Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 484/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 92/122/2014/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1827/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 484
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR M. C. N.
GREFIER I. L. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorii VB L. R. IFN SA și V. B. DE asigurare SRL, în contradictoriu cu debitoarea ., după anularea prin decizia nr. 1289/18.12.2014 a Curții de Apel București Secția a V-a Civilă a sentinței civile nr.173/24.03.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2015, apoi la 26.03.2015, când a decis următoarele:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.173/24.03.2014, pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de creditoarea VB L. România IFN și in temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei .> Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că sub aspectul persoanei creditorului acesta are calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, întrucât are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile și cu o valoare peste cuantumul minim stabilit (art.3 pct.6,12 din Legea nr.85/2006).
Debitorul . din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura generală a insolvenței în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din același act normativ, fiind o societatea comercială cu răspundere limitată.
În ceea ce privește cerința esențială de aplicare a procedurii debitorului, respectiv de a se afla în stare de insolvență, tribunalul o a constatat că este îndeplinită, reținând că insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibil pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Insolvența este prezumată de legiuitor ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori.
Așadar, pentru a facilita dovada în proces legiuitorul a instituit o prezumție de insolvență vădită a debitorului în beneficiul creditorului, ori de câte ori acesta din urmă dovedește existența unei creanțe, având cuantumul minim legal, și neplata ei de mai mult de 90 de zile de la scadența datoriei.
Rămâne, deci, în sarcina debitorului să răstoarne prezumția legală, făcând dovada că nu se află în stare de insolvență, având mijloacele bănești disponibile pentru a achita datoria.
În cauza de față, debitorul nu a făcut dovada că patrimoniul său nu se află în insolvență, motiv pentru care cererea introductivă se constată ca fiind întemeiată.
Sub aspectul datoriei cerute de creditor, potrivit înscrisurilor justificative prezentate în susținerea acțiunii, aceasta este certă ( existența neîndoielnică), lichidă (cuantum precis determinat) și exigibilă (ajunsă la scadență).In ceea ce privește incidența dispozițiilor legate de procedura simplificată a insolvenței, tribunalul a constatat că debitorul poate fi supus acestei proceduri de faliment dacă se încadrează în categoriile și condițiile prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Din verificarea documentelor depuse de către creditor rezultă că subzistă mai multe cauze care atrag incidența procedurii generale a insolvenței, respectiv cele prevăzute de art. 1 alin.2 lit. a, b, c, d: există cerința comercialității creanței, creanța este certă, neplata la scadență și cerința de încetare a plăților.
Debitorul nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a-și reorganiza activitatea în vederea acoperirii creanțelor creditorilor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii introductive în conformitate cu prevederile art.33 alin.6 teza II din legea nr.85/2006, cu toate efectele ce decurg din deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitoarea solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței atacate, judecarea procesului evocând fondul și respingerea cererii formulate de creditoarea VB L. România IFN SA.
In motivarea apelului, debitoarea a arătat că judecata s-a făcut in lipsa sa, întrucât aceasta nu a fost legal citată, astfel încât a solicitat anularea sentinței apelate în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.3 C.pr.civ..
A menționat astfel apelanta debitoare că a fost în imposibilitatea de a formula apărări in legătură cu fondul cauzei, neputând să răstoarne prezumția legală și să facă dovada că nu se află in stare de insolvență, având mijloacele bănești pentru a achita datoria.
În drept s-au invocat prevederile art.480 alin.3 C.pr.civ.
Intimatele VB L. România IFN SA și V. B. de Asigurare SRL au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, au fost invocate disp. art. 3 pct.1 din Legea 85/2006, menționându-se că insolventa are legătură cu sumele de bani disponibile nu cu activul debitoarei.
Starea de insolventa este prezumata ca fiind vădita atunci când debitorul lasă sa treacă mai mult de 90 de zile de la scadenta si nu plătește datoria fata de unul sau mai mulți creditori, de unde rezulta ca obligația creditorilor se rezuma la existenta creanței si la neplata ei în termen de 90 de zile de la scadenta, revenind debitorului sarcina de a prezenta dovezi din care sa rezulte ca nu se afla în stare de insolventa.
Pentru ca un creditor sa fie îndreptățit la deschiderea procedurii, nu trebuie decât sa dovedească caracterul cert, lichid si exigibil (mai vechi de 90 de zile) al creanței, fără a mai fi necesara si dovada insuficientei fondurilor bănești ale debitorului. O astfel de dovada, generează implicit prezumția vădita de insolvență. Fiind vorba de o prezumție legala relativă, ea poate fi răsturnată de debitor prin proba contrarie, respectiva existentei fondurilor bănești disponibile.
S-a menționat că debitoarea se limitează la a face simple afirmații fără a dovedi cele susținute prin depunerea unor extrase de cont din care sa reiasă existenta de disponibilități bănești în conturile pe care le are deschise la unitățile bancare și totodată prin achitarea creanțelor înregistrate de creditorii săi.
Mai arată că în cadrul Tabelului preliminar cat si in cadrul Tabelului definitiv rectificat al creanțelor debitoarea S.C. A. .. înregistrează datorii si fata de alți creditori, care dovedesc cu atât mai mult starea de insolvență a societății.
Faptul că A. .. este în stare de insolvență reiese explicit din neachitarea facturilor emise de societatea intimată, facturi anexate la dosarul cauzei în sumă totală 100.319,83 lei, cu mult peste pragul de 45.000 lei instituit de art. 3 pct. 12 din legea 85/2006.
S-a mai menționat că în fapt cererea formulata de societate constituie un drept recunoscut creditorului in conformitate cu dispozițiile art. 31 coroborat cu art.3 pct. 1 lit. a, pct.6 și pct.12 din Legea nr. 85/2006, contractul semnat si acceptat in deplina cunoștință de cauza cu VB L. ROMÂNIA IFN S.A., își produce efectele conform principiului relativității efectelor contractului față de părțile contractante.
Lichiditatea creanței constă în aceea că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei, pe care debitorul nu o poate efectua "cu fondurile bănești disponibile la data scadentei" (art. 3 pct.1 lit. b din Legea 85/2006).
Nu este suficienta dovada faptului ca debitorul a făcut plăți sporadice către creditori, chiar daca ar fi vorba de un număr relativ mare de plăți de acest gen. Aceasta deoarece pauzele in efectuarea plăților constituie tocmai dovada insolventei, iar nu dovada contrarie prezumției de insolvență.
Totodată, din documentele anexate la dosarul cauzei reiese in mod neîndoielnic ca față de societatea noastră, debitoarea S.C. A. .. și-a încetat plățile de aproximativ 940 (nouăsutepatruzeci) zile, deci cu mult mai mult decât termenul legal de 90(treizeci) de zile prevăzut de art. 3 pct. 1 lit. a ) din Legea nr. 85/2006.
In aceste circumstanțe, prin activarea prezumției, revine debitoarei sarcina răsturnării sale prin infirmarea insolventei, adică a demonstrării acelor situații de fapt de natura sa releve ca S.C. A. .. dispune de lichidități îndestulătoare pentru plata datoriilor sale, indiferent de numărul lor sau de calitatea creditorilor.
În ceea ce privește existenta disponibilităților bănești, condiția nu este îndeplinita în cazul în care din extrasele de cont ale debitorului nu rezulta ca acesta a rulat, anterior caii de atac, sume mai mari decât creanța invocata în cererea introductiva.
Sub acest aspect, înscrisurile depuse de debitoare nu dovedesc deținerea unor sume de bani suficiente pentru plata creanței, îndeosebi în perioada de timp aferenta formulării cererii creditoarei si pronunțării hotărârii recurate.
In lipsa probelor apte sa răstoarne, in apel, prezumția de insolvență activata împotriva debitoarei prin situația de fapt si dovezile prezentate de către creditoare, criticile de nelegalitate aduse in calea de atac sunt nefondate.
Fată de cele mai sus menționate, solicită respingerea apelului declarat si menținerea dispozițiilor instanței de judecata stabilite prin sentința numărul 173/2014 pronunțată de Tribunalul G. la data de 24.03.2014 În cadrul dosarului nr._ 14.
În drept, sunt invocate prevederile art. 205 și următoarele din Cod proc.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 1289/18.12.2014 a Curții de Apel București Secția a V-a Civilă, a fost admis apelul, fiind anulată sentința apelată și stabilit termen pentru evocarea fondului, termen pentru care s-a pus în vedere apelantei obligația de-a depune înscrisuri privind existența disponibilităților bănești la data cererii de deschidere a procedurii.
În motivare, s-a reținut că pentru termenul de judecată din data de 24.03.2014, când a fost pronunțată sentința apelată, citarea debitoarei s-a făcut la sediul social, însă potrivit procesului verbal de înmânare, actele au fost depuse la sediul Primăriei, la sediul social fiind afișată o înștiințare.
Curtea a apreciat că la termenul din 24.03.2014 procedura de citare a debitoarei nu a fost legal îndeplinită, aceasta fiind in imposibilitatea de a-și formula apărări și de a răsturna prezumția de insolvabilitate, motiv pentru care s-a decis anularea sentinței apelate și acordarea unui termen de judecată în vederea evocării fondului.
Analizând cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de VB L. R. IFN SA și V. B. DE ASIGURARE SRL, prin raportare la susținerile părților și probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 31 alin. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței și art. 3 alin. 1 pct. 6 și 12, orice creditor cu o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, cu un cuantum minim de 45.000 lei poate introduce o cerere împotriva unui debitor prezumat în insolvență.
Din textul legal rezultă condițiile care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru declanșarea procedurii insolvenței, prima condiție referindu-se la titularul cererii (care trebuie să facă parte din domeniul de aplicare al legii nr. 85/2006), cea de-a doua condiție se referă la creanță care trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile de la scadență și să îndeplinească condițiile privind valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din lege, și cea de-a treia condiție privește insuficiența disponibilităților bănești ale debitorului.
Se constată că prima condiție este îndeplinită, în accepțiunea art. 1 din lege debitoarea este o societate comercială constituită conform dispozițiilor legii nr. 31/1990.
De asemenea, creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile de la scadență și îndeplinește condițiile privind valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din lege.
Se constată că reclamantele VB L. R. IFN SA și V. B. DE ASIGURARE SRL pretind în mod justificat că dețin împotriva debitoarei . o creanță de 76.523,23 lei, respectiv 23.796,60 lei.
În concret, creanța în cuantum de 76.523,23 lei pretinsă de VB L. R. IFN SA reprezintă rate de leasing restante, taxe somație și alte cheltuieli conform contractelor de leasing nr._/23.06.2009 și nr._/23.06.2009, depuse la dosarul tribunalului și semnate de către societatea debitoare.
În ceea ce privește creanța în cuantum de 23.796,60 lei pretinsă de V. B. DE ASIGURARE SRL, aceasta reprezintă rate prime de asigurare restante, facturi RCA emise și neachitate la contractele de leasing nr._/23.06.2009 și nr._/23.06.2009.
Rezultă astfel că în fapt, existența ambelor creanțe invocate este neîndoielnică, cuantumul debitului fiind determinat atât prin contract rezultând și din facturile fiscale anexate, dar și exigibil având în vedere că a ajuns la scadență și nu a fost achitat, depășind pragul prevăzut de art. 3 pct.12 din legea insolvenței, (45.000 lei).
În plus, Curtea reține că debitoarea nici nu a contestat creanța invocată, susținând doar că avea suficiente disponibilități financiare pentru a o achita.
Însă din cuprinsul probelor administrate în cauză, Curtea constată că este îndeplinită și cea de-a treia condiție privind insuficiența disponibilităților bănești ale debitorului.
Conform art. 3 pct. 1 din lege, insolvența este starea patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Așadar, starea de insolvență presupune încetarea plăților timp de mai bine de 90 de zile, ca urmare a lipsei fondurilor bănești din averea debitorului, acestuia din urmă revenindu-i sarcina probei pentru răsturnarea prezumției de insolvență.
Însă înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada disponibilităților bănești ale debitoarei peste cuantumul total al valorii creanței pretinse prin cererea introductivă de 100.319,83 lei.
Astfel, în ceea ce privește extrasul de cont depus la dosar (fila 67 dosar apel), acesta nu poate fi avut în vedere întrucât, în lipsa unei date a situației contului debitoarei, nu dovedește că aceasta ar fi avut suficiente disponibilități bănești la data formulării cererii de deschidere a procedurii (respectiv 17.01.2014). Nici din cuprinsul înscrisurilor reprezentând istoricul tranzacțiilor debitoarei pentru perioada 20.11._14 nu rezultă că aceasta ar fi avut suficiente disponibilități bănești peste cuantumul total al valorii creanței pretinse prin cererea introductivă de 100.319,83 lei, având în vedere că, în perioada imediat anterioară datei de 17.01.2014, aceasta a efectuat operațiuni de retragere numerar, dintre care cea mai mare sumă retrasă a fost în cuantum de 71.794,86 lei, desfășurătorul indicând faptul că au fost efectuate plăți și către alte persoane din sumele încasate.
Față de considerentele expuse anterior, fiind prezumată starea de insolvență în raport de disp. art. 3 pct. 1 din lege, debitoarea avea obligația de-a proba fără dubiu faptul că în perioada imediat anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii, deținea suficiente sume de bani, disponibile și susceptibile a acoperi creanța invocată prin cerere în cuantum de 100.319,83 lei.
Cu toate acestea, Curtea reține că debitoarea nu a răsturnat prezumția instituită de lege în sarcina sa, astfel încât, în raport și de considerentele reținute anterior din cuprinsul cărora rezultă că sunt îndeplinite toate cerințele privind deschiderea procedurii generale a insolvenței, în temeiul disp. art. 33 alin. 6 din legea nr. 85/2006, ținând seama și de atribuțiile ce revin doar judecătorului sindic în temeiul disp. art. 11 din lege prin interpretarea dată prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 5/2011, va fi admisă cererea de deschidere a procedurii formulată de către creditoare și va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de creditorii VB L. R. IFN SA și V. B. DE ASIGURARE SRL, ambele cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură T. Antonel din București, . B., nr.3, sector 5 în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în ., ., ., ., jud. G..
Admite cererea de deschidere a procedurii.
Trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea ..
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 26.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. B. C. M.
N.
GREFIER
I. L. P.
Red/tehnored/jud. MB/
31.03.2015/05. Ex
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 801/2015. Curtea de... → |
|---|
