Retragere asociat. Hotărâre din 27-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 41290/3/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 887
Ședința publică de la 27 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE S. G. N.
JUDECĂTOR C. M. S.
GREFIER G. M.
====
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul P. H. A. împotriva sentinței civile nr.2188 din 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._ /3/2013, în contradictoriu cu intimații . P. SRL și T. S. A. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul prin avocat O. A. cu împuternicirea avocațială aflată la fila 4 din dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul apelantului pe probe.
Apelantul prin avocat arată că prin cererea de apel a solicitat proba cu interogatoriu având în vedere că și la prima instanță a cerut această probă însă intimatul nu s-a prezentat la interogatoriu, dar insistă în administrarea acesteia în calea de atac a apelului.
Curtea deliberând, constată că proba solicitată a fost încuviințată la fond însă s-au aplicat dispozițiile legale incidente față de lipsa la interogatoriu a intimatului, însă apelanta se poate prevala de această probă în calea de atac a apelului dar o apreciază ca nefiind utilă soluționării cauzei și o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului pe cererea de apel.
Apelantul prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și în consecință, admiterea cererii cum a fost formulată. Susține că instanța de fond în mod greșit i-a respins cererea de retragere din societate având în vedere că pârâtul nu s-a apărat în nici un fel, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat la interogatoriu. Instanța de fond a pierdut din vedere rolul său activ în dezlegarea pricinii, putea prezuma că prin nedepunerea întâmpinării, intimatul pârât nu se opune admiterii acțiuni. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, reține următoarele:
Prin cerereaînregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția a VI-a Civilă la data de 23.12.2014, sub nr._, reclamantul P. H. A. a chemat în judecată pe pârâtii . P. SRL si T. S. A. O. solicitând retragerea calității de asociat a sa din cadrul 2 P. 8B O P. S.R.L., reprezentata legal prin Administrator T. S.-A.-O. si, pe cale de consecința, modificarea actului constitutiv a societății parate, in sensul modificării structurii participării la capitalul social.
În motivare, reclamantul a arătat că a dobândit calitatea de asociat in 2 P. & O P. S.R.L., la data de 14.07.2006, prin preluarea unui număr de 10 parti sociale, a cate 10 Ron fiecare, in valoare totala de 100 Ron, de la P. LIONELO A., iar la data de 27.10.2006, prin preluarea unui număr 40 de parti sociale de la P. V.-S., a câte 10 Ron fiecare, in valoare totala de 400 Ron, având astfel o cota de participare la beneficii si pierderi de 50% din capitalul social, astfel cum rezulta din înscrisul denumit Contract de Cesiune încheiat la data de 27.10.2006, precum si din încheierea nr._/26.07.2006.
Administrarea societății pârâte este asigurată de pârâtul T. S.-A.-O., încă din data de 09.03.2004, când acesta a fost desemnat administrator pe o perioada nedeterminata, fiind supus regimului mandatului din Codul civil coroborat cu prevederile Legii nr.31/1990 republicata.
Pârâtul, in calitate de asociat si administrator a societății 2 P. & O P. S.R.L nu a mai înțeles sa răspundă solicitărilor reclamantului de a se întruni pentru a decide operațiuni ce vizau activitatea societății, sub toate aspectele. In plus, intre reclamant si pârâtul T. S.-A.-O. nu mai exista comunicarea si cooperarea specifica asociaților unei societăți, aspect deosebit de important în societățile cu răspundere limitată.
Mai mult decât atât, in ultimii 3 ani, pârâtul nu a procedat la prezentarea bilanțului de venituri si cheltuieli, reclamantul nefiind încunoștințat despre modul de derulare a activității societății. Astfel ca starea de fapt existenta in cadrul societății face imposibila formarea unui affectio societatis, comunicarea si încrederea dintre părți fiind esențiala pentru formarea voinței sociale.
Față de situația prezentată mai sus, la data de 11.07.2013, reclamantul a formulat și comunicat pârâtului, prin B. Duruian I., Convocatorul înregistrat sub nr. 45N/11.07.2013, prin care își exprimă intenția ferma de cesionare a celor 50 de părți sociale pe care le deține in 2 P. & O P. S.R.L. către asociatul parat, pe care l-a convocat pentru data de 19.08.2013. In pofida faptului ca paratul a primit Convocatorul anterior menționat, nu a înțeles să se prezinte la data propusa.
Față de faptul că prin actul constitutiv al societății pârâte nu au fost prevăzute cazuri de retragere din societate, reclamantul arată că se află în situația de a se adresa instanței în vederea autorizării retragerii din societatea pârâtă, in temeiul art. 226 alin 1 lit.c) din Legea nr. 31/1990, republicata.
În drept, au fost invocate prevederile art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2188/06.05.2014, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din actele de la dosar, inclusiv din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, reclamantul P. H. A. are calitatea de asociat al societății . P. SRL, alături de pârâtul T. S.-A.-O., fiecare dintre aceștia deținând 50% din capitalul social.
Prin acțiunea care face obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat retragerea calității sale de asociat din societatea pârâtă, invocând în esență lipsa de comunicare și cooperare între cei doi asociați, faptul că asociatul pârât nu a dat curs solicitărilor reclamantului de a se întruni, respectiv nu a fost prezentat bilanțul de venituri și cheltuieli.
Conform art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, invocat de reclamant în susținerea cererii, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului.
Instanța constată că actul constitutiv al societății pârâte nu conține prevederi speciale privind dreptul de retragere a asociaților și, totodată, nu s-a realizat un acord al acestora în sensul solicitat de reclamant. Prin urmare, pentru ca reclamantul să obțină retragerea sa din societatea pârâtă, este necesară existența unor motive temeinice, astfel cum prevede în mod expres textul de lege mai sus citat.
În prezenta cauză, reclamantul a invocat în susținerea cererii sale că nu mai există comunicare și cooperare între cei doi asociați, că asociatul pârât nu a dat curs solicitărilor reclamantului de a se întruni, respectiv nu a fost prezentat bilanțul de venituri și cheltuieli. Însă, instanța constată că aceste susțineri nu au fost dovedite de către reclamant.
Astfel, nu a fost depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că reclamantul ar fi solicitat pârâtului organizarea unei întâlniri, că ar fi pretins prezentarea bilanțurilor contabile. Nu a fost administrată nici proba testimonială din care să reiasă lipsa unei comunicări între cei doi asociați sau refuzul pârâtului de a-i permite reclamantul accesul la documentele contabile (bilanțul contabil). Au fost depuse de către reclamant doar înscrisuri prin care s-a dovedit calitatea sa de asociat, precum și un convocator adresat pârâtului (f. 11), prin care însă i se propunea acestuia cesiunea părților sociale ale reclamantului.
Prin urmare, instanța apreciază nedovedite susținerile reclamantului. Iar cât privește omisiunea pârâtului de a se prezenta la interogatoriu, instanța nu o apreciază suficientă pentru a justifica admiterea cererii formulate de reclamant, având în vedere că nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.
Instanța mai reține că între cei doi asociați ai societății comerciale pârâte există un contract de societate, un acord de voință, care nu poate fi denunțat unilateral de către unul din aceștia decât în condițiile expres prevăzute de lege. Or, art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 impune existența unor motive temeinice care, în opinia instanței, trebuie dovedite de către reclamant. În acest sens, reclamantul putea produce proba cu înscrisuri, de exemplu corespondență adresată celuilalt asociat, prin care să solicite accesul la documentele contabile, la bilanțul de venituri și cheltuieli, sau să solicite întrunirea adunării generale pentru discutarea aspectelor privind activitatea societății. De asemenea, ar fi putut produce proba testimonială, cu privire la aceleași aspecte, sarcina probei revenindu-i, conform art. 249 NCPC, care prevede că cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a dovedit în mod suficient existența unor motive temeinice pentru a se justifica retragerea sa din societate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. H. A., solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, s-a reluat expunerea situației de fapt, astfel cum a fost prezentată în cererea de chemare în judecată, arătându-se, totodată, că în mod eronat prima instanță a reținut lipsa probelor suficiente care să dovedească neînțelegerile dintre asociați și lipsa affectio societatis, întrucât pârâtul a lipsit la termenul stabilit pentru administrarea probei cu interogatoriu, iar instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 358 C.pr.civ.
În ceea ce privește alte probe, exemplificate de către prima instanță, precum corespondența adresată asociatului, susține apelantul că asemenea dovezi au fost administrate, existând dovada convocării pârâtului la adunarea generală, ce cuprinde, pe lângă intenția fermă a reclamantului de cesionare a părților sale sociale, și punctul intitulat „diverse”, fiind evident că acesta avea ca obiect aspecte privind activitatea societății.
În plus, se arată, prima instanță ar fi putut să prezume, pe baza atitudinii procesuale a pârâtului, care nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței, că acesta nu s-a opus la admiterea acțiunii.
În drept, apelantul a invocat prevederile art. 478 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a administrat probe suficiente din care să rezulte, dincolo de orice îndoială, situația de fapt afirmată.
Astfel, singura comunicare adresată pârâtului nu cuprinde, explicit, decât indicarea dorinței reclamantului de a-și cesiona părțile sociale. Contrar susținerilor apelantului-reclamant, faptul că același convocator include și un punct intitulat „diverse” nu este suficient pentru susținerea afirmațiilor reclamantului, care a afirmat, în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată, o situație continuă și de durată, caracterizată prin refuzul pârâtului de a răspunde „solicitărilor” reclamantului și neprezentarea, în ultimii 3 ani, a bilanțului de venituri și cheltuieli.
De asemenea, în mod corect, în lipsa de la dosar a altor probe cu care s-ar putea corobora lipsa pârâtului la interogatoriu, prima instanță a uzat de dreptul de apreciere pe care art. 358 N.C.pr.civ. i l-a acordat. Textul menționat arată că lipsa pârâtului la interogatoriu „poate” fi considerată de instanță ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul, în ultima situație putând fi admise probe în completare, reclamantul neadministrând suficiente asemenea probe.
Prin urmare, în temeiul art. 481 alin. 1 N.C.pr.civ., se impune respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul P. H. A. cu domiciliul ales la C. de Avocat O. A. în București, ..2,4,6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.2188 din 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._ /3/2013, în contradictoriu cu intimații . P. SRL cu sediul în București, ..12-16, sector 3 și T. S. A. O. cu sediul în București, ..4,.,., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Președinte, S. G. N. | Judecător, M.-C. S. | |
Grefier, G. M. |
Red.Jud.S.N. 04.11.2014
Tehnored.G.M.5 ex. 5.11.2014
Fond: Tribunalul București-Secția a VII a Civilă
Președinte: A. B.
| ← Radiere. Decizia nr. 775/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Nulitate act juridic. Decizia nr. 999/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
