Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr. 69/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 4052/2/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1505/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
……
SENTINȚA CIVILĂ Nr.69
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier M. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în anulare formulată de reclamanta S.C. „S. C. ROMANIA” S.A., împotriva sentinței arbitrale nr.53 din 29.04.2013 pronunțată de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.26/2014, în contradictoriu cu intimata S.C. „C. P.” S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenta, prin avocat S. T. cu delegație la fila 74 din dosar, și intimata, prin avocat R. C., cu delegație la fila 73 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că petenta a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia act de renunțarea la dreptul dedus judecății.
Curtea acordă părților cuvântul pe cererea de renunțare la dreptul dedus judecății și la calea de atac, formulată de petentă.
Petenta prin avocat, solicită să se ia act de cererea de renunțare la judecată astfel cum a fost formulată, în sensul că renunță la dreptul dedus judecății în condițiile art.408 C.pr.civ., la calea de atac, și de asemenea că renunță la cheltuielile de judecată.
Intimata prin avocat, solicită să se ia act de cererea de renunțare la drept și respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă la data de 19 iunie 2014, sub nr._, petenta S.C. „S. C.” S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. „C. P.” S.A. anularea sentinței arbitrale nr.53/29.04.2014 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr.26/RIC/2014, iar pe fond admiterea acțiunii arbitrale astfel cum a fost formulată și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act adițional la Contractul de închiriere nr.128/26.01.2009 încheiat între părți, având ca obiect prelungirea duratei închirierii pe o perioadă de 5 ani începând de la data terminării duratei inițiale a contractului, în condițiile de preț reglementate de 4.2 din Contractul de închiriere și obligarea intimatei la plata cheltuitelor de judecată efectuate cu acest proces, inclusiv a cheltuielilor ocazionate de susținerea acțiunii arbitrale.
În motivarea acțiunii petenta prezintă succint situația de fapt și înțelegerea contractuală a părților referitoare la durata închirierii, și arată că prin hotărârea arbitrală nr.53/29.04.2014 tribunalul arbitral a respins acțiunea ca neîntemeiată, hotărârea fiind pronunțată la primul termen de judecată, după o dezbatere sumară și după respingerea probei cu interogatoriu solicitată de petentă în completarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și în dovedirea voinței exprimate de intimată la încheierea contractului de închiriere.
Petenta solicită să se constate că sunt incidente în cauză motivele de desființare prevăzute de art.608 alin.1 lit. g C.pr.civ. și art.608 alin.1 lit. h C.pr.civ. prin aceea că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină, hotărârea arbitrală încalcă prevederile imperative ale art.13 și art.22 alin.2 C.pr.civ. aplicabile în raport de prevederile art.575 alin.2 C.pr.civ., care obligă tribunalul arbitral să respecte principiile fundamentale ale procesului civile la soluționarea cauzei, hotărârea arbitrală încalcă prevederile art.601 C.pr.civ. care obligă tribunalul arbitral să soluționeze litigiul în temeiul contractului și a normelor de drept aplicabile.
În dezvoltarea motivelor de desființare se arată că hotărârea arbitrală nu respectă exigențele impuse de art.425 lit. b C.pr.civ., nefiind indicate motivele ce fundamentează respectiva hotărâre, susținându-se că în considerentele mai mult decât sumare ale hotărârii nu sunt indicate motivele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantei, nu sunt analizate motivele invocate de aceasta în susținerea acțiunii referitoare la interpretarea clauzelor contractuale ce consacră promisiunea de a contracta asumată de proprietar, voința părților exprimată la încheierea contractului de închiriere și inexistența clauzei de dezicere stipulată de art.4.3 teza finală din contract.
Se subliniază că tribunalul arbitral a nesocotit norma de procedură reprezentată de art.425 lit. b C.pr.civ. omițând să se pronunțe asupra motivelor invocate de petentă prin acțiune.
Sub un al doilea aspect petenta solicită să se constate că respingerea fără o motivare pertinentă a unei probe esențiale solicitate în dovedirea voinței exprimate de părți la încheierea contractului este de natură a încălca în mod grav dreptul la apărare garantat de art.13 C.pr.civ.; în egală măsură, se apreciază că prin respingerea aceleiași probe, tribunalul arbitral a încălcat prevederile imperative ale art.22 alin.2 C.pr.civ.
Se mai adaugă că normele nesocotite de tribunalul arbitral sunt de ordine publică, iar aplicarea lor în procedura arbitrală este reglementată de art.575 alin.2 C.pr.civ.
În plus, se mai adaugă că au fost nesocotite de tribunalul arbitral dispozițiile imperative ale art.601 C.pr.civ. litigiul nefiind soluționat în temeiul contractului și normelor de drept aplicabile.
În acest sens se arată, pe de o parte, că tribunalul arbitral își fundamentează hotărârea pe dispozițiile art.1341 alin.1 C.civ., inaplicabile în cauză, întrucât reglementează contractul de locațiune, iar pe de altă parte, se arată de tribunalul arbitral că înțelege să dea eficiență prevederilor art.969 C.pr.civ. precum și voinței ferme a locatorului comunicată reclamantei la data de 08.01.2013.
Pe fondul cauzei, subsecvent desființării hotărârii arbitrale, se solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate prevederile art.608 lit. g și h C.pr.civ.
Acțiunea în anulare a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.
La data de 30 iulie 2014, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata S.C. „C. P.” S.A. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
În apărare intimata arată că motivele acțiunii în anulare formulate de S.C. „S. C. România” S.A. nu se încadrează în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv art.608 alin.1 C.pr.civ.
Se arată că hotărârea arbitrală respectă prevederile art.608 alin1. lit. g C.pr.civ. deoarece are dispozitiv și este motivată sub toate aspectele invocate de reclamantă, practica judiciară stabilind că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum ci una de conținut.
Intimata apreciază că tribunalul arbitral a prezentat clar, precis și necontradictoriu considerentele care l-au determinat să aprecieze că acțiunea este neîntemeiată. Se susține că tribunalul arbitral nu a confundat articolele și nu a menționat eronat numărul articolului ci a interpretat clauzele contractului, răspunzând astfel tuturor solicitărilor reclamantei.
De asemenea, s-a apreciat că instanța arbitrală a motivat în drept hotărârea situație în care afirmația reclamantei în sensul nemotivării hotărârii este nereală.
Intimata opinează că reclamanta, de fapt, urmărește o nouă examinare a fondului pe calea acțiunii în anulare.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor imperative ale art.13 și art.22 alin.2 C.pr.civ., aplicabile în raport de art.575 alin.2 C.pr.civ., se arată că nu există nicio încălcare a acestor dispoziții, respingerea unei probe neputând fi considerată drept o încălcare a dreptului la apărare.
Mai adaugă intimata că a cerceta dacă instanța arbitrală a procedat greșit sau nu atunci când a respins reclamantei proba cu interogatoriul, reprezintă o aplecare directă asupra fondului raportului juridic dintre părți, cu depășirea limitelor impuse de art.608 alin.1 lit. h C.pr.civ.
Se apreciază că instanța arbitrală nu a încălcat prevederile art.22 alin.2 C.pr.civ. ci aceasta a interpretat corect dispozițiile legale și a administrat proba cu înscrisuri, singura utilă și pertinentă în soluționarea cauzei.
Intimata mai apreciază că în mod neîntemeiat susține reclamanta că hotărârea arbitrală încalcă prevederile art.601 C.pr.civ., deoarece toate argumentele tribunalului se referă la clauzele contractuale ce reprezintă voința părților, iar reclamanta nu încearcă altceva decât să se reevalueze, să se rejudece fondul, lucru inadmisibil prin acțiunea în anulare.
Intimata mai solicită ca în situația în care, prin absurd, instanța ar admite acțiunea în anulare și ar reține cauza spre o rejudecare în fond, cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că nu există promisiunea de a contracta asumată de S.C. „C. P.” S.A.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.316 alin.2 C.pr.civ.
La data de 19 august 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare formulat de S.C. „S. C. România” S.A. prin care s-a solicitat să se înlăture ca lipsite de temei legal și totalmente nefondate susținerile pârâtei din întâmpinare, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată și motivată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art.201 alin.2 C.pr.civ.
La data de 20 octombrie 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei Declarația petentei de renunțare la dreptul dedus judecății, în condițiile art.408 C.pr.civ., la calea de atac, în condițiile art.410 C.pr.civ. precum și la cheltuielile de judecată, în cauza ce formează obiectul dosarului nr._, solicitându-se instanței să ia act de renunțare și să pronunțe o hotărâre în acest sens.
Asupra declarației de renunțare prezentată de petenta S.C. „S. C. România” S.A. Curtea constată următoarele:
Potrivit art.408 alin.1 și alin.2 C.pr.civ. „reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând totodată și asupra cheltuielilor de judecată”.
Textul de lege citat reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la însuși dreptul subiectiv dedus judecății, ca act procesual de dispoziție, prin renunțare reclamantul pierzând posibilitatea de a se adresa instanței cu o nouă cerere de chemare în judecată, prin care să urmărească valorificarea dreptului subiectiv pretins împotriva pârâtului.
Este de subliniat că manifestarea de voință în sensul renunțării trebuie să vizeze însuși dreptul subiectiv dedus judecății dispozițiile art.408 nefiind aplicabile dacă actul de voință al părții vizează un drept procesual.
Din Declarația autentificată sub nr.1892/10.10.2014 de BNP „Corșate A. G.” rezultă că petenta S.C. „S. C. România” S.A., prin reprezentant legal, a înțeles să renunțe „în mod irevocabil la dreptul ce face obiectul dedus judecății – respectiv al acțiunii în anulare din dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, cu termen la data de 22 octombrie 2014”.
Pe cale de consecință se constată că petenta a înțeles să renunțe la un drept procesual, obiectul dedus judecății – acțiunea în anulare, fiind un drept procesual al părții și nu un drept în sens material.
În atare condiții mențiunea referitoare la renunțarea la dreptul dedus judecății din adresa de înaintare la dosar a declarației autentificate precum și trimiterea din cuprinsul declarației la prevederile art.408 C.pr.civ. nu sunt în conformitate cu obiectul renunțării.
Curtea notează că pentru a putea lua act de renunțarea la dreptul dedus judecății tribunalului arbitral, astfel cum a solicitat intimata prin concluzii, ar trebui mai întâi să soluționeze acțiunea în anulare, pe care să o admită, iar abia după anularea hotărârii arbitrale să dispună pe fondul cererii cu care a fost investit tribunalul arbitral, soluție ce nu poate fi dispusă prin prezenta sentință, pe de o parte, deoarece concluziile părților s-au limitat la a se solicita să se ia act de declarația de renunțare a petentei, iar pe de altă parte, deoarece natura juridică a acțiunii în anulare nu este aceea a unei căi de atac de retractare care să permită aplicarea art.409 C.pr.civ.
Cu toate acestea Curtea constată că intenția părților a fost aceea de a pune capăt prezentului litigiu, motiv pentru care va acorda prioritate voinței părții reclamante exprimate în cuprinsul declarației și va lua act de renunțarea la obiectul dedus judecății – acțiunea în anulare, urmând a face aplicarea prevederilor art.406 C.pr.civ., text de lege ce permite părții să renunțe la drepturile sale procesuale.
Pe cale de consecință, față de aspectele prezentate mai sus, în temeiul art.406 C.pr.civ. Curtea urmează să ia act de renunțarea petentei la judecarea acțiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea petentei S.C. „S. C. ROMANIA” S.A., cu sediul procesual ales la SCPA „B. și Asociații” din București, sector 2, . nr.70, la judecarea acțiunii în anularea sentinței arbitrale nr.53 din 29.04.2013 pronunțată de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.26/2014, în contradictoriu cu intimata S.C. „C. P.” S.A., cu sediul în București, sector 6, ..4.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. C. M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
4 ex/
| ← Pretenţii. Decizia nr. 257/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1191/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
