Opoziţie. Decizia nr. 496/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 496/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 25023/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.496
Ședința publică de 27 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.6163 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. D. I. S.R.L. și M. C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea încuviințează pentru apelantă proba cu înscrisuri, ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberand, se retin urmatoarele:
Prin sentinta civila nr 6163 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulata de petenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 pivind opozitia impotriva Hotararii nr 1/31.05.2013 a Adunarii Generale a Asociatilor ..R.L, ca neintemeiata.
In motivare, se arata ca, prin Hotărârea nr.1 a Adunării generale a Asociaților . din data de 31.05.2013 (fila 25), s-a hotărât, în unanimitate, modificarea structurii asociaților prin cesionarea de către asociatul M. C.-D. a singurei părți sociale pe care o deținea către terța societate Concept World SRL.
Având în vedere această împrejurare, de principiu, interesele creditorilor pot fi afectate, astfel încât reclamanta are interes în promovarea opoziției, în condițiile art. 202 alin.2/3 din legea nr. 31/1990 R astfel cum a fost modificată prin OUG nr.54/2010.
Potrivit normei legale menționate, „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Dispozițiile art. 62 se aplică în mod corespunzător”.
Opoziția ce formează obiectul prezentei judecăți a fost formulată în termenul legal.
În cauză, tribunalul a constatat că, deși reclamanta invocă o creanță împotriva pârâtei izvorâtă din contribuții sociale datorate bugetului de stat, nu se întrevede un posibil prejudiciu de natura a afecta executarea creanței deoarece, pe de o parte, aceastaeste în măsură să emită un titlu executoriu în temeiul căruia să procedeze la executarea silită a creanțelor fiscale, având în vedere că, potrivit art. 136 și 141 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță (declarațiile fiscale depuse de societatea pârâtă la organul fiscal) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar, pe de altă parte, cesiunea are ca obiect o singură parte socială în valoare de 10 lei iar societatea pârâtă nu își încetează existența, patrimoniul acesteia nu este în vreun fel afectat.
Având în vedere considerentele anterior expuse, constatând că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu produs organului fiscal prin cesionarea unei părți sociale din cele 200 pe care le deține societatea, Tribunalul a respins opoziția ca neîntemeiată.
La data de 10.12.2013, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 a formulat cerere de apel împotriva sentintei civile nr 6163 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, prin care solicita admiterea apelului, casarea sentintei si retrimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar admiterea opozitiei.
In motivare, se arata că formularea cererii de opoziție din partea institutiei, în calitate de creditoare a debitoarei .., a fost întemeiată, având în vedere și dispozițiile din Legea nr. 31/1990 republicată, care arată că, în cazul cesiunii, orice creditor al societății care are o creanță anterioară publicării hotărârii de cesiune în Monitorul Oficial al României, Partea a-IV-a, poate face opoziție în condițiile art. 62 din aceeași lege. In speta, se regaseste o astfel de situație.
Sentința apelata este netemeinică și nelegală.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea anterior menționată figurează în evidențele Administrației Finanțelor Publice Sector 1 cu obligații fiscale restante, reprezentând debite neachitate la bugetul general consolidat în cuantum total de 111.256 lei (RON), calculate la data introducerii opoziției.
Se precizeaza ca debitele înregistrate de societate in evidentele fiscale sunt obligații de plata conform declarațiilor fiscale depuse de către societate pana la data când a fost evaluata fisa fiscala, acestea reprezentând titluri de creanța prin care se stabilesc si se individualizează creanțele fiscale (art. 110 alin (3) din O.G. 92/2003).
Mai mult decât atât, coroborat cu dispozițiile legale invocate mai sus, trebuie avut in vedere si dispozițiile pct. 107.1 lit. b) din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art 107.1. pct. 107.1 lit. b) din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a)decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;
b)declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;
c)decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente; (...).
Totodată, aceste debite sunt purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumelor datorate inclusiv, în conformitate cu prevederile art.115 și art.120 din O.G. nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală.
Astfel cum rezulta si din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, prin introducerea in legea societăților comerciale a dispozițiilor legale menționate anterior se are in vedere in principal limitarea abuzului întâlnit in legătura cu exercitarea, de către asociați, a dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, in sensul in care, prevalându-se de dreptul de înstrăinare, aceste persoane nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acțiuni, prezente ori viitoare, întreprinse de organul fiscal in vederea realizării creanțelor deținute fata de societatea comerciala debitoare, inclusiv asupra propriului patrimoniu in eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
Scopul O.U.G. nr.54/2010 il reprezintă diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscala, iar combaterea faptelor de aceasta natura este conceputa prin acțiuni atât preventive, cat si de sancționare, prin care se urmărește protecția realizării conforme a întregului buget consolidat al statului avându-se primordial in vedere destinația acestor sume si faptul ca beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba de un interes public.
Prezenta acțiune vizează atât recuperarea prejudiciului produs bugetului public prin comiterea unor fapte care țin de un comportament fiscal incorect, cat si apărarea interesului public legitim prin sancționarea pecuniara de natura reparatorie a celor de rea-credință, descurajarea comiterii unor asemenea fapte pe viitor, asigurarea unui mediu economic pe deplin concurențial. Se mentioneaza că aceste debite sunt purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumelor datorate inclusiv, în conformitate cu prevederile art. 115 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală.
Societatea debitoare este în culpă pentru neplata obligațiilor bugetare în termenul legal, în consecință nu i se poate crea o situație favorabilă prin fuzionarea acesteia și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale, încălcându-se astfel art. 14 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Or, nimeni nu poate fi exonerat de la plata obligațiilor bugetare decât în condițiile legii, în ceea ce privește stingerea obligațiilor bugetare fiind incidente dispozițiile art. 24 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în care se arată modalitățile de stingere a creanțelor bugetare: încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.
Mai mult, anularea obligațiilor bugetare poate avea loc numai în cazuri excepționale și în condițiile art.178 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care prevede ca, anual prin hotărâre a Guvernului, se stabilește plafonul creanțelor fiscale care pot fi anulate.
Mai mult decât atat. din verificările efectuate societatea in cauza figurează încă cu datorii la bugetul consolidat de stat care sunt atat debite dar si accesorii.
F. de susținerile instanței de judecata privind respingerea opoziției „ca neîntemeiata, întrucât nu s-a depus la dosar niciun inscris din care sa rezulte o situație a debitelor pretinse, se arata că Administrația Finanțelor Publice Sector 1 a probat creanța, potrivit art. 1169 Cod Civil, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv fisa sintetică pe plătitor.
Ca urmare a situației de fapt prezentate anterior, consideră că se impune desființarea sentinței civile nr. 6163/11.09.2013 prin care s-a dispus respingerea acțiunii formulată de către reclamanta Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice București, prin care aceasta introdusese opoziție față de hotărârea de dizolvare a acestei societăți comerciale, în vederea continuării procedurilor de realizare a creanțelor bugetare prin măsurile prevăzute în O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acoperindu-se astfel prejudiciul creat bugetului general consolidat.
Se apreciază că bugetului general consolidat i se crează în acest mod un prejudiciu. Mai mult, în sprijinul celor anterior enunțate, accesoriile pe care sunt obligați să le suporte debitorii ce nu achită până la scadență impozitele sunt privite de către legiuitor, așa cum reiese din economia atât a Legii nr. 571/2003, republicată, privind Codul fiscal, cât și a O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală ca fiind măsuri reparatorii, generate de prejudiciul creat prin neplata la scadență.
În drept, se invoca O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prezentul apel este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu cele ale art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Se solicită judecarea și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Intimatele nu au depus intampinare.
Curtea a incuviintat pentru apelanta proba cu inscrsirui.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Prin sentinta atacata, instanta a apreciat ca reclamanta-apelanta nu a fost prejudiciata prin cesiunea unei parti sociale in valoare de 10 lei (reprezentand 0,5% din capitalul social), avand in vedere ca institutia creditoare poate emite titlul de creanta impotriva societatii, in temeiul caruia sa porneasca executarea silita, iar patrimoniul societar nu a fost afectat.
Prin prezenta cale de atac, apelanta sustine ca declaratiile fiscale depuse de societate sunt titluri de creanta, iar debitele sunt purtataoare de dobanzi si penalitati,
Sub acest aspect, Curtea constata ca instanta de fond nu a apreciat in cuprinsul considerentelor faptul ca reclamanta nu ar detine un titlu de creanta impotriva societatii, ci, dimpotriva, a sustinut ca, in temeiul acestora, se poate porni executarea silita.
In ceea ce priveste invocarea OUG nr 54/2010 si a notei de fundamentare a acestui act normativ prin care se stabileste ca scopul acestuia este, in principal, limitarea abuzului întâlnit in legătura cu exercitarea de către asociați a dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, in sensul in care, prevalandu-se de dreptul de înstrăinare, aceste persoane nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acțiuni, prezente ori viitoare, întreprinse de organul fiscal in vederea realizării creanțelor deținute fata de societatea comerciala debitoare, Curtea retine ca recurenta nu a facut vreo dovada ca societatea se sustrage de la obligatia de plata a datoriilor bugetare si ca cedarea unei parti sociale de catre asociata M. C. D. catre . ar reprezenta un act fraudulos, menit sa impiedice recuperarea debitelor.
Potrivit art 202 alin 2 din legea nr 31/1990, este permisa cesiunea partilor sociale catre persoane terte, iar alin 2 ind 3 statueaza ca creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat.
In speta, apelanta a sustinut ca prejudiciul consta in sumele datorate bugetului consolidat, insa nu a facut dovada ca pornit executarea silita impotriva societatii si ca nu a reusit recuperarea debitelor, iar hotararea asociatilor de instrainare a unei parti sociale a cauzat imposibilitatea de recuperare a datoriilor.
Pentru a se putea atrage raspunderea societatii sau asociatilor, in temeiul art 202 alin 2 ind 3 din legea nr 31/1990 nu este suficient simpla existenta a unui debit impotriva societatii, ci trebuie dovedit ca decizia asociatilor de a transmite partile sociale catre un tert a condus la vatamarea unui creditor.
In cauza, nu s-a facut o asemenea dovada.
Referitor la asertiunea apelantei in sensul ca societatea debitoare este în culpă pentru neplata obligațiilor bugetare în termenul legal si, în consecință, nu i se poate crea o situație favorabilă prin fuzionarea acesteia și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale, Curtea are in vedere ca partea este in eroare, intrucat, prin hotararea Adunarii Asociatilor nr 1/31.05.2013, nu s-a luat masura fuziunii, ci ce a vedarii unei parti sociale detinute de asociatul M. C. D..
De asemenea, nu se pune problema anularii datoriilor bugetare prin adoptarea acestei hotarari.
Concluzionand, în cauza, cum corect a retinut instanta, apelanta nu a probat in ce consta prejudiciul suferit.
Faptul ca societatea inregistra datorii bugetare la momentul luarii hotararii nu inseamna ca, dupa implementarea acestei decizii, respectivele debite dispar. Societatea ramane in continuare debitor, noii asociati raspunzand pentru obligatiile sociale in conformitate cu Legea nr 31/1990 si OG nr 92/2003. Prin cesiune, nu se produce vreo exonerare de obligatiile fiscale.
De asemenea, Curtea remarca faptul ca nu exista vreun indiciu sau proba ca exercitarea dreptului de dispozitie asupra partilor sociale s-a facut in scopul fraudarii drepturilor si intereselor organului fiscal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază drept legală și temeinică sentința atacată și, în baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ..13, sector 2, împotriva Sentinței civile nr.6163 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. D. I. S.R.L. cu sediul in București, . nr.15-19, ., office 1, Sector 1, identificată prin cod fiscal_, J_ și M. C. D., domiciliată în București, . nr.3-5, ., ., CNP_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L. Z. D. V.
GREFIER,
A. G. S.
Red.Jud.A.L.Z./18.07.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: P. R.
| ← Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 497/2014. Curtea de... | Opoziţie. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
