Pretenţii. Decizia nr. 772/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 59006/3/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 772
Ședința publică de la 09.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta A. pentru Administrarea Activelor Statului, precum și a apelului incident formulat de apelanta S. de Investiții Financiare M. SA, împotriva sentinței civile nr. 7245 din 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Dezbaterile au avut loc la data de 02.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 09.10.2014, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 02.09.2011 la Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, reclamanta S. de Investiții Financiare M. SA a chemat în judecată pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta, în temeiul art.998-999 Cod civil, la plata daunelor-interese în valoare totală de 1.213.348,73 lei, calculate până la data de 30.06.2011, din care suma de 493.889,40 lei reprezintă „damnum emergens”, constituind actualizarea cu indicele de inflație a sumei executate silit la 23.06.2006 (1.418.000 lei) în temeiul biletului la ordin prescris în valoare de 500.000 USD emis de către ., iar suma de 719.459,33 lei reprezintă beneficiu nerealizat prin lipsirea în mod nelegal de fructele produse de suma executată silit începând cu data executării, 23.06.2006, constituind dobânzi aferente conform contractelor de depozit desființate la momentul executării silite nelegale, pentru plata ambelor categorii de daune pârâtul urmând a fi obligat și după data de 30.06.2011 în continuare până la data restituirii integrale a sumei executate silit nelegal, cu cheltuieli de judecată.
La data de 09.02.2012 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul majorării pretențiilor la suma totală de 1.267.051,54 lei din care „damnum emergens” în valoare de 483.254,40 lei, calculate pe perioada începând cu 23.06.2006 până la 27.10.2011, și daune constituind beneficiu nerealizat în sumă de 783.797,14 lei calculate pe perioada 23.06.2011 – 14.02.2012, pârâtul urmând să fie obligat la plată în cazul ambelor categorii de daune și ulterior, până la data restituirii integrale a sumei datorate.
De asemenea, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul indicării drept titular al obligației de plată și a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr.7245 pronunțată la data de 17.12.2013 în dosarul nr._ Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a respins cererea reclamantei împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă și a admis cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului (fostă AVAB), astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 483.254,40 lei calculată pe perioada 23.06.2006 – 27.10.2011 și a sumei de 783.797,14 lei calculată pe perioada 23.06.2006 – 14.02.2012, reprezentând daune și în continuare până la restituirea integrală a sumei datorate, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 22.392,51 lei.
P. a pronunța această sentință civilă, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat mai întâi obligarea paratei la plata daunelor produse prin însușirea nelegala a sumei executate in temeiul biletului la ordin prescris emis de către S.C. Trust Ares S.R.L., in valoare de 483.254,40 lei, reprezentând actualizarea sumei executate cu indicele de inflație aferent perioadei cuprinse intre data executării silite 23.06.2006 si data de 27.10.2011, precum si in continuare pana la momentul restituirii integrale a creanței.
Tribunalul a apreciat ca orice creditor este indreptatit la restituirea completa a valorii de care a fost deposedat in mod nelegal cat si la repararea prejudiciului suferit prin lipsirea de folosința sumei reprezentând beneficiul nerealizat.
In ceea ce priveste modul de determinare a sumei menționate la pct.1 din cererea reclamanteiastfel cum a fost modificata a câtimii pretențiilor solicitate, tribunalul a retinut ca obligația de restituire a sumei executate silit in mod nelegal devine scadenta incepand cu momentul in care contul societății reclamante a fost debitat cu suma reprezentând contravaloarea biletului la ordin prescris in temeiul căruia s-a efectuat executarea silita.
Astfel, scadenta creanței coincide cu data executării silite, 23.06.2006, iar erodarea produsa de către inflație pe perioada 23.06._11 și în continuare până la momentul restituirii integrale a creanței cat suma s-a aflat in posesia paratei A. este exclusiv in sarcina sa urmând a o suporta pentru toata perioada cuprinsa intre data scadentei si data când va fi restituită integral.
Tribunalul a constatat ca, diferența intre valoarea obținută prin adăugarea ratei inflației si valoarea nominala executata de A. reprezintă eroziunea produsa de către inflație asupra sumei executate pe nedrept de către A., respectiv suma de 483.254,40 lei.
In ceea ce priveste capatul 2 din cererea astfel cum a fost modificata, tribunalul a apreciat ca, deoarece executarea silita efectuata de către A. a fost nelegala, parata executând o suma de bani pe care si-a insusit-o si pe care a folosit-o in toata aceasta perioada fara a avea un drept legitim, rezulta ca, prin lipsirea de folosința acestei sume si in special prin lipsirea de fructele produse de suma aflata in depozit la banca s-a produs reclamantei un prejudiciu ce consta in lipsirea de dobânda comerciala negociata, dobânda pe care suma executata in mod nelegal o producea lunar si ar fi produs-o in continuare daca nu ar fi fost executata in mod abuziv si nelegal de către parata A..
Avand in vedere ca, intre SIF si terțul poprit exista un contract de depozit bancar (conform contractelor anexate, contracte care prevedeau in mod concret dobânda acordata de către banca pentru depozitele constituite) tribunalul a constatat ca, la data de 14.02.2012 prejudiciul produs societății reclamante reprezentând dobânda pentru suma de 1.418.000,00 lei aferenta contractelor de depozit desființate de către A. este in valoare de 783.797,14 lei, conform calculului anexat.
In ceea ce priveste cererea formulata in contradictoriu cu paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, avand in vedere ca a fost admisa exceptia inadmisibilitatii formularii cererii invocata de acesta, tribunalul a respins cererea formulata in contradictoriu cu acest parat ca inadmisibila.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, tribunalul a obligat parata A. la plata către reclamanta a sumei de 22.392,51 lei cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si onorariu expert.
Tribunalul a avut în vedere că prin hotărârea dată în cauză la 23.10.2012 a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantă împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru motivul că nu s-a dovedit de către reclamantă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă, în sensul încercării prealabile de soluționare a litigiului prin conciliere directă, deși litigiul are caracter comercial față de prevederile art.56 Cod comercial iar parcurgerea procedurii prealabile era obligatorie, fiind incidente în consecință prevede4rile art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.) a formulat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și față de această pârâtă.
În motivarea apelului s-a arătat în esență, mai întâi că tribunalul a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale privind răspunderea civilă delictuală. AAAS a devenit titular al dreptului de creanță încorporat în biletul la ordin prin gir și în această calitate, după scadența biletului la ordin nu îi incumbă și sarcina de a dovedi prezentarea la plată. Reclamanta nu a formulat nicio apărare în raport cu faptul că biletul la ordin girat face parte din prejudiciul acoperit de S. R. în urma falimentului Bancorex iar conform prevederilor OUG nr.51/1998 ștergerea prin plată a datoriei publice interne rezultată din preluarea la această datorie a activelor bancare la AVAB constituie o obligație.
Capătul de cerere privind paguba efectiv suferită a fost admis în mod greșit câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale a AAAS în raport cu art.998-999 Cod civil. În speță nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența unei fapte ilicite și a culpei apelantei. Aceasta deoarece asupra conturilor AAAS s-a dispus înființarea popririi la cererea diverșilor creditori astfel că aceasta nu a putut restitui suma datorată din cauza lipsei de fonduri, nu din rea-credință ci dintr-o imposibilitate fortuită, în condițiile în care din aceleași cauze activitatea ei este adeseori blocată.
Mai mult, reclamanta nu este îndrituită să solicite și actualizarea sumei și dobânda legală.
De asemenea, nu era întemeiat nici capătul de cerere privind dobânzile. În actualul context economic și juridic, indexarea creanțelor este imperativă, deprecierea monedei naționale producând un prejudiciu. Actualizarea creanței are natură moratorie iar nu compensatorie cum a reținut tribunalul, prejudiciul cauzat datorându-se doar întârzierii și, în consecință plata și a dobânzii aferentă contractelor de depozit desființate prin executarea silită înseamnă, în cazul în care suma de bani a fost actualizată, o dublă reparație. Cumulul celor două tipuri de despăgubiri ar însemna o îmbogățire fără just temei a creditorului deoarece în prezent dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR, acoperă întregul prejudiciu suferit de acesta, reflectând și inflația. Prin urmare nu puteau fi admise ambele capete de cerere, ci numai unul dintre acestea.
Actualizarea poate fi solicitată doar pentru perioada cuprinsă între data executării contului (23.06.2006) și data obținerii titlului executoriu de către reclamantă, sentința nr.41/07.04.2011, actualizarea pentru perioada ulterioară datei de 07.04.2011 constituind o dublă reparație și, deci, o îmbogățire fără just temei.
Acordarea dobânzilor practicate de Banca Transilvania, titularul depozitelor desființate prin executarea silită nu este legală, fiind vorba de o prezumție relativă că reclamanta ar fi continuat relația contractuală cu aceștia, deși exista posibilitatea ca suma să fie retrasă și folosită în alt scop, cu dobânzi mai mici.
În mod greșit tribunalul a obligat pârâta AAAS și la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa culpei acesteia. Reclamanta avea posibilitatea de a solicita repararea prejudiciului în contextul cererii de întoarcere a executării pe care a formulat-o în alt dosar, iar pentru opțiunea ei pentru o cale separată, în prezenta cauză, trebuie să își suporte cheltuielile de judecată, deoarece nimeni nu poate să își invoce propria culpă.
De asemenea, în cauză reclamanta SIF M. SA a formulat apel incident, aderând la apelul formulat de AAAS, solicitând ca în cazul admiterii acestuia din urmă în sensul neacordării dobânzilor în raport cu contractele de depozit desființate prin executarea silită, pârâta să fie obligată la plata dobânzii legale.
În motivarea apelului incident s-a arătat că prin cel de-al doilea capăt din cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în principal acordarea dobânzii comerciale în baza contractelor de depozit iar în subsidiar dobânda legală, în sumă de 632.214,33 lei aferentă aceleiași perioade. Contrar susținerilor apelantei AAAS, SIF M. SA este îndreptățită la plata daunelor-interese moratorii.
Intimata SIF M. SA a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâta AAAS solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. În acest sens intimata a arătat că nu sunt fondate susținerile apelantei sub aspectul neîndeplinirii a două dintre cerințele legale prevăzute pentru atragerea răspunderii civile delictuale, al imposibilității cumulului daunelor-interese moratorii și compensatorii și al neactualizării sumei datorate și de la data pronunțării sentinței și până la restituirea sumei datorate.
Părțile nu au solicitat administrarea de noi probe în cursul judecății apelului.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de AAAS acesta este nefondat în raport cu fiecare dintre motivele invocate.
Astfel, tribunalul a apreciat în mod valabil că sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale a AAAS, criticile apelantei în sensul că nu ar fi săvârșit o faptă ilicită, din culpă nefiind fondate. AAAS a săvârșit o faptă ilicită constând în emiterea ordinului de executare silită prin poprire a sumelor de bani aflate în depozitele bancare deținute de SIF M. SA la Banca Transilvania SA în temeiul unui bilet la ordin care reprezintă un titlu executoriu prescris, aspect reținut cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.6 pronunțată la 19.01.2010 în dosarul nr._ de Curtea de Apel București, definitivă și irevocabilă, în sensul că executarea silită a fost nelegală, prin această măsură fiind încălcate prevederile legale referitoare la prescripția extinctivă. În raport cu sentința civilă menționată nu mai prezintă relevanță faptul că AAAS a devenit titular al dreptului de creanță prin girarea biletului la ordin fără să îi mai incumbe sarcina de a dovedi prezentarea acestuia la plată și nici faptul că biletul la ordin făcea parte din prejudiciul acoperit de S. R. în urma falimentului Bancorex. Întrucât nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, nici AAAS nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile în care operează prescripția extinctivă. Faptul pretins de apelantă în sensul că nu a putut restitui suma executată silit nelegal în termen util pentru a nu mai apare prejudiciul a cărui reparare o solicită reclamanta, pentru motivul că s-a aflat în imposibilitate fortuită generată de lipsa lichidităților în urma popririi propriilor conturi de către diverși creditori, nu este sub aspect juridic de natură și în măsură să înlăture caracterul ilicit al faptei reținute și culpa AAAS în săvârșirea acesteia, respectiv atragerea răspunderii civile delictuale pentru repararea integrală a prejudiciului produs sub forma daunelor efective și a beneficiului nerealizat.
Nu este fondat nici motivul de apel potrivit căruia nu ar fi permis cumulul daunelor-interese moratorii cu cele compensatorii deoarece ar reprezenta o îmbogățire fără just temei.
Potrivit dispozițiilor art.1084 cod civil daunele-interese ce se cuvin creditorului cuprind în genere pierderea efectivă suferită precum și beneficiul de care a fost lipsit, iar în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil în cazul obligațiilor constând într-o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu excepția regulilor speciale incidente în materie de comerț. În cazul răspunderii civile delictuale este incident principiul în sensul reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, respectiv prejudiciul efectiv (daune-interese compensatorii) și beneficiul nerealizat (daune-interese moratorii). În speță, daunele-interese compensatorii privesc actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație pentru repararea prejudiciului intervenit sub aspectul reducerii prin inflație a valorii fiecăreia dintre unitățile monetare ce compun suma respectivă pe perioada cuprinsă între momentul în care aceasta a devenit scadentă și data plății ei efective, vizând păstrarea valorii reale. În același timp, daunele-interese moratorii au caracter sancționator vizând acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsirea de „fructele” cuvenite creditorului pe perioada în care se întârzie restituirea sumei datorate. Prin raportare la temeiul de drept, natura juridică și finalitate, daunele moratorii respectiv daunele compensatorii sunt diferite, acoperind practic părți diferite ale prejudiciului, astfel că este pe deplin admisibil, chiar necesar cumulul acordării acestora în vederea unei reparări integrale a prejudiciului produs prin fapta ilicită, fără ca aceasta să echivaleze cu o îmbogățire fără just temei. Apelanta apreciază în mod eronat că actualizarea la valoarea reală a debitului ar constitui daune-interese moratorii iar nu compensatorii, deoarece se raportează la inflație care se calculează sub forma indicelui de inflație în raport cu trecerea timpului, dar în esență constituie o devalorizare a sumei datorate, care se impune a fi compensată.
Pe de altă parte, în condițiile în care SIF M. SA în calitate de comerciant a dovedit că până la executarea silită nelegală și desființarea depozitelor bancare deținute la o bancă comercială primea dobânzile comerciale contractate cu aceasta pentru suma executată, este îndreptățită să pretindă repararea prejudiciului constituind beneficiu nerealizat sub forma acelor dobânzi iar nu a dobânzii legale, numai astfel asigurându-se integrala separare a prejudiciului suferit. Prezumția poate să privească aspectul continuării contractelor de depozit, iar apelanta nu a făcut proba contrară în sensul că aceasta (continuarea) nu ar mai fi fost posibilă pentru alte motive decât executarea silită nelegală pe care a promovat-o.
Apelanta nu a susținut în concret sau probat în mod concludent susținerea în sensul că daunele trebuie acoperite numai pentru perioada până la momentul obținerii de către creditor a titlului executoriu, sau că pentru perioada ulterioară ar fi fost acordate de două ori, astfel că nici acest motiv de apel nu poate fi apreciat ca fiind fondat. La momentul obținerii titlului executoriu nu intervine în mod obligatoriu și realizarea efectivă a executării silite, legea prevăzând chiar un termen de prescriere a acesteia până la împlinirea căruia creditorul este prejudiciat în continuare, cu atât mai mult cu cât debitorul poate oricând să execute benevol propria obligație.
Apelanta susține în mod greșit și faptul că pentru opțiunea în sensul formulării pe cale separată a cererii în repararea prejudiciului SIF M. SA ar trebui să-și suporte propriile cheltuieli de judecată, neexistând niciun temei de drept pe care să îl poată invoca în acest sens, contrar prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul incident formulat de SIF M. SA, apelanta a pretins pe această cale schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul ca în cazul admiterii apelului AAAS sub aspectul respingerii acordării dobânzilor comerciale contractate pentru depozitele la Banca Transilvania, pârâta să fie obligată la plata, cu titlu de daune-interese moratorii a dobânzii legale, solicitată de altfel prin cererea de chemare în judecată prin capătul de cerere subsidiar. Or, așa cum s-a menționat anterior, apelul AAAS fiind apreciat ca nefondat, inclusiv sub aspectul obligării părții respective la plata dobânzilor comerciale, urmează să fie respins, cu consecința că, nefiind îndeplinită premisa admiterii apelului respectiv, invocată de SIF M. SA în legătură cu soluționarea propriului apel, nici acesta din urmă nu poate fi apreciat ca fondat, ci dimpotrivă.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și reținând că sentința atacată este temeinică și legală impunându-se menținerea acesteia Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ambele apeluri, ca nefondate. Totodată, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea SIF M. SA de obligare a AAAS la plata cheltuielilor de judecată în apel, având în vedere că nu sunt incidente prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că AAAS ar fi căzut în pretenții, deoarece la nivelul judecății în apel (și) apelul SIF M. SA este respins, iar dacă s-ar avea în vedere calitatea SIF M. SA de intimată în raport cu apelul formulat de AAAS, respins, nu s-ar putea reține formularea de către SIF M. SA a „pretențiilor” și, corelativ, culpa procesuală a părții adverse.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelantele A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, . Ș., nr.50, sector 1, și S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA cu sediul în Bacău, ..94C, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 7245 din 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondate.
Respinge cererea SIF M. SA de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. AVRAMIULIA P.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.F.L.
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: P. S. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare incident plată. Decizia nr. 845/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
