Radiere. Sentința nr. 834/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 834/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 29969/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1220
Ședința publică de 12 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta P. A. M. împotriva sentinței civile nr.834 din 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. N. TECHNOLOGY S.R.L. prin C. Ș. și O. R. COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 21 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv pentru 28 noiembrie 2014, 5 decembrie 2014 și apoi pentru astăzi 12 decembrie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința nr.834 din 25.02.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă a fost respinsă cererea formulată de P. A. M. în contradictoriu cu O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București, . SRL și C. Ș. și a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea formulată de . SRL și C. Ș. privind cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel tribunalul a constatat că la 09.09.2013 P. A. M. a chemat în judecată pe O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București, . SRL și C. Ș. solicitând: radierea sediului . SRL de la adresa din București, ..100 C, sector 1, pentru lipsă de titlu, obligarea pârâtului O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București să înscrie mențiunile privind radierea sediului pârâtei . SRL, obligarea pârâtului C. Ș. la plata daunelor interese pentru lipsa de folosință a proprietății imobilului situat în București, ..100C, sector 1 de la 05.07.2013 până la data permiterii accesului în imobil și să fie obligată pârâta . SRL la plata cheltuielilor de judecată; sub motiv că la 17.04.2010 reclamanta a încheiat un contract de comodat cu . SRL, reprezentată prin C. Ș., conferind societății dreptul de a avea sediul în mansarda imobilului în situat în București, ..100C, sector 1, imobil ce este se află în coproprietatea reclamantei și a lui C. Ș., cu care era căsătorită la data încheierii contractului însă se aflau în divorț din ianuarie 2010; că potrivit înțelegerii sediul . SRL trebuia să fie la mansarda imobilului, aspect ce se deduce implicit din cuprinsul contractului deoarece la obiectul contractului este trecut „apartamentul” (cc.140 mp – dormitor, baie, o terasă și un spațiu deschis de 90 mp mobilat cu birou, fișete, bar și masă de biliard) iar în rest era firesc să rămână spațiu de locuit; că înțelegerea pentru partajarea folosinței imobilului între sediul de firmă și spațiu de locuit, respectiv mansarda pentru sediul firmei și demisolul, parterul și etajul pentru locuit s-a făcut pe baza modului în care era folosit spațiul la acea dată, deoarece demisolul, parterul și etajul erau spații comune pentru întreaga familie iar mansarda era spațiul de birou a lui C. Ș., asociatul unic și administratorul pârâtei . SRL; că la patru luni de când i-a dat acordul să beneficieze de spațiul de la mansardă, din cauza deselor discuții dintre foștii soți aceștia au convenit să renunțe la domiciliul comun din București, ..100C, sector 1 și au închiriat întregul imobil unei terțe persoane juridice printr-un contract de închiriere, ei părăsind imobilul, contractul de închiriere vizând întregul imobil așa cum se menționează în prima pagină, respectiv D = P + E + M, inclusiv grădina și este semnat de fiecare dintre părți, pe fiecare pagină, iar chiria a fost împărțită în două părți egale; durata contractului de închiriere a fost de trei ani, perioadă în care chiriașul a folosit întregul spațiu închiriat iar . SRL nu a mai folosit mansarda, practic nu a mai avut sediul la adresa din București, ..100C, sector 1; că deci, contractul de comodat este reziliat de plin drept la data încheierii contractului de închiriere pentru întregul imobil cu argumentul că Ș. C. și-a dat acordul la închirierea spațiului în discuție și astfel el și-a manifestat dreptul său de coproprietar și că pentru aceasta și-a dat acordul și ca reprezentant al . SRL să renunțe la dreptul de comodat altfel prin încheierea noului contract ar fi încălcat obiectul contractului de închiriere, de a acorda dreptul de folosință exclusivă asupra întregului imobil astfel că pe perioada existenței contractului de închiriere nici un reprezentant sau angajat al . SRL nu a tulburat liniștita posesie a chiriașului și că deci societatea nu a mai avut sediul în mansarda imobilului de la data închirierii imobilului, 20.08.2010, deoarece a renunțat implicit la beneficiul contractului de comodat; că relativ la daunele solicitate, acestea constau în lipsirea reclamantei de folosința spațiului începând cu 05.07.2013 când a încetat contractul de închiriere imobilul fiind ocupat în întregime de pârâtul C. Ș., prejudiciul fiind de 6000 lei.
Tribunalul a constatat că . SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată, sub motiv că nu sunt întrunite condițiile art.25 din Legea nr.26/1990, invocate de reclamantă și că nu sunt întrunite condițiile constatării rezilierii de drept a contractul de comodat și că printr-o înțelegere cu reprezentanții locatarei pârâta a avut acces la imobil și a desfășurat activitatea în permanență la sediul social din București, ..100C, sector 1
De asemenea, tribunalul a constatat că și C. Ș. a depus întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive a sa pentru capătul de cerere privind radierea sediului societății C. și pentru capătul privind daunele-interese, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece nu sunt întrunite condițiile radierii societății din registrul comerțului și nici condițiile constatării rezilierii contractului de comodat.
Tribunalul a mai constatat că reclamanta a depus răspuns la întâmpinare arătând că pârâtul C. Ș. are calitate procesuală pasivă cu privire la capătul de cerere privind radierea . de comodat a fost semnat și de acest pârât.
Totodată tribunalul a constatat că reclamanta a depus o nouă cerere completatoare solicitând să se constate că a fost revocat contractul de comodat încheiat la 13.04.2010 iar în secundar să se constate rezilierea contractului de comodat pe considerentul că prin semnarea contractului de închirierea a operat o revocare a contractului de comodat iar în subsidiar că ar fi operat rezilierea contractului de comodat deoarece comodanții nu și-au mai îndeplinit obligația de a pune la dispoziția comodatarei spațiul dat în folosință.
În fine, tribunalul a constatat că la 25.02.2014 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care arată că pârâtul C. Ș. este chemat în judecată numai pentru capătul acțiunii privind plata daunelor interese.
Prin încheierea din 25.02.2014 tribunalul a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Ș. cu privire la capătul de cerere având ca obiect radierea sediului societății, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București și a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect daune-interese.
Analizând litigiul, tribunalul a constatat că la 13.04.2010, între pârâta . SRL, comodatar, și C. Ș. și C. A.-M. (actualmente P.) a fost încheiat contractul de comodat având ca obiect transmiterea cu titlu gratuit a folosinței apartamentului situat în București, ..100C, sector 1 pe o perioadă de 5 ani începând cu 13.04.2010, comodanții declarând expres că sunt de acord cu stabilirea sediului social al . SRL în acest imobil; că la 22.07.2010 între C. Ș. și C. A.-M. (actualmente P.), în calitate de locatori și . SRL, chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect spațiul în suprafață de 550 m2 situat în București, ..11 C, sector 1 pe o perioadă de 3 ani, respectiv până la 19.08.2013.
Verificând acțiunea în constatarea revocării de drept a contractului de comodat în temeiul acordului de voință al pârâților tribunalul a constatat că prin contractul de comodat din 13.04._ părțile au convenit să acorde pârâtei . SRL dreptul de folosință al imobilului până la 13.04.2015 însă nu există un acord expres al părților de revocare a contractului de comodat iar atitudinea pârâtului C. Ș. nu este de natură a dovedi consimțământul neechivoc în vederea revocării contractului de comodat iar el a negat intenția sa de revocare a contractului de comodat, susținând că a existat o înțelegere verbală cu angajații chiriașului pentru a-i permite folosirea în continuare a imobilului iar pe de altă parte simpla coexistență a două contracte care să aibă ca obiect dreptul de folosință asupra aceluiași imobil nu reprezintă o cauză de încetare a unuia dintre contracte, prin acordul părților, în lipsa unui consimțământ neechivoc în acest sens; că neutilizarea de societate pe o perioadă de timp a imobilului ce face obiectul contractului de comodat nu poate fi asimilat cu un acord al comodatarului sau al reprezentantului său legal de revocare a contractului, intenția în acest sens trebuind să fie expresă și neîndoielnică nu dedusă din acte cu caracter echivoc, astfel de atitudini pot fi justificate ca manifestări de voință în sensul revocării contractului de comodat, respectiv se poate aprecia că pârâta persoană juridică și-a păstrat sediul social la imobilul închiriat, reprezentantul comodatarei a permis utilizarea acestuia de alte persoane fără a se revoca contractul de comodat; că este lipsit de importanță întinderea suprafeței transmisă cu titlu de comodat adică întregul imobil sau doar mansarda aceste elemente nu au relevanță cu privire la existența consimțământului privind revocarea contractului de comodat și la fel existența sau nu a procesului-verbal de predare-primire a spațiului.
Cu privire la cererea reclamantei de constatare a rezilierii contractului, tribunalul a reținut că sancțiunea rezilierii este o acțiune judiciară în realizare iar prin cerea de chemare în judecată reclamanta nu invocă culpa pârâtei în nerespectarea contractului ci încălcarea propriei obligații de a pune la dispoziție spațiul dat în folosință comodatarei.
Cu privire la capătul de cerere de radiere a sediului societății și înscrierea radierii în registrul comerțului tribunalul a reținut că acestea sunt accesorii și că deci soarta lor depinde de cea a capătului principal și că din art.25 alin.1 și din Decizia de îndrumare nr.X/2006 a ÎCCJ rezultă că astfel de cereri pot fi admise numai dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care au fost modificare sau anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radieri se solicită, dacă prin acea hotărâri nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului, or în cauză nu există dovezi privind o astfel de hotărâre.
La 15.05.2014 P. A. M. a declarat apel criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1 Greșit a fost respins capătul de cerere privind revocarea contractului de comodat prin acordul părților.
Se susține că încetarea prin revocare a unui contract nu poate fi considerat „un nou contract” așa cum a reținut instanța de fond.
Se mai arată că revocarea este definită ca fiind o desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a celui care l-a făcut și nu poate fi apreciată ca fiind un contract și că deci toate argumentele primei instanțe privind necesitarea unui consimțământ valabil exprimat este inutilă și nu este procedurală verificarea consimțământului C. Ș. căci pârât este doar . SRL, primul fiind pârât doar cu privire la daunele interese asupra cărora s-a format un alt dosar în urma disjungerii acestui capăt; că deci prima instanță nu putea să ia în considerare apărările făcute de acesta prin întâmpinare.
Se mai arată că este imposibil „să funcționeze două contracte în același spațiu” și că deci la momentul încheierii contractului de închiriere a fost revocat de plin drept contractul de comodat altfel nu ar fi fost posibilă încheierea contractului de închiriere.
Apelanta reamintește că Ș. C. a avut dublă calitate, de proprietar și de reprezentant al pârâtei . SRL aceasta fiind un argument al revocării contractului de comodat căci încheind contractul de locație a înțeles să revoce pe primul.
2. Greșit prima instanță a respins cererea de radiere a sediului pârâtei de la O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Se arată că prima instanță a respins cererea arătată pentru că nu ar fi fost admise primele capete de cerere vizând încetarea contractului de comodat ci pentru că nu ar exista o hotărâre judecătorească irevocabilă, anterioară prin care să fi fost desființat actul de comodat iar acest argument este nelegal pe de o parte pentru că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București și pe de altă parte pentru că a fost respinsă cererea ca inadmisibilă pentru aceleași considerente avute în vedere la respingerea excepției privind calitatea procesuală pasivă a pârâtei arătate.
Se mai arată că instanța a respins proba cu interogatoriul pârâtei . SRL ca și proba cu martori, iar prin aceste mijloace de probe se putea înlătura echivocul reținut de instanță.
La 28.08.2014 O. Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București a depus întâmpinare arătând că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
La 02.09.2014 C. Ș. și . SRL au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Se susține că nu poate fi reținută critica apelantei privind faptul că revocarea contractului de comodat nu ar fi trebuit să aibă loc în contradictoriu cu „subsemnatul”.
Se mai arată că nu există dovezi privind manifestarea de voință pentru revocarea contractului de comodat și că beneficiara comodatului a avut mereu sediul în imobilul în litigiu.
La 23.09.2014 P. A. M. a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor invocate.
Se susține că Ș. C. nu are calitate procesuală pasivă în litigiu iar acesta nu poate face apărări în favoarea persoanei juridice deoarece aceștia au interese contrarii. Apelanta susține că are dreptul de dispoziție în virtutea căruia poate stabili cadrul procesual inclusiv persoana pe care înțelege să o cheme în judecată și că nu există nicio cerere de intervenție din partea lui C. Ș..
Apelul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică.
Curtea constată că în adevăr, la termenul din 14.01.2014, după ce reclamanta a depus cererea de completare prin care a solicitat să se constate revocarea/rezilierea contractului de comodat, prima instanță a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă C. Ș. este pârât pentru primele capete de cerere sau doar pentru ultimul, prin precizarea din data de 25.02.2014 reclamanta a menționat că înțelege să îl cheme în judecată pe C. Ș. doar cu privire la capătul de cerere vizând plata daunelor interese (f.156 verso și 174 dos trib.).
Având în vedere precizarea arătată și faptul că nu a existat nici-o opoziție cu privire la această precizare a cadrului procesual la termenul din 25.02.20 curtea a citat ca parte în proces pe . SRL, prin C. Ș..
Curtea mai constată că apelanta definește revocarea după limbajul comun, potrivit dicționarului explicativ, ca fiind manifestarea unilaterală de voință și că după această definiție critică soluția primei instanțe reproșându-i că a considerat că revocarea ar fi un nou contract.
Nu este fondată această critică deoarece un contract nu poate fi revocat unilateral astfel că instanța nu poate să constate revocarea unui contract decât dacă există o manifestare de voință concordantă, adică o convenție a părților prin care să se convină revocarea unui contract.
Cu privire la existența acordului de voințe de revocare a contractului de comodat. Apelanta susține că revocarea s-ar subînțelege din faptul că cei doi soți, coproprietari ai imobilului, au încheiat un contract de locație asupra spațiului care a făcut obiectul contractului de comodat iar C. Ș., ce era și parte în contractul de locație, nu s-a opus încheierii acestei locații deci el și-a manifestat voința de a revoca contractul de comodat.
Cu privire la acest raționament curtea observă că pârâta . SRL are un drept locativ cu titlu gratuit și că ea nu a fost parte în nicio înțelegere de revocare a acestui drept. Faptul că cei doi soți nu au menționat nimic despre contractul de comodat la data când au încheiat contractul de locațiune al imobilului nu poate fi interpretat ca o renunțare implicită a lui C. Ș., ca reprezentant al . SRL, la dreptul de comodat. Renunțare nu se prezumă. Din tăcerea celor doi coproprietari nu se poate deduce pierderea dreptului de folosință al societății. Aceștia au ignorat dreptul arătat sau din lipsă de cunoștințe juridice au încheiat contractul de locațiune fără să își pună întrebări cu privire la dreptul de folosință arătat dar un astfel de comportament nu antrenează lipsirea unui persoane juridice de un drept.
Nu poate fi reținută critica reclamantei privind greșita verificare de prima instanță a consimțământului lui C. Ș.. Având în vedere că reclamanta solicită să se constate revocarea unui contract este absolut obligatoriu ca instanța să verifice dacă a existat sau nu manifestarea de voință a . SRL, prin C. Ș., la revocarea dreptului de folosință. În consecință, toate apărările formulate de C. Ș. au fost făcute pentru pârâta . SRL și este inadmisibil, chiar și în logica bunului simț, să se susțină că nu pot fi verificate de instanță. De altfel chiar apelanta subliniază, câteva rânduri mai jos față de această critică, faptul că Ș. C. are calitate dublă.
De asemenea, nu poate fi reținută critica privind imposibilitatea existenței a două contracte asupra aceluiași spațiu. În principiu un spațiu locativ nu poate fi închiriat cu aceeași destinație, comercială în speță, la doi titulari. Dacă însă se încalcă această regulă și există două drepturi succesive de folosință asupra aceluiași spațiu litigiul nu se rezolvă prin a considera ca fiind revocat primul și să i se dea prevalență celui din urmă, așa cum afirmă reclamanta apelantă. În speță nu se poate reține că . SRL și-a pierdut automat dreptul de folosință ca urmare a încheierii unui nou contract de închiriere ori că dreptul ei a fost revocat de drept. În speță au coexistat două drepturi de folosință însă la data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, prin forța împrejurărilor, contractul de locațiune era încetat astfel că dreptul de folosință al pârâtei . SRL putea fi exercitat fără să fie împiedicat.
Curtea reamintește că revocarea este o chestiune de fapt, care trebuie să rezulte din manifestarea de voință expresă sau implicită însă fără dubii, condiții care nu sunt întrunite în cauză, iar folosința sau lipsa folosinței spațiului nu poate fi considerată o probă a manifestării de voință a revocării arătate.
Faptul că dreptul de folosință al spațiului de către societate nu a fost revocat rezultă din împrejurarea că aceasta nu și-a schimbat sediul. Iată o împrejurare care nu poate fi ignorată atunci când se verifică dacă în speță în lipsa unei manifestări exprese a revocării aceasta nu ar rezulta din comportamentul părții, mai precis al societății. Din această împrejurare rezultă că C. Ș. nu a manifestat voința de revocare a contractului de comodat atunci când a încheiat contractul de locațiune, cum susține reclamanta.
2. Nu este fondată nici a doua critică.
Curtea observă că primul considerent pentru care tribunalul a decis respingerea cererii de radiere din registrul comerțului și de obligare la înscrierea mențiunii de radiere, este rațiunea că „aceste capete de cerere sunt accesorii și urmează soarta primelor capete de cerere, urmând a fi respinse ca neîntemeiate odată cu acestea”.
Nu est deci fondată critica potrivit căreia aceste capete de cerere ar fi fost respinse ca inadmisibile deoarece nu ar fi fost depusă o hotărâre judecătorească prin care să se fi desființat dreptul de folosință al pârâtei . SRL.
Curtea observă că tribunalul a reținut că dreptul de folosință al pârâtei . SRL nu a fost desființat și că astfel nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.25 din Legea nr.26/1990 așa cum au fost ele interpretate prin decizia nr.X/2006. Această soluție este perfect legală și criticile apelantei privind existența unei contradicții care ar rezulta din faptul că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a Oficiului Național al R. Comerțului, prin O. Comerțului de pe lângă Tribunalul București, este nefondată.
Dacă ar fi adevărată ar însemna că soluția privind calitatea procesuală pasivă a organului administrativ, în speță O. arătat, este un argument al existenței sau inexistenței dreptului de folosință al unei societăți, rațiune absolut artificială.
Curtea mai observă că apelanta susține că tribunalul i-ar fi respins cererea de probă cu interogatoriul . SRL și audierea martorilor.
În apel a fost administrată proba cu interogatoriu solicitat ca și proba cu înscrisuri. Aceste probe nu au adus însă informații care să modifice situația de fapt stabilită de prima instanță, așa cum a fost verificată și reținută și de instanța de apel.
Văzând și dispozițiile art.480 alin.1 C. pr. civ. se va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.451 N. C. pr. civ. va fi obligată apelanta la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța din 18.11.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta P. A. M. cu domiciliul ales în București, ..36, ., împotriva sentinței civile nr.834 din 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. N. TECHNOLOGY S.R.L. cu sediul în București, .. 100C, sector 1, prin C. Ș. cu domiciliul în București, .. 100C, sector 1, și O. R. COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul în București, ..1, sector 3, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. C. N. TECHNOLOGY S.R.L.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
D. VĂDUVADIANA M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
12.02.2015
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte:M. M. I.
| ← Radiere. Decizia nr. 763/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 269/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
