Pretenţii. Decizia nr. 972/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 972/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 37412/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1065/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 972/2014
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta pârâtă .-REASIGURARE SA împotriva Sentinței Civile nr. 1298/19.03.,2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient P. M. C. și intimatul reclamant D. C.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelata pârâtă, prin avocat substituient N. B. care depune împuternicire avocațială de substituire la dosar și intimatul reclamant, prin avocat O. V. A. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul intervenient.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Apelata pârâtă, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu expertiză medico – legală prin care să se determine vătămările suferite de reclamant, în urma accidentului, precum și legătura de cauzalitate; să se determine dacă, urmare a vătămărilor suferite în accident, reclamantul a dobândit o infirmitate fizică permanentă, dacă și-a pierdut capacitatea de muncă, în ce procent și dacă i-a fost pusă viața în primejdie; să se determine posibilitatea și timpul de recuperare al reclamantului.
Învederează instanței faptul că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii o expertiză medico – legală extrajudiciară.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită instanței respingerea probei cu expertiză medico-legală ca nefiind utilă cauzei în raport de înscrisurile existente la dosar, de certificatul medico – legal administrat în cauză precum și de faptul că apelanta pârâtă, în fața instanței de fond, a renunțat la proba cu expertiză medico-legală, aspect ce rezultă din practicaua sentinței atacată pronunțată la 19.03.2014.
Curtea, deliberând, respinge cererea de probatorii prin care se solicită încuviințarea efectuării unei expertize medico – legale, ca nefiind utilă cauzei, apreciind că această probă trebuia solicitată și efectuată în prima fază procesuală, pârâta, în baza principiului disponibilității în temeiul art. 257 Cod procedură civilă, a renunțat expres la această probă,apreciind ca suficiente probele administrate cu înscrisuri și martori.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, având cuvântul pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apelanta pârâtă, prin avocat solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul: respingerii capătului de cerere privind cheltuielile aferente sporirii nevoilor de viață în cuantum de 19.674 de euro; reducerea cheltuielilor avute în spital cu ocazia internărilor, de la 4500 de lei la suma de 1.238 lei potrivit înscrisurilor justificative, sau în subsidiar, la suma de 4000 de lei; respingerea capătului de cerere privind cheltuielile necesare pentru tratamentul de recuperare în cuantum de 50.599 euro; respingerea capătului de cerere privind cheltuielile necesare operațiilor estetice în sumă de 1000 euro.
Astfel, apreciază că daunele materiale trebuie reduse la 1238 lei, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, sau la suma de 4000 lei, în ipoteza în care s-ar accepta proba testimonială.
Cu privire la daunele morale solicită instanței reducerea acestora la o sumă rezonabilă. Apreciază că o sumă rezonabilă, ar fi cuprinsă între 16.590 lei și 20.000 lei. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul reclamant, prin avocat, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare solicită instanței respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței apelate.
La interpelarea instanței arată că renunță la a mai susține excepția lipsei calității de reprezentant a reprezentantului apelantei pârâte.
Curtea ia act de faptul că intimatul reclamant renunță la susținerea excepției lipsei calității de reprezentant a reprezentantului apelantei pârâte. Constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr. 1298 din 19.03.2014 Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. C., în contradictoriu cu pârâta E. ROMÂNIA asigurare REASIGURARE S.A. și intervenientul forțat P. M. C., domiciliat în București, ., ., ., sector 4.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 72.273 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 50.000 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective a debitului de 122.273 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21.01.2013, în jurul orelor 12,00, pe DE 70, la Km 51+500 m, în afara localității P., în apropiere de limita cu județul G., s-a produs un accident rutier, în care a fost implicat autoturismul marca Peugeot 206, cu numărul de înmatriculare_, condus de intervenientul forțat P. M. C..
În urma accidentului a rezultat avarierea autoturismului și vătămarea corporală a ambilor ocupanți ai acestuia, ce au fost transportați cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență A., în vederea acordării de îngrijiri medicale.
După primele îngrijiri medicale reclamantul D. C. a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență B. A. București, unde a rămas internat în perioada 21-22.01.2013.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 92/C/281/20.02.2013 eliberat de SML Teleorman instanța a reținut că reclamantul D. C. a suferit leziuni traumatice corporale, posibil în condițiile unui accident rutier, fiind necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin rechizitoriul din 18.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., din dosarul nr. 340/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. M. C., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.1 și 3 din Codul penal.
Prin sentința penală nr. 50/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, în baza art. 396 alin.1 și 5 rap. la art.16 alin.1 teza I din Noul Cod de procedură penală, art.17 alin.2 din Noul Cod de procedură penală și față de dispozițiile art.4 teza I din Noul Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului P. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.1 și 3 din Codul penal (1968) și s-a luat act în baza art.397 alin.1 din Noul Cod de procedură penală raportat la art.1349 cod civil că persoana vătămată D. C. nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal.
A mai reținut tribunalul că nici programul de gimnastică medicală, nici respectarea strictă a medicației prescrise nu au putut înlătura sechelele dobândite de reclamantul D. C. urmare a accidentului rutier din 21.01.2013, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medicală nr.599/10.07.2013, respectiv raportul către asigurător nr.599/10.07.2013 întocmite de către d-na dr. I. S. - medic primar expertiză medicală și recuperare, reclamantului fiindu-i prescris tratamentul necesar a fi urmat în vederea recuperării medicale, respectiv tratament psihoterapeutic trimestrial, cure balneare bianuale, cure bianuale de acupunctura și masaj medical.
Instanța de fond a apreciat că obligația de reparare a prejudiciului material și moral suferit de către reclamant revine societății de asigurare emitente a poliței RCA, potrivit dispozițiilor art.49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și prevederile art. 26 alin. 1 și art. 49 pct. 1 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobată prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, respectiv pârâtei E. R. ASIGURARE-REASIGURARE SA, în calitate de asigurător RCA al intervenientului forțat P. M. Crisian.
În speță, fapta ilicită constă în conducerea de către intervenientul forțat P. M. C. a unui autovehicul fără respectarea regulilor de circulație prevăzute de O.U.G. nr. 195/ 2002, acesta pierzând controlul direcției de mers, părăsind carosabilul, accidentul fiind provocat de încălcarea obligațiilor privitoare la modul de efectuare a manevrei de depășire, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Prejudiciile corporale sunt prejudicii nepatrimoniale, a arătat tribunalul, putând fi grupate astfel: prejudicii constând în dureri fizice sau psihice (despăgubirea datorată pentru repararea unui astfel de prejudiciu fiind denumită pretium doloris), prejudicii estetice (despăgubirea acordată pentru repararea acestuia purtând denumirea de preț al frumuseții sau pretium pulchritudinis), prejudicii de agrement, pierderea speranței de viață, prejudicii juvenile.
În speță, prejudiciul patrimonial suferit de reclamant constă în cheltuielile efectuate pentru însănătoșire, iar prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamant constă în suferința ca urmare directă a accidentului, existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Cât privește vinovăția conducătorului auto P. M. C., tribunalul a reținut că acesta a creat starea de pericol și putea evita accidentul prin renunțarea la efectuarea manevrei de depășire în condițiile în care, din sens opus se apropia un alt autovehicul.
Instanța de fond a reținut, din coroborarea înscrisurilor depuse cu depoziția martorului M. A. Rodian, că despăgubirile pentru daunele materiale sunt în cuantum de 72.273 Euro, acordarea acestor despăgubiri reprezentând o dreaptă și cuvenită reparație ce trebuie să vină din partea celor care sunt obligați contractual la această despăgubire și acoperă cheltuielile de îngrijire medicală și cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daunele morale, la stabilirea acestora, tribunalul a avut în vedere traumele fizice și psihice suferite, durata spitalizării, faptul că viața reclamantului a fost pusă în primejdie, faptul că acesta a avut pierdută capacitatea de muncă în proporție de 100%, apoi de 50%, iar în prezent are pierdută capacitatea de muncă în proporție de 40%, aspecte ce rezultă din coroborarea declarației martorului M. A. Rodian cu actele medicale aflate la dosarul cauzei.
În aceste condiții, instanța de fond a acordat reclamantului suma de 50.000 de euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale suferite de reclamant, ca urmare a accidentării sale, apreciind că această sumă corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.
Tribunalul a apreciat că penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, se cuvin reclamantului în temeiul art. 37 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație aprobate prin Ordinul Președintelui C.S.A. nr. 14/2011, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, și începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu de data avizării de daună, 14.11.2013, astfel cum a solicitat reclamantul, întrucât de la această dată creanța devine certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . REASIGURARE SA, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, din 7.05.2014.
Apelanta-pârâtă a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul reducerii daunelor materiale de la 72.273 euro la 1238 lei sau, în subsidiar, la 4000 lei (dacă se acceptă proba testimonială), precum și reducerea daunelor morale de la suma de 50.000 euro la o sumă rezonabilă și proporțională prejudiciului efectiv suferit.
În motivarea apelului pârâta apelantă a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeincie întrucât la stabilirea despăgubirilor s-a luat în calcul o expertiză extrajudiciară, dându-se valoarea probatorie unui astfel de expertize și făcându-se confuzie între incapacitatea adoptivă și incapacitatea de muncă (noțiuni diferite conform Anexei HG nr. 155/2011), aceste chestiuni determinând considerarea existenței unor prejudicii, nereale și acordarea despăgubirilor materiale și morale într-un cuantum exagerat și neproporțional față de vătămarea efectiv suferită de reclamant.
În privința daunelor materiale apelanta a solicitat respingerea capătului de cerere privind cheltuielile aferente nevoilor de viață în cuantum de 19.674 euro deoarece acest prejudiciu nu este cert și sigur și nu sunt identificate și dovedite nevoile de viață sporite, ale reclamantului, iar conform art. 1387 alin. 1 teza a ÎI a Cod civil, persoana vătămată corporal are dreptul la acoperirea cheltuielilor determinate de sporirea nevoilor de viață ale acesteia.
A solicitat apelanta și reducerea cheltuielile avute în spital cu ocazia internărilor, cele cu tratamentul medicamentos prescris de medici și cele cu îngrijirea după momentul accidentului de la 4,500 lei la suma de 1238 lei- conform înscrisurilor justificative existente la dosarul cauzei sau, în subsidiar, la suma de 4.000 lei – suma dovedită prin proba testimonială.
S-a solicitat de către apelanta pârâtă și respingerea capătului de cerere privind cheltuielile necesare pentru tratamentul de recuperare în cuantum de 50.599 euro, suma fiind stabilită prin raportare la raportul către asigurător nr. 599 din 10.07.2013, întocmit de medicul expert dr. I. S., care este specializat în expertiză medicală, nu în tratarea afecțiunilor pe care le-a avut reclamantul și nu s-a făcut dovada că acest gen de tratament nu este suportat deloc de fondurile de asigurări sociale.
Nici cheltuielile necesare operațiilor estetice de refacere a aspectului pavilionului urechii drepte, în cuantum de 1.000 euro, nu sunt întemeiate, a susținut apelanta pârâtă, reclamantul fiind operat pentru reconstituirea urechii stângi, inclusiv estetic, potrivit raportului de evaluare depus de reclamant.
În fine, apelanta pârâtă a solicitat reducerea daunelor morale de la suma de 50.000 de euro la o „sumă rezonabilă și proporțională prejudiciului efectiv suferit”, instanța de fond reținând în mod greșit că viața reclamantului a fost pusă în primejdie, acest considerent fiind lipsit de temei probatoriu.
Consideră apelanta că reclamantul putea primi, potrivit art. 59 pct. 1 lit f din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ord. C.S.A. nr. 14/2011, cel mult suma de 16.590 lei (474 lei/zi întârziere x 35 de zile), echivalentul a 3.686,66 euro.
În drept, art. 466 alin. 1, art. 474 alin. 1 și art. 476 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant D. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Cu prilejul producerii riscului asigurat și, implicit a producerii prejudiciului, fiind pe tărâm delictual, victima are la alegere acționarea asigurătorului de răspundere civilă sau asiguratului, adică autorului faptei delictuale cauzatoare a pagubei.
În caz de vătămare corporală asigurătorul acordă despăgubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial (daune morale), potrivit principiului reparării integrale din dreptul comun, ceea ce înseamnă că terțul păgubit are dreptul nu numai la repararea pagubelor efective (damnunm emergens) dar și la repararea beneficului nerealizat (lucrum cessans).
Asigurătorul poate fi obligat numai în limitele prevăzute de lege pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă (în speță, conform limitei maxime de despăgubire prevăzute de Ordinul CSA nr. 114/2011, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat).
Așa cum a constatat prima instanță și nu a fost contestat de către apelanta-pârâtă, în cauză a fost probată pe deplin vinovăția intervenientului forțat P. M. C. (persoana asigurată) în producerea accidentului și condițiile angajării răspunderii civile delictuale, reclamantul intimat solicitând recuperarea prejudiciului material și moral suferit ca urmare a accidentării proprii.
Se reține de către Curte că reclamantul D. C., în calitate de persoană prejudiciată, a înaintat cererea de despăgubire către asigurătorul E. R. Asigurare Reasigurare RA la data de 13.11.2013 (F.182-190, dos. T.B.), asigurătorul fiind obligat ca în termen de trei luni de la data avizării daunelor, fie să facă oferta de despăgubire fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubiri.
Potrivit Normelor emise de CSA aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, dacă asigurătorul RCA nu-și îndeplinește obligațiile de avizare și încunoștințare a persoanei prejudiciate cu privire la poziția sa în legătură cu oferta de despăgubire sau refuzul la plată sau și le îndeplinește în mod defectuos, inclusiv dacă diminuează în mod nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere (Art. 37).
Prin întâmpinarea depusă la judecata în fond (f.85 dos. T.B.) apelanta pârâtă a susținut că, „Întrucât suma solicitată cu titlu de daune morale este exagerată, societatea subscrisă nu a fost de acord cu solicitarea reclamantului, neputând fi obligată la penalități de întârziere (…)”.
Rezultă, potrivit susținerii pârâtei apelante, că aceasta nu a fost de acord cu solicitarea reclamantului de acordare a despăgubirilor, doar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, necontestând și cuantumul daunelor materiale.
Curtea mai reține că, în speță, potrivit dispozițiilor art. 49 coroborate cu art. 50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratul răspunde pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată, în limitele plafonului de 2.500.000 lei (F. 181, dosar T.B.), iar sumele la care a fost obligată apelanta, cu titlu de despăgubiri, către partea vătămată, de către prima instanță, se încadrează în plafonul legal stabilit.
Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și își însușește motivarea tribunalului, care are la bază probatoriul administrat.
Nu pot fi reținute alegațiile apelantei pârâte în legătură cu „exagerarea gravității vătămării suferite de reclamant” efectuată prin Raportul către asigurător nr. 599 din 10.07.2013, întrucât acest raport a fost întocmit de către un cabinet specializat în evaluarea diagnosticului funcțional și a capacității adaptative, fiind semnat de către un medic primar specializat în expertizare medicală și recuperare, ce face parte din Asociația Profesională „Corpul Medicilor Experți de Asigurări”.
Contrar celor susținute de către apelanta pârâtă, acest raport nu reprezintă o expertiză extrajudiciară ci o probă necesară pentru constituirea dosarului de daună, în baza căreia victima accidentului își justifică pretențiile (daunele materiale).
Atât prin Raportul către asigurător, cât și prin Raportul de expertiză medicală întocmite la 10.07.2013 (F. 43, dos. T.B.), medicul expert a descris amploarea leziunilor suferite și modalitatea de diminuare a capacității adaptative, în condițiile în care vătămările suferite de reclamant au fost de natură neurologică, senzorială și ortopedică, fiind evidentă afectarea capacității adaptative a acestuia, precum și a capacității de muncă, care a fost redusă cu 40% urmare a accidentului suferit.
Instanța de fond a reținut corect concluziile înscrisurilor și prescripțiilor medicale, nefăcând confuzie între incapacitatea adaptativă și incapacitatea de muncă, astfel cum eronat susține apelanta, din Raportul către asigurător rezultând în mod evident reducerea capacității adaptative inițial de 100% pentru perioada 21.01.-26.02.2013, 50% pentru perioada 27.02-29.05.2013 și de 40% în prezent, precum și reducerea capacității de muncă cu 40%.
Împrejurarea că prin certificatul medico-legal nr. 92/C/281 din 20.02.2013 (F.116-117, dos. T.B.) eliberat de Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman, se concluzionează că la aproximativ o lună după accident reclamantul mai necesită circa 30-35 zile îngrijiri medicale, nu este de natură să contrazică cele constatate prin Raportul către asigurător și Raportul de expertiză medicală din 10.07.2013.
De altfel, din toate înscrisurile medicale depuse în probatoriu rezultă că în urma accidentului rutier reclamantul suferit traumatism cranio-facial cu pierderea cunoștinței, traumatism coloană cervicală, traumatism toraco-abdominală, traumatism gambă dreaptă ș.a., necesitând măsuri de ameliorare și recuperare.
Faptul că victima accidentului poate desfășura o activitate retribuită (fiind de profesie șofer), nu exclude situația că va trebui să depună eforturi mai mari (atenție sporită, concentrare nervoasă mai mare, ce duce la accentuarea stării de oboseală) și că va trebui să manifeste disponibilitate pentru efectuarea tratamentelor (inclusiv psihoterapie) de recuperare, așa cupă cum a fost nevoit să suporte și intervențiile chirurgicale pentru reconstituirea pavilionului urechii afectate.
Toate acestea impun reclamantului D. C. efectuarea unor cheltuieli, de timp și de bani, reprezentând un prejudiciu material produs de intervenientul forțat și care trebuie reparat de asigurătorul acesteia, reclamantul urmând să primească o recuperare justă și integrală a pagubei care include atât paguba cauzată în mod direct (aici fiind cuprinse și cele 30-35 zile de îngrijiri medicale, zilele de spitalizare, medicația conformă prescripțiilor medicale) cât și beneficiul de care cel păgubit a fost lipsit, deoarece numai în acest mod se poate ajunge la o situație asemănătoare aceleia avute înainte de comiterea faptului cauzator de prejudiciu (evenimentul asigurat).
Față de cele reținute Curtea constată că tribunalul a apreciat corect situația de fapt și a aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente, stabilind o corectă și justă despăgubire (materială și morală) în favoarea reclamantului, victimă a accidentului rutier (eveniment asigurat), obligând asigurătorul să plătească reclamantului despăgubirile, în conformitate cu răspunderea ce-i incumbă asiguratorului conform contractului de asigurare, în limitele valorii maxime pe care acesta o poate acorda în temeiul contractului de asigurare (inclusiv penalități de întârziere).
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă .-REASIGURARE SA, înregistrată la registrul comerțului sub nr.J_, C.U.Î._, cu sediul în Voluntari, șoseaua București Nord nr. 10, ., Business Park, Voluntari, județul Ilfov împotriva Sentinței Civile nr. 1298/19.03.,2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient P. M. C., (CNP_) domiciliat în București, ., ., ., sector 4.și intimatul reclamant D. C., având C.N.P._, domiciliat în ., județul Teleorman cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat O. V. A. în București, .. 74, ..
Cu recurs în 30 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
.
Red.Jud. M.S.C.
Tehnored.A.A.
6 ex./5.01.2015
.>
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: V. M. A.
| ← Retragere asociat. Decizia nr. 328/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Nulitate act juridic. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
