Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 917/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 5952/3/2014/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 831/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 917
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1752/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată că:
Reclamanta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI in reprezentarea Administratiei sectorului 5 a Finantelor Publice a formulat la data de 17.10.2014 in dosarul nr_ aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII a civila cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a paratei T. L., solicitand obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei ..
In motivarea actiunii, s-a aratat, in esenta, ca parata nu a tinut evidentele contabile in conformitate cu legea si nu a predat lichidatorului actele contabile. De asemenea, nu s-a depus cerere de deschidere a procedurii, ci s-a continuat activitatea in dauna creditorilor.
In drept, au fost invocate prevederile art. 138 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 1752/20.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă în dosarul nr._ cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut că din continutul cererii formulate in contradictoriu cu parata rezulta ca reclamantul se rezuma, in general, la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
Reclamantul nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arata care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala (Legea nr. 82/1991 republicata) si starea de insolventa a debitoarei.
Savarasirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre conditiile necesare, dar nu sunt suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanelor impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, asa cum s-a mentionat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi savarsite de catre parata si starea de insolventa a debitoarei.
Or, in speta, reclamanta, a facut doar afirmatii generice referitoare la faptele ilicite prevazute de art. 138 lit. c din lege.
Nu au fost indicate, in concret, nici elemente care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art. 138 lit. c) din lege si anume sa reprezinte dovada “interesului personal”, in cauza nefiind facuta proba. Simpla continuare a unei activitati nerentabile, care duce vadit la insolventa nu este suficienta pentru stabilirea raspunderii daca nu este facuta si dovada interesului personal.
Fapta prevazuta la art. 138 lit. d) din lege cuprinde trei ipoteze. Primele doua ipoteze se refera la faptul ca parata a tinut o contabilitate fictiva si a facut sa dispara unele documente contabile, insa reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteza prevazuta de lit. d) a art. 138 din lege se refera la faptul ca parata nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea. Imprejurarea ca debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 in termenul prevazut de art. 35 din lege, ori ca nu a depus raportarile contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilata cu neindeplinirea obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe.
Oricum, in ceea ce priveste obligatia paratei de a tine registrele cerute de lege, conditia impusa de legiuitor este ca neindeplinirea acesteia, adica netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Asadar, simplul fapt ca parata nu ar fi tinut contabilitatea potrivit legii romane nu este de natura sa duca la anganjarea raspunderii sale in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa. Or, in speta reclamantul nu a facut nici dovada acestui raport de cauzalitate, nefiind dovedit savarsirea cu vinovatie de catre parat a faptei prevazute de lit. d) a art. 138.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub același număr unic de dosar, prin care a solicitat să se modifice hotărârea atacată în sensul de a admite cererea formulată de reclamantă în calitate de creditor majoritar și de a obliga pe pârâta T. L. la plata datoriilor restante către creditorii debitoarei .:
„Motivarea” apelului constă în redarea integrală a conținutului cererii introductive de instanță și nu aduce nicio critică de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Analizând sentința atacată, în raport de susținerile recurentei și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 138 alin. (1) și (3) din Legea nr.85/2006 rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolventa, sunt: existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor de a recupera integral creanțele, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor); săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006; existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor; - fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Reclamantul creditor DGFP a susținut că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât, în calitate de administrator, prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și respectiv a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.,
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
Față de cele expuse în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI - ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTORULUI 5 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, Sperantei, nr. 40 împotriva sentinței civile nr.1752/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. L., cu domiciliul în București, sector 5, .. 69, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | |
Grefier, C. M. |
Red.Jud.G.V.
Tehnored.A.A.
4 ex/1.07.2015
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: Z. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 484/2015. Curtea de... → |
|---|
