Pretenţii. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 73128/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.17
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanții-reclamanți R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A., N. C. R., O. S., O. S., O. P., O. C. G., S. E., S. M., S. P. D., A. V. și M. M. și apelanta-pârâtă S.C. BULDSTRAD V. INSURANCE GROUP prin corespondent S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM V. INSURANCE GROUP S.A., împotriva sentinței civile nr.1210 din data de 21.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții-reclamanți prin avocat P. E. cu împuterniciri avocațiale aflate la filele 10-12 din dosar și apelanta-pârâtă prin avocat M. M. cu împuternicire avocațială nr._/2013 aflată la fila 136 vol.II - dosar apel.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul Registratură la data de 13.01.2014 apelanta-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
La interpelarea instanței, apărătorul apelanților-reclamanți învederează că nu mai are practică judiciară, respectiv hotărâri irevocabile, să depună la dosar în afara celor pe care le-a depus deja.
Apelanții-reclamanți, prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, solicită apărătorului apelantei-pârâte ca la cuvântul pe propriul apel să aibă în vedere că unul din aspectele pe care le-a invocat, respectiv lipsa calității procesuale active ca și motiv de apel ca atare, pe parcursul judecării cauzei l-a invocat și pe cale de excepție. Totodată, curtea, solicită apărătorilor apelantelor să aibă în vedere că pe parcursul judecării cauzei a fost admisă excepția netimbrării apelului formulat de către apelanta R. N. C..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apelanții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul majorării daunelor morale pentru apelanții-reclamanți R. F. L., R. M. G., R. P. A., O. S., S. M. și S. P. D.. În ceea ce privește apelanții-reclamanți N. C. R. și S. E. solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelare, în sensul acordării de daune morale și materiale, întrucât și aceștia au calitatea de a primi aceste daune morale, suferind un prejudiciu. În ceea ce privește pe apelantul-reclamant N. C. R., arată că, instanța de fond a considerat că acesta nu este îndreptățit a primi aceste daune morale, respectiv daune materiale privind prestația periodică, motivat de faptul că acesta nu ar fi fiul defunctului R. R.. Arată că, nu a putut depune acte din care să rezulte acest fapt, deoarece la momentul la care s-a născut acest minor, defunctul R. R. nu se afla în țară, însă solicită instanței să aibă în vedere hotărârea judecătorească pe care a depus-o în prezentul dosar, prin care cei 4 minorii ai defunctului R. R. au fost luați în plasament spre creștere și educare bunicii paterne, iar acest minor este recunoscut ca fiind copilul defunctului R. R.. Având în vedere aceste aspecte consideră că acesta este îndreptățit să solicite aceste daune. În ceea ce o privește pe apelanta-reclamantă S. E., solicită admiterea apelului și acordarea de daune morale și materiale, întrucât aceasta a suferit un prejudiciu de ordin moral. Învederează că, instanța de fond nu a acordat apelantei-reclamante S. E. aceste daune, întrucât în dosarul de fond nu a depus la dosar certificatul de căsătorie, acesta fiind însă depus în apel, motiv pentru care solicită acordarea acestor daune. În ceea ce privește majorarea cu privire la daunele morale, arată că este adevărat că, doar instanța este în măsură să aprecieze cuantumul acestora, întrucât nu există niște sume clare la care instanțele să se poată raporta. Consideră că, suferința este certă, orice soție care își pierde un soț suferă și de asemenea și pentru copii durerea pierderii tatălui este foarte mare și nici o sumă de bani nu va compensa lipsa părintelui având în vedere vârsta acestora, toți fiind minori. Față de aceste considerente solicită majorarea daunelor morale acordate și acordarea pentru acei reclamanți pentru care nu au fost acordate aceste daune. În ceea ce privește daunele materiale, acesta au fost solicitate de către cele trei soți ale defuncților R., O. și S.. Arată că, este adevărat că în ceea ce o privește pe apelanta-reclamantă O. S. urmează ca instanța să aprecieze în raport de toate precizările și probele administrate în cauză, dacă acestea sunt sau nu întemeiate. În ceea ce privește respingerea de către instanța de fond a prestațiilor periodice pe care le-a solicitat pentru apelanții-reclamanți - copii minori, solicită să se observe că instanța de fond nu a motivat de ce nu a acordat aceste prestații periodice. Consideră că, aceștia sunt îndreptățiți a primi aceste prestații periodice deoarece acestea pot fi asimilate cu o lipsă de venit și ca o pensie de întreținere raportat la disp. art.94 C.fam. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă R. N. C., având în vedere admiterea excepției netimbrării apelului formulat de aceasta, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui apel. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de către apelanta-pârâtă, solicită instanței să aibă în vedere cele arătate prin notele scrise depuse la dosarul cauzei. Totodată consideră că, persoanele care au solicitat daune ca urmare a decesului șoferului R. R. vinovat de producerea accidentului, sunt îndreptățite să primească aceste daune raportat la disp. art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995. De asemenea, consideră că aceștia au calitate procesuală activă, atâta vreme cât legea le conferă un drept de a solicita daune. Depune la dosar concluzii scrise și arată că, solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea, în parte, în ceea ce privește apelul formulat de apelanții-reclamanți R. N. C., R. F. L., R. Mădlina G., R. P. A. și N. C. R., întrucât consideră că aceștia nu au calitate de a solicita despăgubiri în cauză și arată că și în raport de excepția lipsei calității procesuale active solicită respingerea acestuia. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta R. N. C., având în vedere admiterea excepției netimbrării apelului formulat de această parte, solicită anularea apelului formulat de apelanta-reclamantă R. N. C.. În ceea ce privește apelul formulat de apelanții-reclamanți O. S., S. E. și S. M. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor. În ceea ce privește despăgubirile materiale solicită a se avea în vedere că, dispozițiile Ordinului nr.5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cuprinde mențiuni clare în ceea ce privește condițiile în care se acordă despăgubirile, respectiv este necesar ca acestea să fie dovedite prin acte justificative și pentru aceste motive, consideră că tot ceea ce nu s-a dovedit prin acte justificative nu poate fi admis. În ceea ce privește despăgubirile pentru daune morale, solicită să se aibă în vedere practica instanțelor de judecată și a curții europene care în situații similare a acordat despăgubiri între suma de 20.000 euro și 50.000 euro, astfel cum a arătat și în concluziile scrise depuse la dosar. Arată că, echivalentul în lei, înseamnă între 90.000 lei și 225.000 lei. În ceea ce privește propriul apel, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active. Solicită a se avea în vedere faptul că, familia R. nu are calitate pentru a solicita despăgubiri, în speță, calitatea procesuală activă presupune ca, membrii familiei R. să fi fost persoane păgubite în urma accidentului, terți păgubiți, astfel cum prevăd normele R.C.A., aceasta însemnând ca aceștia să fi fost implicați în accident, să fi fost în mașină și să fi suferit niște vătămări ca urmare a accidentului. Arată că, mai există o situație în care aceștia ar fi avut dreptul la despăgubiri și anume aceea în care ar fi solicitat despăgubiri pentru decesul unei persoane care să fie terț păgubit. Or, persoana pentru decesul căreia solicită despăgubiri nu este un terț păgubit, ci, era chiar conducătorul auto vinovat de producerea accidentului, iar pentru acesta, în baza legii, nu se acordă despăgubiri. De asemenea, arată că, art.27 din Ordinului nr.5/2010 prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului. Învederează că, art.50 alin.3 din legea nr.136/1995, conferă drept la despăgubire soțului supraviețuitor și persoanelor care se află în întreținerea conducătorului vehiculului asigurat răspunzător de producerea accidentului, însă acest alin.3 vine în continuarea alin.1, care spune că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, astfel, soțul sau persoanele aflate în întreținerea conducătorului auto ar fi trebuit să fie ele însele persoane păgubite, vătămate corporal sau decedate. Mai arată că, pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului trebuie să fie angajată în același timp răspunderea civilă delictuală a conducătorului auto. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a apelanților-reclamanți R. C. N., R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R. și respingerea apelului pentru lipsa calității. Pe apel ca atare, consideră că este neîntemeiată acțiunea formulată de apelanții-reclamanți, întrucât aceasta nu se poate întemeia numai pe dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995, fiind necesară în primul rând raportarea la disp. art.998-999 C.civ., respectiv să fie vorba despre angajarea unei răspunderi civile delictuale a conducătorului auto vinovat față de reclamanți. Or, în speță nu se poate vorbi de o asemenea angajare a răspunderii în temeiul disp. art.998-999 C.civ. Mai arată că, art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995, nu conferă în sine un drept la despăgubire, dacă acesta nu există în temeiul disp. art.998-999 C.civ. În ceea ce privește daunele morale care s-au acordat, consideră că acestea sunt supradimensionate, solicitând a se avea în vedere practica instanțelor judecătorești din România și practica instanței europene. În ceea ce privește cererea de acordare a prestațiilor periodice, solicită respingerea acestora, întrucât consideră că, pe acest aspect nu se pot acorda despăgubiri în temeiul Ordinului nr.5/2010. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Apelanții-reclamanți, prin avocat, în ceea ce privește apelul formulat de apelanta-pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât consideră că apelanții-reclamanți R. C. N., R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R. au calitate de terțe persoane, iar disp. art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 sunt clare și nu lasă loc de interpretări. În ceea ce privește susținerea apelantei-pârâte, în sensul că daunele solicitate sunt foarte mari, raportat la jurisprudența pe care a depus-o la dosar, consideră că daunele pe care le-a solicitat nu sunt într-un cuantum mare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr._/21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A., N. C. R., O. S., O. S., O. P., O. C. G., S. E., S. M., S. P. D., A. V. și M. M. în contradictoriu cu pârâta B. V. Insurance Group prin corespondent . V. Insurance Group SA București care a fost obligată la plata de despăgubiri către reclamanții:
- R. N. C., 1.639,78 lei prejudiciul material și 300.000 lei prejudiciu moral;
- O. S., 945,99 lei prejudiciul material și 150.000 lei prejudiciu moral;
- fiecăruia dintre reclamanții R. F. L., R. M. G., R. P. A., S. M. și S. P. D. la câte 250.000 lei prejudiciu moral;
- fiecăreia din reclamantele R. N. și S. P. D. la câte 4960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea s-a respins cererea reclamantei S. E. de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut în esență că a avut în vedere probele administrate în cauză și legislația în vigoare în materie.
Împotriva sentinței precitate au formulat apel reclamanții R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A., N. C. R., O. S., S. E., S. M., S. P. D., așa cum rezultă din cererea precizatoare înregistrată la 12.02.2013 și pârâta . Group SA București prin corespondent . V. Insurance Group SA București.
1. Apelul formulat de reclamanți.
După ce apelanții arată contravaloarea daunelor solicitate (în privința reclamanților R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A., N. C. R., O. S., S. E., S. M. și S. P. D.) au expus criticile cu privire la hotărârea apelată.
Un motiv de apel se referă la cuantumul daunelor materiale acordate reclamanților susarătați precum și respingerea pentru S. E..
În privința reclamantei R. N. C., soția decedatului R. R., a solicitat suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale dar instanța de fond a acordat doar suma de 1.639,78 lei, în apel solicitând și restul în cuantum de 28.360 lei chiar dacă nu a putut face dovada numai cu înscrisuri întrucât s-ar putea dovedi cu martori cât timp Ordinul CSA nr.20/2008 prevede posibilitatea dovezii prejudiciilor cu orice mijloc de probă instanța de fond respingând proba testimonială. În apel poate proba suma de 4.030,19 lei.
În privința reclamantei S. E. – soția victimei decedate S. G., a solicitat suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale dar instanța de fond nu a acordat nimic, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că este soția victimei decedate S. G. deși existau probe la dosar în acest sens. Prin urmare în apel se solicită această sumă de 30.000 lei deși nu deține acte fiscale (bonuri, facturi).
În privința apelantei O. S. a solicitat suma de 30.000 lei daune materiale și i s-a acordat doar 945,99 lei apelul vizând suma de 29.054 lei deși are înscrisuri pentru suma de 5.903,68 lei.
Minorii defunctului R. R. au solicitat suma de 625 lei lunar cu titlu de prestații periodice echivalente întreținerii lunare de care beneficia din partea tatălui decedat și instanța de fond nu le-a acordat, fiind solicitate în apel conform precizărilor depuse la data de 07.01.2013 astfel: 40.000 lei (625 lei pe lună până la majorat) pentru R. F. L.; 87.500 lei (625 lei pe lună până la majorat) pentru R. M. G.;_ lei (625 lei pe lună până la majorat) pentru R. P. A.; 100.625 lei (625 lei pe lună până la majorat) pentru N. C. R..
Minorii S. M. și S. P. D., copii ai decedatului S. G., au solicitat suma de 100 lei lunar cu titlu de prestații periodice echivalente întreținerii lunare de care beneficia din partea tatălui decedat până la împlinirea vârstei de 18 ani, daune respinse de instanța de fond și se solicită în apel potrivit acelorași precizări de la 07.11.2013, astfel: 13.200 lei prestații periodice de la data accidentului și până la majorat (100 lei lunar) pentru S. M. și 8.500 lei pe aceeași perioadă (100 lei lunar) pentru S. P. D. (vezi filele 94-95 dosar apel vol.I).
O a doua critică de apel vizează cenzurarea în mod excesiv de către instanța de apel a daunelor morale cât și respingerea acestora pentru apelanții N. C. R. și S. E..
În privința apelanților R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R. deși au solicitat câte 800.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, instanța de fond a acordat soției decedatului R. R., respectiv, R. N. C. doar suma de 300.000 lei solicitând în apel diferența de 500.000 lei iar pentru minori, cu excepția minorului N. C. R. căruia nu i-a acordat nimic, celorlalți le-a acordat câte 250.000 lei de fiecare, diferența de 550.000 lei fiind solicitată în apel iar pentru N. C. R. fiind solicitată suma inițială de 800.000 lei.
Apelantei O. S. i s-a acordat suma de 150.000 lei din suma de 800.000 lei solicitată și în apel pretinde diferența de 650.000 lei.
Apelantei S. E. care a solicitat suma de 800.000 lei nu i s-a acordat nimic și solicită această sumă în apel.
Minorilor S. M. și S. P. D. li s-a acordat suma de 250.000 lei de fiecare din suma de 800.000 lei pretinsă inițial de fiecare, în apel solicitând diferența de câte 550.000 lei de fiecare.
Apelanții consideră reducerea sumelor excesivă față de evenimentul dureros care a zdruncinat din temelii orice credință, orice speranță, orice sentimente, despăgubirile solicitate oferind doar o satisfacție care poate contrabalansa efectul vătămării fără a-l face să dispară și fără ca această satisfacție să aibă o corespondență cu prejudiciul, aspect dezvoltat cu referire și la doctrina modernă.
Respingerea acțiunii ca nefondată pentru N. C. R. cu motivarea că nu s-a făcut dovada că acest minor este fiul decedatului R. R. este criticată de apelant întrucât deși nu a apucat să-i facă recunoașterea este fără tăgadă fiul decedatului R. R. și se afla în întreținerea acestuia la data producerii accidentului. Altfel inclusiv acest minor prin hotărâre judecătorească a fost dat în plasament bunicei sale după ce mama sa a plecat în străinătate la muncă. Pentru dreptul la despăgubiri se invocă și prevederile art.1391 alin.2 cod civil text redat.
O altă critică a hotărârii se referă la respingerea acțiunii ca nefondată pentru apelanta S. E. motivat de faptul că nu s-ar fi făcut dovada că este soția defunctului S. G. deși erau probe în acest sens la dosar, în apel depunându-se și certificatul de deces.
Apelanții invocă în privința înțelesului daunelor morale decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de proprietate intelectuală nr.1657/2011.
În concluzie apelanții solicită plata cheltuielilor de judecată din acest ciclu procesual.
De asemenea, apelanții solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, majorarea cuantumului daunelor materiale și morale și acordarea de daune materiale și morale pentru N. C. R. și S. E. așa cum rezultă din precizările înregistrate la 07.01.2013 și la 12.02.2013 (vezi filele 94-95; 107-108 dosar apel vol.I și 23-24 vol.2 apel).
S-au anexat înscrisuri în copie.
Prin încheierea de la 19.02.2013, Curtea a admis cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru pentru apelanții R. F. L., R. M. G., R. P. A., N. C. R., O. S., S. E., S. M. și S. P. D..
În privința apelantei R. N. C. prin încheierea de la 12.03.2013 Curtea a admis excepția netimbrării apelului declarat pentru considerentele reținute în acea încheiere.
Apelanții față de dispozițiile instanței au depus precizări, înscrisuri, tabele centralizatoare și jurisprudență în materie.
În cauză s-a dispus și proba cu expertiză contabilă probă administrată atașată la dosar, inclusiv, răspuns la obiecțiunile formulate de apelanta O. S. și de instanță s-au depus la dosar.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În esență intimata redă din legislația în materie cu concluzia că despăgubirile materiale trebuie dovedite cu acte justificative iar daunele morale potrivit cu legislația și jurisprudența din România și că instanța de fond a aplicat corect legea.
În altă ordine de idei, intimata susține că va acoperi conform legii doar cheltuielile de înmormântare dovedite cu documente justificative.
În privința reclamanților N. C. R. și S. E. nu s-a probat gradul de rudenie cu victimele R. R. și S. G.. De asemenea daunele materiale reclamate de S. E. nici nu au fost probate.
Prestațiile periodice pentru minori nu se acoperă de asigurătorul RCA față de Normele Tehnice; art.49 (2).
În privința daunelor morale repararea integrală are caracter aproximativ făcându-se referire și la jurisprudența CEDO pe aspectul daunelor materiale.
Apelanții reclamanți au depus concluzii scrise.
2. Apelul formulat de pârâtă.
Apelanta consideră că sentința apelată încalcă prevederile art.49 și 50 din Legea nr.136/1995 și prevederile art.26 din Normele Tehnice în vigoare la data producerii accidentului de circulație și art.998-999 Cod civil cât timp s-au acordat despăgubiri morale și materiale membrilor familiei conducătorului auto vinovat de producerea accidentului iar cuantumul daunelor morale acordate este excesiv raportat la nivelul mediu de trai din România și practica judecătorească în materie.
Apelanta redă prevederile art.49 și 50 din Legea nr.136/1995 și arată că prin contractul de asigurare de răspundere civilă auto – RCA, asiguratorul acoperă prejudiciul produs prin fapta asiguratului / conducătorului auto față de terțele persoane prejudiciate pentru că acesta este obiectul asigurării derivat din prevederile art.998, 999 Cod civil. Așadar, asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto RCA nu acoperă prejudiciile asiguratului / conducătorului auto vinovat sau membrilor familiei acestuia ci doar terțelor persoane prejudiciate. Apelanta mai arată că doar cu titlu de excepție, acordă despăgubiri morale și materiale soțului, soției sau persoanelor aflate în întreținerea conducătorului auto vinovat dar, numai pentru propriile vătămări corporale în situația în care se aflau în autovehiculul care a produs accidentul. În acest sens ar fi și legislația în domeniu la nivelul Uniunii Europene fiind redat art.12 din Directiva a VI-a Auto. De asemenea, se invocă în susținerea expusă art.26 din Normele Tehnice aprobate prin Ordinul CSA nr.20/2008, Codul bulgar al asigurărilor din Bulgaria.
Prin urmare, apelanta consideră că în mod greșit instanța de fond a considerat că, potrivit art.50 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri soțului ori persoanelor aflate în întreținerea conducătorului auto vinovat de producerea accidentului. Altfel art.50 (3) din lege prevede această posibilitate dar doar dacă acestea s-au aflat în interiorul autovehiculului care a produs accidentul. A se interpreta altfel textul de lege presupune încălcarea principiilor fundamentale ale răspunderii civile delictuale precum și ale asigurării de răspundere civilă obligatorie auto – RCA.
În concluzie persoanele cărora li s-au acordat despăgubiri ca rude ale conducătorului auto vinovat de producerea accidentului erau excluse de la plata asigurărilor RCA.
A doua critică vizează daunele morale acordate reclamanților O. S., S. M. și S. P. D. în sensul că sunt excesiv de mari raportat la suferința pur psihică suferită.
Potrivit legii în materie, nu există criterii stabilite în baza cărora se pot stabili daunele morale în afară de jurisprudență. Apelanta se referă la documentul întocmit de Fondul de Protecție a victimelor străzii vizând daunele morale, la practica judiciară în materie penală.
Apelanta concluzionează în sensul că indiferent de modul în care a decedat victima pentru mamă sau copii suferințele sunt aceleași, nicio sumă de bani neputând acoperi vreodată pierderea, și de aceea daunele morale acordate în astfel de cazuri nu trebuie să pară o îmbogățire fără just temei sau o sursă imorală de profit, făcând referire la jurisprudența CEDO.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, înlăturarea de la plata despăgubirilor a persoanelor de familia conducătorului auto vinovat de producerea accidentului și micșorarea cuantumului daunelor morale pentru intimații-reclamanți S. M., S. P. D. și O. S..
Cererea a fost legal timbrată.
Apelanta-pârâtă a depus înscrisuri în ședința de la 19.02.2013 (vezi filele 228 și următoarele apel vol.I).
La data de 09.04.2013 apelanta-intimată a depus note scrise prin care a invocat lipsa calității procesuale active a apelanților-reclamanți R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R. întrucât nu au calitate de persoane îndreptățite la despăgubiri față de prevederile art.50 din Legea nr.136/1995, text de lege redat integral cu toate cele trei alineate și a art.27 (1) pct.2 din Ordinul CSA nr.54/2010.
Apelanta-pârâtă consideră că prevederile art.50 (3) din Legea nr.136/1995 pot fi aplicate cu condiția ca aceste persoane să fie păgubite în urma accidentului, în modalitățile prevăzute de art.50 precitat, făcându-se referire la o speță pronunțată într-o altă cauză.
Apelanta-pârâtă dezvoltă susținerile sale cu concluzia că apelanții-reclamanți nu au calitate procesuală activă în cauză.
S-a atașat în copie sentința civilă nr._/2012.
Intimații-reclamanți au formulat răspuns la notele scrise depuse de către apelanta-pârâtă la excepția lipsei calității procesuale active considerând că au calitate procesuală activă conform prevederilor art.50 (3) din Legea nr.136/1995 fiind făcute referiri la cele trei alineate ale art.50 precitat dar și la art.26 (2) pct.4 di Ordinul nr.21/2009 al CSA precum și la literatura de specialitate și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și au solicitat respingerea excepției ca nefondată.
S-a anexat jurisprudență în materie.
Apelanta-pârâtă a depus concluzii scrise la care a anexat jurisprudență în materie.
Curtea a prorogat discutarea excepției invocată de apelanta-pârâtă odată cu soluționarea cauzei pe fond întrucât, apelanta-pârâtă are formulat și motiv de apel pe aceeași problemă.
1. Examinând prioritar excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii Curtea reține că în raport de probele administrate în cauză excepția apare nefondată pentru considerentele de mai jos.
Articolul 50 din Legea nr.136/1995 reglementează în cele trei alineate, trei situații distincte în care se acordă despăgubiri urmare producerii unui eveniment rutier în condițiile existenței unei polițe de asigurări RCA.
În concret, art.50 (3) din Legea nr.136/1995 relevă că: „se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului”.
Textul de lege precitat nu distinge în sensul că acest drept ar exista doar dacă respectivele persoane s-ar fi aflat în autovehiculul condus de cel vinovat de accident și să fi fost vătămate în urma accidentului – cum susține apelanta-pârâtă și nu este în relație cu situația reglementată de art.50 (1) din Legea nr.136/1995.
De altfel, aceste persoane sunt păgubite de vreme ce conducătorul auto vinovat asigurat a decedat și cei aflați în întreținerea acestuia sunt lipsiți de veniturile pe care victima le asigura având nevoie de sprijin material pentru creștere și educare și în același timp acest eveniment nefericit conduce și la cheltuieli neprevăzute pe care rudele trebuie să le suporte.
Practic soția (soțul), copii, alte persoane aflate în întreținerea victimei decedate și vinovate, nu sunt persoane vinovate de producerea accidentului, fiind terți indirecți vătămați și care se bucură de aceleași drepturi în egală măsură ca și persoanele care au fost păgubite în urma accidentului în celelalte cazuri reglementate de art.50 (1) și (2). Legea când s-a dorit a prevăzut expres ce persoane nu pot primi despăgubiri și anume conducătorul vehiculului care a produs accidentul. În fine Ordinul CSA nr.5/2010 este dat în temeiul legii și nu poate să cuprindă decât prevederi în consens cu legea, și art.26 (1) tocmai acest fapt prevede că, asiguratorul RCA este obligat să despăgubească partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite. Ori cum s-a expus mai sus, persoanele rude ale victimei R. R. sunt prejudiciate față de prevederile art.50 (3) din Legea nr.136/1995 care le conferă calitate procesuală activă. Sigur că, întinderea prejudiciului trebuie probată și se va analiza odată cu apelurile pe fond.
Concluzionând în baza art.137 Cod procedură civilă cu referire la art.161 Cod procedură civilă și art.50 (3) din Legea nr.136/1995 Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelanților-reclamanți R. N. C., R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R. ca nefondată.
2. Apelul formulat de apelanta R. C. N., având în vedere admiterea excepției privind netimbrarea apelului prin încheierea de ședință de la 12.03.2013, Curtea în baza art.20 (3) din Legea nr.146/1997 modificată și art.9 din OG nr.32/1995 modificată va anula apelul ca netimbrat având în vedere că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se achită anticipat.
3. În ceea ce privesc celelalte apeluri formulate de apelanții-reclamanți dar și apelul formulat de apelanta-pârâtă vor face obiect de analiză împreună, în baza probelor administrate în cauză în cele ce se vor expune mai jos.
a) În primul rând Curtea reține că la data producerii accidentului era în vigoare Ordinul CSA nr.5/2010 și nu Ordinul CSA nr.20/2008 de care se prevalează apelanta-pârâtă în motivele de apel motiv pentru care se va avea în vedere ordinul nr.5/2010 al CSA.
În altă ordine de idei nu s-a probat că în polița de asigurare RCA sunt cuprinse riscurile și prejudiciile reglementate în ordinul CSA nr.5/2010.
Prin urmare nu se pot avea în vedere reglementări fie ele interne sau internaționale neincluse în convenția părților sau care nu erau în vigoare la data producerii accidentului.
Și nu în ultimul rând art.50 (3) din Legea nr.136/1995 este temeiul legal care conferă intimaților-reclamanți dreptul de a solicita despăgubiri chiar dacă e vorba de soția și copiii defunctului R. R. (în acest sens vezi Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă nr.884/05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2010; Decizia Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă nr.217/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ ).
Astfel fiind situația instanța de fond nu a încălcat prevederile Legii nr.136/1995, ale Ordinului nr.5/2010 și a dispozițiilor art.998-999 Cod civil cum reține apelanta-pârâtă, acest motiv de apel fiind nefondat.
b) În privința apelului declarat de N. C. R. Curtea reține că prin sentința civilă nr.1449/2012 prin care minorii R. M. G., R. F. L., R. P. A. și N. C. R. au fost dați în plasament către R. Steluța, s-a reținut că inclusiv minorul N. C. R. s-a născut din căsătoria pârâtei R. N. C. cu R. R. decedat ulterior și că este fiul lui R. N. C. și R. R. (vezi fila 82-83 apel vol.1).
astfel fiind situația s-a probat faptul că apelantul N. C. R. este fiul defunctului R. R. și că este persoană îndreptățită a primi daune morale.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de minorii R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R., având în vedere criticile acestor apelanți-reclamanți dar și criticile apelantei-pârâte, jurisprudența în materie, inclusiv cea depusă de către pârâți, împrejurarea că nu trebuie să se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a apelanților-reclamanți dar nici la o amendă excesivă pentru apelanta-pârâtă, faptul că prejudiciul nepatrimonial suferit a fost provocat de decesul tatălui lor cât și faptul că prejudiciul moral suferit are caracter personal dată fiind relația afectivă cu victima și că viața familiei R. s-a schimbat după accident, durerea și suferința afectându-i în mod iremediabil, Curtea consideră că suma de câte 100.000 lei pentru fiecare apelant este dauna morală stabilită în mod just.
De altfel, relativ la daunele morale, Curtea având în vedere aceleași considerente va aprecia că dauna morală stabilită în mod just la suma de 100.000 lei revine și apelanților-reclamanți S. E., O. S., S. M. și S. P. D..
Curtea reține că în privința apelantei-reclamante S. E. s-a probat cu certificatul de căsătorie că este soția defunctului S. G.. Prin urmare, apelanților-reclamanți N. C. R. și S. E. li s-a acordat în apel daunele morale în cuantum de câte 100.000 lei în timp ce celorlalți apelanți-reclamanți li s-a redus cuantumul acordat de instanța de fond în apel tot la câte 100.000 lei de fiecare.
Prejudiciul nepatrimonial suferit de apelantele-reclamante O. S. și S. E. a fost provocat de decesul soților acestora iar pentru apelanții S. M. și S. P. D. a fost provocat de decesul tatălui lor.
c) În ceea ce privesc daunele materiale, în apel au pretins schimbarea sentinței apelate apelantele-reclamante R. C. N., O. S. și S. E..
În privința apelantei-reclamante R. C. N. cum apelul s-a anulat ca netimbrat nu va mai face obiect de analiză.
În fine, potrivit Ordinului CSA nr.5/2010, despăgubirile materiale ce se acordă trebuie probate cu documente justificative.
În speță apelanta S. E. a solicitat suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale dar prin precizările depuse la 12.02.2013 arată că nu deține acte fiscale (bonuri, facturi). Practic, apelanta-reclamantă nu a probat suma pretinsă. Este adevărat că proba testimonială este o probă admisibilă dar cheltuielile de înmormântare, de transport, cele ocazionate de parastase, etc., trebuie dovedite cu înscrisuri, proba testimonială completând dovada unor aspecte după caz, dar neputând suplini proba cu înscrisuri.
În privința despăgubirilor materiale pretinse de O. S., în apel a solicitat suma de 29.054 lei (fila 95 apel vol.I) și a arătat că valoarea bonurilor și a facturilor prin care poate face proba este pentru suma de 5.903,68 lei (fila 107 apel vol.I). S-a efectuat și o expertiză contabilă care a stabilit că suma probată în apel este de 440,57 lei.
Expertiza a mai reținut că a avut în vedere bonurile în raport cu pomenirile după înmormântare conform calendarului ortodox, că o parte din bonuri nu au legătură cu pomenirile și faptul că chitanța nr._ din 01.02.2011 vizând necropsia a fost emisă ulterior datei înmormântării. În plus această chitanță nu este depusă la dosar, fiind inserată doar în opisul înscrisurilor (vezi fila 131 apel vol.I). astfel fiind situația suma probată în apel este de 440,57 lei, daune materiale.
d) În privința prestațiilor periodice, Curtea nu poate primi susținerea apelantei pârâte că nu sunt acoperite de asigurătorul RCA, în raport de prevederile art.50 (3) din Legea nr.136/1995 care se referă la acordarea de despăgubiri și de faptul că și prestațiile periodice constituie o formă de despăgubire.
În altă ordine de idei, aceste prestații periodice trebuie probate ceea ce în speță nu s-au administrat probe concludente.
În concret trebuiau probate veniturile familiilor R. C. N., R. R., S. E., S. G., la momentul accidentului pentru a se putea aprecia cu privire la stabilirea prestației periodice lunare astfel încât să se asigure venituri cât mai apropiate de cele pierdute prin decesul victimelor R. R. și S. G.. Și aceasta pentru că nu se pot acorda venituri pe care înainte de accident poate că nu au existat.
În privința minorilor R. F. L., R. M. G., R. P. A., N. C. R., probele relevă că anterior accidentului defunctul R. R. nu lucra pe bază de contract de muncă, neexistând nicio adeverință sau alt document care să ateste veniturile lunare încasate. Apelanții au înțeles să probeze acest fapt prin două declarații contradictorii date de mama defunctului R. R. în sensul că acesta lucra ca șef echipă de zidării în construcții (fila 157 apel vol.1) și apoi că lucra cu frații săi și prieteni în regie proprie, realizând un venit în medie de 5.000 RON lunar. S-a mai arătat că era singurul care aducea bani în casă ceea ce rezultă că mama minorilor nu realiza venituri. În privința mamei, rezultă că aceasta nu s-a ocupat de minori ulterior accidentului fiind dați în plasament bunicii paterne.
Astfel fiind situația Curtea nu poate aprecia cu privire la prestațiile periodice întrucât probele nu sunt concludente în privința veniturilor familiei anterior producerii accidentului, declarația mamei defunctului R. R. nefiind suficientă.
Deci Curtea nu va acorda aceste prestații periodice minorilor defunctului R. R..
În aceeași situație se află și minorii defunctului S. G..
În dovedirea veniturilor obținute de defunctul S. G. înainte de accident, soția acestuia S. E. a declarat că soțul său nu beneficia de carte de muncă și nici de alte venituri, lucrând ca ziler la negru în domeniul construcțiilor (vezi fila 161 apel vol.I). S-a solicitat ca prestația periodică să fie calculată la venitul minim pe economie. Ori, trebuie probat venitul încasat lunar înainte de accident de familie pentru a putea aprecia pe prestația periodică lunară astfel încât să nu se acorde o sumă de care anterior accidentului minorii defunctului S. G. nu benefiica lunar. Astfel fiind situația Curtea consideră că nu s-a probat această prestație pretinsă de apelanții S. M. și S. P. D..
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va admite apelurile formulate de apelanții N. C. R., S. E., O. S., cât și apelul formulat de apelanta-pârâtă SA B. V. Insurance Group prin corespondent . V. Insurance Group SA împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ și va schimba în parte sentința apelată în sensul că pe fond: va obliga pârâta la plata către reclamantul N. C. R. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale; va obliga pârâta la plata către reclamanta S. E. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale; va obliga pârâta la plata către reclamanta O. S. și a sumei de 440,57 lei reprezentând daune materiale; va reduce cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond după cum urmează: -R. C. N. la suma de 100.000 lei; -R. F. L. la suma de 100.000 lei; -R. M. G. la suma de 100.000 lei; -R. P. A. la suma de 100.000 lei; -S. M. la suma de 100.000 lei; -S. P. D. la suma de 100.000 lei; -O. S. la suma de 100.000 lei. Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
De asemenea, Curtea va respinge apelurile formulate de R. F. L., R. M. G., R. P. A., S. M. și S. P. D. împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata . Group prin corespondent . V. Insurance Group SA prin V. Management Service SRL, ca nefondate.
Văzând dispozițiile art.298 Cod procedură civilă cu referire la art.274 Cod procedură civilă Curtea va obliga intimata-pârâtă către apelanta O. S. la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu expert.
Față de împrejurarea că și apelul apelantei pârâte s-a admis, Curtea va obliga pe apelanții-reclamanți R. C. N., R. F. L., R. M. G., R. P. A., S. M., S. P. D. și O. S. la plata către intimata-pârâtă a câte 2219,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelanților reclamanți R. C. N., R. F. L., R. M. G., R. P. A. și N. C. R. ca nefondată.
2. Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelanta R. C. N. cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională „JGV & Asociații” situată în G., ..141, ..
3. Admite apelul formulat de apelantul N. C. R. cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională „JGV & Asociații” situată în G., ..141, ., ..
4. Respinge apelurile formulate de apelanții R. F. L., R. M. G. și R. P. A. toți cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională „JGV & Asociații” situată în G., ..141, ., ..
5. Admite apelul formulat de apelanta S. E. cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională „JGV & Asociații” situată în G., ..141, ., ..
6. Respinge apelul formulat de apelanții S. M. și S. P. R. cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională „JGV & Asociații” situată în G., ..141, ., ..
7. Admite apelul formulat de apelanta O. S. cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională „JGV & Asociații” situată în G., ..141, ., ..
8. Admite apelul formulat de apelanta B. V. INSURANCE GROUP prin corespondent . V. Insurance Group SA prin V. MANAGEMENT SERVICE SRL cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați „I. și O.” situată în București, ..3, ., ..
9. Schimbă în parte sentința apelată în sensul că pe fond:
a) - Obligă pârâta la plata către reclamantul N. C. R. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale;
b) - Obligă pârâta la plata către reclamanta S. E. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale;
c) - Obligă pârâta la plata către reclamanta O. S. și a sumei de 440,57 lei reprezentând daune materiale;
d) - Reduce cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond după cum urmează:
-R. C. N. la suma de 100.000 lei;
-R. F. L. la suma de 100.000 lei;
-R. M. G. la suma de 100.000 lei;
-R. P. A. la suma de 100.000 lei;
-S. M. la suma de 100.000 lei;
-S. P. D. la suma de 100.000 lei;
-O. S. la suma de 100.000 lei.
e) - Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
f) - Obligă intimata pârâtă către apelanta O. S. la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu expert.
g) - Obligă apelanții-reclamanți R. C. N., R. F. L., R. M. G., R. P. A., S. M., S. P. D. și O. S. la plata către intimata-pârâtă a câte 2219,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2014.
Președinte Judecător,
Jud. Dr. M. B. G. B. F.
Grefier,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 22.01.2014
Tehnored.F.L. – 27.01.2014
Nr.ex.: 12
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: C. F. Ș.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 245/2014. Curtea de Apel... | Opoziţie. Decizia nr. 579/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
