Pretenţii. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 542/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 50131/3/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 542

Ședința publică din data de 20.02.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. M. G.

JUDECĂTOR – A. A.

JUDECĂTOR – I. P.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta S.C. M. E. Consult S.R.L., împotriva sentinței civile nr.2503/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Administrația D. Public Sector 5, C. L. al Sectorului 5 București și S. 5 București.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații C. L. al Sectorului 5 București și S. 5 București, reprezentați de consilier juridic T. M., care depune delegații la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Reprezentantul intimaților C. L. al Sectorului 5 București și S. 5 București pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.

CURTEA ,

Prin sentința civilă nr.2503/26.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VI a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 5 și S. 5 prin Primar. A admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 5, C. L. AL SECTORULUI 5, S. 5 prin Primar și a obligat pârâta ADP Sector 5 la plata către reclamantă a sumei de 220.336,56 lei – reprezentând contravaloare servicii, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate de la introducerea cererii de chemare în judecată până la data plății.

A respins în rest cererea formulată în contradictoriu cu pârâta ADP Sector 5 ca neîntemeiată.

A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. Sector 5 și S. 5 prin Primar, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat pârâta ADP Sector 5 la plata către reclamantă a sumei de 423,03 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că între ADP sector 5, în calitate de achizitor și Asociația S.C M. CONSTRUCT MN S.R.L. și ..R.L.(lider de asociere fiind reclamanta), în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.5651/14.03.2008, având ca obiect prestarea unor servicii de dirigenție de șantier pentru lucrările de reabilitare infrastructură stradală pentru străzile cuprinse în zonele 6, 13, 18, 22, 26 și 27, pe o durată de 3 luni, pentru prețul de 2.320.500 lei, din care TVA 370.500 lei. Potrivit convenției, achizitorul va efectua plata în baza facturii emise de către prestator (art.15.1).

A reținut instanța că, pentru serviciile prestate, plățile datorate de achizitor prestatorului sunt cele declarate în propunerea financiară. Prețul contractului nu se actualizează (art.18).

La rândul său, prestatorul avea obligația de a constitui garanția de bună execuție a contractului, în valoare de 5% din prețul acestuia fără TVA, ce urma a fi restituită de către autoritatea contractantă în termen de 14 zile de la data îndeplinirii de către prestator a obligațiilor asumate prin contract, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenții asupra ei.(art.10)

Ulterior, între aceleași părți, s-a încheiat actul adițional nr.3 la contractul nr.5651/14.03.2008, prin care s-a modificat art.2.1 din contract, în sensul includerii în obiectul contractului a serviciilor de dirigenție de șantier pentru lucrările de reabilitare infrastructură stradală pe o . străzi din zonele 2, 3, 10, 12, majorându-se corespunzător prețul convenit, cu suma de 490.000 lei, din care TVA 78.235,29 lei.

Cu adresele nr._/24.08.2010 și nr._/24.08.2010, reclamanta a înaintat pârâtei ADP sector 5, spre decontare, facturile fiscale nr.125 (contravaloare servicii prestate) și nr.126 (30% din garanția de bună execuție constituită) din 23.08.2010, emise în temeiul contractului de prestări servicii nr.5651/14.03.2008, în valoare totală de 143._ lei, precum și facturile fiscale nr.123 (contravaloare servicii prestate) și nr.124 (30% din garanția de bună execuție constituită) din 23.08.2010, emise în temeiul actului adițional nr.3, în valoare totală de 76.764,88 lei.

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 5 și S. 5 prin Primar, instanța a apreciat că este întemeiată, față de caracterul personal al acțiunii ce face obiectul cauzei și de împrejurarea că, în cazul acțiunilor personale, calitatea procesuală pasivă aparține subiectului pasiv al raportului juridic obligațional, respectiv debitorului.

Or, nefiind părți în contractul ce fundamentează pretențiile reclamantei, cei doi pârâți nu pot avea calitatea de subiecți pasivi în raportul juridic obligațional, întrucât se opune principiul relativității efectelor contractului consacrat de art.973 Codul civil.

A apreciat instanța că argumentul reclamantei, în sensul că pârâta ADP sector 5 este instituție finanțată de la bugetul local, nu este de natură să confere calitate procesuală pasivă într-un litigiu întemeiat pe răspunderea contractuală autorităților locale cărora le revine obligația de a asigura această finanțare, ci eventual, poate îndreptăți reclamanta să acționeze împotriva acestora pe calea reglementată de art.974 Codul civil, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii oblice. În opinia instanței, construcția juridică pe care încearcă reclamanta să o acrediteze spre a justifica legitimarea procesuală pasivă a pârâților C. L. Sector 5 și S. 5 prin Primar, în sensul că nerespectarea de către aceștia a dispozițiilor legale imperative reprezintă, în ceea ce îi privește, o faptă ilicită, nu poate fi primită, fiind lipsită de temei legal.

S-a avut în vedere faptul că reclamanta însăși nu arată care sunt acele dispoziții legale imperative pretins încălcate de către cei doi pârâți, prevederile art.62, art.63 din Legea nr.215/2001 și art.23 din Legea nr.273/2006 neavând legătură cu aspectul în discuție, ci reglementând atribuțiile primarului și, respectiv, responsabilitățile ordonatorilor de credite (cu referire tot la primar).

Pe de altă parte, art.47 Codul de procedură civilă, invocat de reclamantă, reglementează condițiile coparticipării procesuale și presupune, prin ipoteză, existența mai multor reclamanți sau pârâți care justifică legitimarea procesuală, ipoteză care nu este îndeplinită în cauză.

În sfârșit, experiența anterioară invocată de reclamantă, în sensul că aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare titluri executorii obținute împotriva ADP sector 5, din lipsa fondurilor, nu constituie un argument legal de natură să îndreptățească instanța să permită participarea la proces, în calitate de pârât, a unei persoane care nu este parte în raportul juridic obligațional dedus judecății.

Pe fondul cererii, instanța a avut în vedere faptul că pârâta ADP sector 5 nu contestă dreptul reclamantei, având ca obiect debitul principal, ci susține că nu dispune de fonduri în vederea efectuării plății, depunând în acest sens solicitarea adresată pârâtului CL sector 5 pentru alimentarea conturilor cu suma de 220.500 lei, din care 220.336,56 lei reprezintă suma în litigiu.

Argumentul pârâtei (oricum nesusținut de probe care să ateste lipsa fondurilor ) nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere în înțelesul art.1082 Codul civil, astfel încât, în baza art.969 Codul civil, constatând că pârâta nu a contestat prestarea serviciilor de către reclamantă și nici nu a susținut că ar fi ridicat pretenții asupra garanției de bună execuție constituite în temeiul contractului, instanța a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâta ADP sector 5 la plata către reclamantă a sumei de 220.336,56 lei – reprezentând contravaloare servicii.

Instanța a respinge solicitarea reclamantei de actualizare a debitului în funcție de rata inflației, față de prevederile art.1088 Codul civil, față de prevederea contractuală inclusă la art.18, potrivit căreia prețul contractului nu se actualizează, care nu face distincție după cum este vorba de actualizarea prețului pe parcursul executării contractului sau ulterior expirării duratei acestuia.

Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, cu titlu de daune interese moratorii, instanța a apreciat că este întemeiată în parte, în sensul că dobânda legală este datorată, conform art.1088 alin.2 Codul civil și art.2 și art.3 din OG nr.9/2000, doar de la data introducerii cererii de chemare în judecată, și nu de la data scadenței obligației de plată ce revenea pârâtei, nefiind aplicabile dispozițiile art.43 Codul Comercial, datoria nefiind comercială pentru debitor.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S.C. M. E. CONSULT S.R.L. (fostă S.C. M. CONSTRUCT MN S.R.L.).

Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța a respins cererea de actualizare a debitului, făcând o aplicare greșită a art. 1088 din Codul civil, precum și a art. 18 din contract.

Actualizarea debitului nu reprezintă daune interese în înțelesul art. 1088 din Codul civil.

Dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.

Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art.43 C. . are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.

De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. (I.C.C.J., Secția comerciala, Decizia nr. 722 din 23 februarie 2010).

Așadar, văzând care este scopul actualizării debitului, nu se poate interpreta art. 18 din contract în sensul că prețul contractului nu se actualizează după executarea sa. Facturile sunt emise în anul 2008,i nu se știe cât durează până când ni se va face plata efectivă. Prin actualizarea debitului se urmărește ca suma datorată în 2008 să fie aceeași ca și valoare la momentul plății efective, iar dobânda reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a debitului achitat cu întârziere.

Dobânda poate fi în decursul timpului real pozitivă, care depășește rata inflației sau real negativă, situată sub rata inflației, în aceste condiții, este evident că este posibil ca dobânda acordată să nu acopere prejudiciul suferit, astfel că este imperios necesar să se acorde și actualizarea debitului.

Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că s-a admis doar în parte capătul de cerere referitor la dobânzile legale, în sensul că s-a făcut o interpretare greșită a legii, considerându-se că raportului juridic dedus judecății nu i se aplică art. 43 din Codul comercial, întrucât datoria nu este comercială pentru debitor.

Potrivit art. 56 din Codul comercial, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, in ce privește acest act, legii comerciale, afara de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților si de cazurile in care legea ar dispune altfel. În aceste condiții, în speță este aplicabil art. 43 din Codul comercial și dobânzile curg de drept de la data scadenței.

Fiind considerat un raport juridic comercial (unilateral sau mixt), se aplică și textul art. 1088 invocat la primul motiv de recurs.

Al treilea motiv de recurs se referă la admiterea excepțiilor calității procesuale-pasive a Sectorului 5 prin Primarul Sectorului 5 și a Consiliului L. al Sectorului 5 București, instanța dând o interpretare greșită textelor de lege invocate. Se invocă în susținerea acestui motiv de recurs argumentele aduse în cererea de chemare în judecată.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006 raportat la art. 299 - 316 din Codul de procedură civilă, art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

La data de 2.08.2013 a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de S. 5 București și C. L. al Sectorului 5 București prin care s-a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. M. E. Consult SRL împotriva sentinței civile nr. 2503/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică si legală.

În motivarea cererii intimatele au expus cuprinsul cererii de chemare în judecată și a arătat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de recurenta-reclamantă, nu reiese faptul că cei doi pârâți ar avea un angajament semnat cu reclamanta (în nume propriu sau prin mandatar), contractele respective fiind încheiate doar cu pârâta Administrația D. Public Sector 5 (beneficiarul lucrărilor executate), instituție cu personalitate juridică, acesteia fiindu-i delegate atribuțiile de administrare a rețelei stradale prin Hotărâre a Consiliului L. al Sectorului 5.

Prin urmare, in raport de dispozițiile art. 969 si 973 din codul civil (în vigoare la data încheierii contractului de prestări servicii), numai părțile semnatare sunt ținute sa execute contractul in limita obiectului sau, acesta neputând naște obligații către terți - potrivit principiului relativității efectelor contractelor.

Faptul că Administrația D. Public Sector 5 este o instituție cu personalitate juridică finanțată din bugetul local (dar având si surse proprii de finanțare) nu înlătură caracterul de autoritate contractantă al acesteia, neexistând prevederi legale sau contractuale speciale care să atragă răspunderea altor persoane (cum ar fi subdiviziunea administrativ teritorială S. 5 sau, de ce nu, unitatea administrativ teritorială Municipiul București) pentru o eventuală neexecutare a unor contracte la care acestea nu sunt parte.

Mai mult decât atât, contractele de lucrări nu au fost încheiate de Administrația D. Public Sector 5 în calitate de reprezentantă a Consiliului L. Sector 5 sau a subdiviziunii administrativ-teritoriale S. 5 (așa cum, în mod greșit, pretinde reclamanta), ci a fost încheiat de ADP Sector 5 în nume propriu, nici o clauză contractuală nestabilind vreo obligație de plată în sarcina Sectorului 5 sau a Consiliului L. Sector 5.

Se menționează că, in cauze similare (dosarele nr._/3/2009, nr._/3/2009 si nr._/3/2009 aflate pe rolul Tribunalului București), a fost admisă această excepție si a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu alți pârâți decât Administrația D. Public Sector 5 ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă.

Astfel, în mod just instanța de fond a reținut faptul că, nefiind părți contractante, C. L. Sector 5 si S. 5 București nu pot avea calitatea de subiecți pasivi în raportul juridic obligațional, întrucât se opune principiul relativității efectelor contractului-consacrat de art. 973 din codul civil.

În drept au fost invocate dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, art. 969 si art. 973 cod civil.

La data de 15.01.2014 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de Administrația D. Public Sector 5 prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea cererii sale intimata a arătat, în ceea ce privește primul motiv de recurs, că sunt incidente dispozițiile art.16.2 din contract, potrivit cu care prețul contractului nu se actualizează, nefiind incidente interpretările date de reclamanta recurentă.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, se invocă dispozițiile art.18.1 din contract, evidențiindu-se că reclamanta a renunțat la majorări, penalități sau daune interese în cazul în care plățile nu pot fi efectuate din cauza unor situații neprevăzute în legătură cu contul bancar sau alocarea bugetară.

În drept au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă și dispozițiile contractului nr.5651/14.03.2008.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter premergător, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt constând în aceea că, între ADP sector 5, în calitate de achizitor și Asociația S.C M. CONSTRUCT MN S.R.L. și ..R.L.(lider de asociere fiind reclamanta), în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.5651/14.03.2008, având ca obiect prestarea unor servicii de dirigenție de șantier pentru lucrările de reabilitare infrastructură stradală pentru străzile cuprinse în zonele 6, 13, 18, 22, 26 și 27, pe o durată de 3 luni, pentru prețul de 2.320.500 lei, din care TVA 370.500 lei. Potrivit convenției, achizitorul va efectua plata în baza facturii emise de către prestator (art.15.1).

Astfel cum a fost reclamat de către recurenta prestator, pârâta beneficiar nu a achitat facturile emise în baza contractului de achiziție publică.

Observă Curtea că soluția adoptată de către judecătorul fondului este criticată de către reclamantă pentru respingerea cererii de actualizare a debitului cu rata inflației. În opinia recurentei, în cauză erau incidente dispozițiile art.1088 alin.1 Cod civil, care menționează expres situația regulilor speciale în materie de comerț.

În opinia Curții, raționamentul recurentei nu poate fi primit, în raport de prevederile exprese ale contractului încheiat de părți. În considerarea dispozițiilor art.969 Cod civil, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea reclamantei de actualizare a debitului cu valoarea inflației, în considerarea dispozițiilor art.16.2 din convenția părților. Într-adevăr, actualizarea debitului cu aplicarea ratei inflației se justifică, teoretic, prin necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului suferit de către creditor prin neexecutarea, la termen, a obligației de plată. Cu toate acestea, prin convenția dintre părți, prestatorul a renunțat în mod expres la posibilitatea actualizării prețului (art.16.2); or, contravaloarea facturilor pretinse pe calea cererii introductive reprezintă preț al contractului, în înțelesul art.16.2 din convenție. În mod nemijlocit, pretențiile constând în actualizarea debitului principal cu rata inflației reprezintă actualizarea prețului, chestiune pe care părțile au înțeles să o reglementeze în mod distinct și expres în contract, în sensul că această actualizare nu este permisă.

D. urmare, acest capăt de cerere este neîntemeiat, raportat la dispozițiile art.969 din Codul civil.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, raportat la împrejurarea potrivit căreia instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.56 din Codul comercial. Astfel, în mod greșit judecătorul a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.43 Cod comercial; atât timp cât, potrivit art.56 din același cod, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale. D. urmare, întrucât prestatorul este comerciant, obligațiile născute în baza convenției în discuție se analizează din perspectiva incidenței art.56 și, implicit, art.43 din Codul comercial.

Curtea nu poate primi apărările intimatei ADP Sector 5 făcute pe calea întâmpinării potrivit cu care, în conformitate cu art.18.1 din contract, recurenta reclamantă ar fi renunțat la majorări, penalități sau daune interese în cazul în care plățile nu pot fi efectuate din cauza unor situații neprevăzute în legătură cu contul sau alocarea bugetară. Această renunțare este circumstanțiată și condiționată de existența unor situații neprevăzute în legătură cu contul bancar sau alocarea bugetară; deși subliniază incidența unei situații neprevăzute în legătură cu alocarea bugetară, partea nu aprobat în condițiile art.1169 cod civil împrejurarea evocată. Deși în cadrul apărărilor făcute pe calea întâmpinării în recurs, dar și la fond, intimata face referire la demersurile necesare pentru obținerea sumei reprezentând contravaloarea facturilor, Curtea observă că aceste demersuri au fost efectuate începând cu data de 17.09.2012, cu mult după scadența facturilor în discuție (filele 36-37 dosar fond), în condițiile în care, raportat la data încheierii contractului, 14.03.2008, și data emiterii facturilor, 23.08.2010, plata acestora ar fi trebuit să aibă în vedere execuția bugetului din anul 2010, iar nu 2012.

În aceste condiții Curtea apreciază că se impune modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei ADP Sector 5 la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței și până la data plății.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, prin care se critică soluția adoptată de către judecătorul fondului cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Sectorului 5 prin Primarul Sectorului 5 și a Consiliului L. al Sectorului 5 București, Curtea apreciază că nu poate fi primit. Observă Curtea că recurenta înțelege să-și motiveze acest capăt al cererii sale de recurs prin trimitere la argumentele aduse în cererea de chemare în judecată, fără a critica punctual considerentele instanței de fond. Or, în condițiile în care recurenta reclamantă își întemeiază acțiunea pe raporturile și obligațiile contractuale, în mod corect instanța de fond a apreciat că cei doi pârâți nu pot avea calitatea de subiecți pasivi în raportul juridic obligațional, întrucât se opune principiul relativității efectelor contractului consacrat de art.973 Cod civil. Nici argumentul privind atribuțiile primarului și responsabilitățile ordonatorului de credite nu este întemeiat, aprecierile instanței de fond fiind legale și întemeiate.

În consecință, Curtea apreciază că motivarea dată de recurentă nu justifică modificarea sentinței de fond în ceea ce privește soluția privind lipsa calității procesuale pasive.

Pentru toate aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 și art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va oblig pârâta ADP Sector 5 la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței până la data plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta S.C. M. E. Consult S.R.L., împotriva sentinței civile nr.2503/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Administrația D. Public Sector 5, C. L. al Sectorului 5 București și S. 5 București.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta Administrația D. Public Sector 5 la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței până la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. M. G. A. A. I. P.

Grefier,

L. E. A.

Red.Jud.AMG

Nr.ex.: 2

Fond:Tribunalul București Secția a VI a Civilă

Președinte: S. M. Z.

← Constatare nulitate act. Decizia nr. 932/2014. Curtea de Apel...		Pretenţii. Decizia nr. 772/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Pretenţii. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI