Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr. 18/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 4646/1748/2013
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18
Ședința publică de la 27.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare formulată de petentul B. D. – persoană fizică autorizată, împotriva sentinței arbitrale nr.120 din 18.06.2013, pronunțata de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.65/2013, în contradictoriu cu intimata ..
Dezbaterile au avut loc la data de 20.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.03.2014, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința arbitrală nr.120 pronunțată la 18.06.2013 în dosarul 65/2013 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea arbitrală formulată de reclamanta . împotriva pârâtului B. D., obligându-l pe acesta din urmă la plata către reclamantă a sumei de 8.496,5 lei, contravaloare comision de intermediere, precum și a sumei de 3.887,49 lei reprezentând cheltuieli arbitrale (compuse din 822,37 lei taxa de înregistrare și 3665,02 lei taxe arbitrale).
Pentru a pronunța această sentință arbitrală, tribunalul arbitral a reținut că la 15 septembrie 2011, părțile au încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr._, valabil pe timp de un an, în baza căruia pârâtul, în calitate de persoană fizică autorizată (PFA) a devenit partener comercial în cadrul sistemului de fidelizare L., ce funcționează sub forma unei comunități internaționale de cumpărători, operantă în peste 40 de țări;
În anexele acestui contract (cerere comerciant și pct. 6.1 din Condițiile Generale de Afaceri) se prevede că pârâtul cumpărător trebuie să plătească reclamantei vânzătoare un anumit comision de intermediere (10 % din prețul fără TVA) pentru vânzarea de case/vile din ansamblul rezidențial Green City către clienții membri ai sistemului L.;
Până în prezent, pârâtul nu i-a plătit reclamantei suma de 8.496,50 lei, reprezentând comisionul de intermediere menționat într-o factură emisă la 26 aprilie 2012, scadentă în 7 zile de la comunicare;
Pârâtul nu a dat curs invitației la concilierea directă organizată de reclamantă în ziua de 29 octombrie 2012, între orele 9-15 și, anterior sesizării Tribunalului arbitrai, nu a formulat obiecțiuni cu privire la pretențiile exprimate în notificarea de convocare la acea conciliere (care conținea referiri explicite la comisionul de intermediere datorat și factura aferentă);
Susținerile referitoare la pretinsa neîndeplinire a procedurii prealabile de mediere nu pot fi luate în considerare deoarece pârâtul nu a invocat această excepție prin întâmpinare, așa cum prevede art. 193 alin. 2 C.proc.civ. sub sancțiunea decăderii;
Potrivit art. 277 alin. 2 C.proc.civ., factura emisă de reclamanta la 26 aprilie 2012 face dovada cuprinsului său, chiar dacă este nesemnată de pârât;
Fiind vorba despre un contract încheiat anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil, în speță nu sunt operante textele indicate de reclamantă, ci prevederile art. 969 și urm. C.civ. ani.
Împotriva acestei sentințe arbitrale pârâtul B. D. a formulat acțiune în anulare, solicitând anularea hotărârii arbitrale respective, și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii arbitrale ca neîntemeiată.
În motivarea acțiunii în anulare, invocând drept temei de drept dispozițiile art.364 lit.i C.pr.civ. petentul a arătat că a solicitat tribunalului arbitral respingerea acțiunii arbitrale ca prematură, față de lipsa procedurii prealabile și a formulat cerere de amânare a cauzei pentru motivul că apărătorul său a fost angajat înainte cu puțin timp de primul termen de judecată. Tribunalul arbitral a respins, însă cererea de amânare a cauzei, amânând pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise și a respins în mod greșit pretinsa neîndeplinire a procedurii prealabile, reținând că susținerile sub acest aspect nu pot fi luate în considerare, deoarece excepția nu a fost invocată prin întâmpinare. Or, excepția prematurității a fost invocată prin concluziile scrise, dar acestea semnificau o întâmpinare, pentru pârât fiind primul termen de judecată, iar Curtea putea să invoce și din oficiu această excepție ținând cont de importanța ei. Aceasta, ținând cont că instanța putea repune cauza pe rol pentru lămurirea acestui aspect.
S-a mai arătat de către petent că reclamanta nu a probat prin nici un înscris că ar fi încercat anterior recuperarea debitului (prin procedura prealabilă a concilierii/medierii).
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți a fost semnat la 15.09.2011 în timp ce Noul cod civil a intrat în vigoare la 01.10.2011 și în raport cu art.6 din acest din urmă act normativ în speță sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod civil, astfel că temeiul de drept în acțiunea arbitrală (art.1270 și art.1170 din Noul Cod civil) este indicat în mod greșit și, prin urmare acțiunea este neîntemeiată. Mai mult, în cazul răspunderii civile contractuale nu s-a indicat un temei de drept cu privire la răspundere, ci doar un text de lege aferent contractului civil.
Prin nici un înscris nu se dovedește în cauză că factura nr.ROD_ ar fi fost comunicată pârâtului, că aceasta ar fi fost semnată și acceptată de pârât sau că ar fi fost recunoscut debitul.
Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. Reclamanta ar fi trebuit să demonstreze, în raport cu obiectul contractului încheiat între părți, că a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din ansamblul rezidențial de vile din zona metropolitană a Bucureștiului pentru ca apoi să facă dovada comunicării facturii pentru a rezulta că pârâtul datorează comisionul către reclamantă. În acest context petenta a invocat drept temei juridic dispozițiile art.608 lit.h din N.C.P.C.
Acțiunea în anulare a fost înregistrată inițial la Judecătoria Cornetu de către petentă, în dosarul_ .
Intimata . a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cornetu în soluționarea cauzei, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii în anulare ca nefondată.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că acțiunea în anulare este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.8222 pronunțată la 10.12.2013 în dosarul_ Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere că potrivit art.610 din NCPC competența revine Curții de Apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul. La Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată în dosarul_ .
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că acțiunea în anulare este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
La termenul de la 04.06.2013 pârâtul a lipsit iar tribunalul arbitral a amânat pronunțarea asupra litigiului la 18.06.2013, cu motivarea expresă că părțile au posibilitatea de a depune note scrise până la data de 13.06.2013 și a comunicat despre aceasta pârâtei prin adresa nr.65…./05.06.2013. Pârâtul a formulat cererea de amânare, pentru motivul angajării apărătorului la 03.06.2013, în ședința tribunalului arbitral de la 04.06.2013 și a înregistrat cererea în acest sens la tribunalul arbitral în data de 06.03.2013. Amânarea cauzei pentru motive de genul celui invocat de pârâtă trebuie să fie temeinic motivată, ceea ce nu se poate reține în cazul cererii de amânare în speță în condițiile în care pârâta a fost citată pentru acel termen încă de la data de 07.05.2013. Cu toate acestea, tribunalul arbitral a procedat legal în continuare, amânând pronunțarea pentru a da posibilitate și (avocatului) pârâtului să depună concluzii scrise, ca în cazul în care ar fi respins expres cererea de amânare.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de respingere a cererii arbitrale ca prematură, aceasta a fost formulată după amânarea pronunțării de către tribunalul arbitral, prin concluziile scrise înregistrate la dosar de către pârât la data de 13.06.2013. Or, după încheierea dezbaterilor, în cadrul judecății mai urmează doar deliberarea, nemaiputându-se formula și alte apărări, inclusiv pe cale de excepție, decât acelea formulate în modul și termenul legal. Contrar susținerilor petentului, concluziile scrise nu pot semnifica o întâmpinare, iar data la care au fost depuse concluziile scrise nu mai putea constitui primul termen de judecată. De asemenea tribunalul arbitral nu justifică nicidecum o invocare din oficiu a prematurității cererii arbitrale în condițiile în care la dosarul cauzei, la termenul de la 04.06.2013 reclamanta a depus dovada notificării și convocării pârâtului la conciliere, înscrisuri față de care nu se justifică nici repunerea pe rol a cauzei de către tribunal pentru lămuriri cu privire la acest aspect și, totodată se înlătură susținerea pârâtului în sensul că reclamanta nu ar fi probat nici un demers anterior de recuperare a debitului. Prin urmare, tribunalul arbitral a respins în mod legal pretinsa prematuritate a cererii arbitrale pentru motivul neinvocării acesteia prin întâmpinare, având în vedere că dispozițiile art.193 alin.2 N.C.P.C. prevăd expres că neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere nu se poate invoca decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Astfel, dispozițiile art.608 alin.1 lit.h din N.C.P.C (invocate de petentă prin referire la art.364 lit.i din Vechiul Cod de procedură civilă) act normativ incident în raport cu data cererii arbitrale, nu se dovedesc a fi aplicabile în cauză iar în raport cu susținerile arătate acțiunea în anulare apare ca nefondată.
Nu sunt fondate nici celelalte susțineri formulate de petentă.
Astfel, în cererea arbitrală s-au menționat drept temei de drept art.1270 și art.1170 din N.C.P.C dar neindicarea sau indicarea greșită de către reclamant a temeiului juridic nu conduce la aprecierea cererii ca neîntemeiată, instanței revenindu-i obligația de a aplica în mod corect legea la speța dedusă judecății. Oricum, acțiunea în anulare este îndreptată împotriva sentinței arbitrale atacate iar în cuprinsul acesteia din urmă tribunalul arbitral a precizat că deoarece este vorba de un contract încheiat înainte de . NCC în speță nu sunt operante textele de lege indicate de reclamantă ci prevederile art.969 și următoarele din Codul civil de la 1865.
Tribunalul arbitral a indicat, pentru răspunderea civilă contractuală dispozițiile art.969 și următoarele din Codul civil anterior, ceea ce include și articolele prin care se reglementează direct răspunderea contractuală și cu atât mai mult cu cât cererea arbitrală a fost întemeiată și pe contractul părților constituind „legea” acestora.
Cererea arbitrală poate fi considerată întemeiată nu numai dacă pârâtul recunoaște debitul, iar în contractul părților nu s-au prevăzut clauze în sensul că pârâtul datorează plata comisionului de intermediere doar dacă acestuia i se comunică factura și semnează/acceptă factura emisă de reclamantă. Aceasta și în raport cu specificul contractului (la care se va face referire în continuare).
În raport cu prevederile exprese ale art.277 alin.2 din N.C.P.C factura emisă de reclamant face dovada cuprinsului ei chiar dacă nu e semnată. Comisionul de intermediere este prevăzut expres nu numai în anexa la contract (art.6 din Condițiile generale de afaceri pentru comercianți și în cererea formulată de pârât pentru înscrierea în sistemul de fidelizare L.. În mod specific, în sistemul de fidelizare L. petentul primește prețul întreg de la clientul cumpărător revenindu-i obligația de plată la reclamantă a unui comision de intermediere. Cumpărând, clientul folosește cartela sa de membru al sistemului la aparatul POS transmis pârâtului de către reclamantă, informația parvenind doar astfel reclamantei, în limita care o interesează, astfel că nu aceasta din urmă este în măsură să aducă lămuriri despre imobilul supus vânzării.
Prin urmare, nici față de aceste susțineri nu intervin în cauză dispozițiile art.608 alin.1 lit.h din N.C.P.C.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea va respinge acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de petentul B. D. – persoană fizică autorizată, cu domciliul în . 1 Decembrie, ..14, Jud.Ilfov și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. Beluga, din București, ., ., ., împotriva sentinței arbitrale nr.120 din 18.06.2013, pronunțata de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.65/2013, în contradictoriu cu intimata . înregistrată la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr.J_ CUI RO_, cu sediul în Oradea, ., ..
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. A. L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.J.E.C.
Nr.ex.: 5/15.07.2014
| ← Radiere. Hotărâre din 18-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Sentința nr. 5825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
