare, de dispozițiile explicite ale art. 4 alin. 1 din Legea nr.16/1994 a arendării, Curtea apreciază că nu sunt aplicabile contractului încheiat de părți, prevederile acestei legi.
Referitor la părțile contractante, Curtea reține că Agenția D. Statului este potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr.268/2001, instituție de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din surse extrabugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii,Alimentației și Pădurilor și care are ca principale atribuții, printre altele, și: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului; gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este; administrarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic; concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic.
Faptul că încheierea acestui contract apare ca un exercițiu al atribuțiilor principale stabilite de lege în sarcina acestei instituții, existența unei proceduri administrative speciale de încheiere a contractului, conținutul acestuia, respectiv prerogativele pe care această instituție publică le are în calitate de arendator cu referire la interesul public, menționat în mod expres în clauzele sale, relevă regimul de putere publică în care aceasta acționează.
În consecință, față de definiția dată de art. 2 lit. b din Legea 554/2004 autorității publice, respectiv orice organ de stat care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, Curtea apreciază că Agenția D. Statului are calitatea de autoritate publică.
Curtea mai constată că, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr.554/2004, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică. Or, contractul de arendă în cauză se supune acestor cerințe ale legii pentru a fi calificat ca administrativ.
Având în vedere că stabilirea competenței de soluționare a unei cereri trebuie raportată la data sesizării instanței, conform principiilor stabilite la art. 725 alin. 1 și 2 C.proc.civ. 1865, Curtea apreciază că, în acest sens, trebuie avută în vedere forma legii în vigoare la data de 04.06.2008.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr.554/2004, în forma în vigoare la acea dată, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ. De asemenea, față de asimilarea despre care art. 2 lit. c din lege face vorbire, coroborat cu art. 8 alin. 1, și anularea contractului este de competența acestei instanțe.
Cum obiectul cererii formulate în cauză privește nulitatea, respectiv executarea unui contract administrativ, Curtea apreciază că instanța de contencios administrativ este competentă să judece o astfel de cerere în primă instanță.
Întrucât contractul este încheiat cu Agenția D. Statului, ca autoritate publică centrală, conform tezei a II-a a art. 10 alin. 1 din lege, instanța competentă din punct de vedere material este curtea de apel, iar nu tribunalul – de care a fost soluționată cererea în primă instanță.
În consecință, hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material.
În raport de art. 296 și art. 297 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va anula sentința apelată și va trimite cauza pentru a fi rejudecată de instanța competentă potrivit legii, respectiv de Curtea de Apel București prin Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, ..43, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.5068 din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. T. 3 B. S.R.L., cu sediul în Piatra N., .-4, județul N..
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./09.04.2014
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. I.
| ← Opoziţie. Decizia nr. 579/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 198/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
