Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 43513/3/2010/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 1534/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.450/R/2015
Ședința publică de la07 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.3916 din 30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. Ș. D., P. C. și G. R. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți P. C., personal și asistat de avocat C. M., cu împuternicirea avocațială nr._/2015 T. Ș. D. și G. R. A., prin avocat C. M., cu împuternicirea avocațială nr._/2015, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-pârâți arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează faptul că, prin recursul formulat se critică sentința recurată din perspectiva dispozițiilor prevăzute de art.304 alin.1 Cod de procedură civilă prin raportare la art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006. Cu alte cuvinte, din punct de vedere procedural, soluția din sentința recurată, din perspectiva dispozițiilor art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, nu este criticată. Susține că recurenta a făcut doar afirmații generice referitoarea la continuarea activității în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006. Consideră că, pentru aplicarea art.138 lit. c, recurenta trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administratori în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că s-a continuat desfășurarea activității societății ar conduce la atragerea răspunderii în temeiul acestui text de lege. În fapt, societatea a ajuns în stare de insolvabilitate, dat fiind că S.C. Rocar S.A., căreia îi plătise 800.000 dolari, a intrat în procedura lichidării judiciare, astfel că nu a mai putut recupera suma. Prin urmare, demersurile administratorilor au fost făcute în sensul recuperării sumelor de bani.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin încheierea de la 16.09.2010, Tribunalul București a admis cererea . SA a deschis procedura falimentului și a desemnat lichidator judiciar.
În cursul procedurii, prin cererea, înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București reclamanta creditoare Direcția Regională a Finanțelor Publice București a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților T. Ș. D., P. C. și G. R. A. în temeiul art. 138 alin.1lit. c și d din lege, obligarea acestora la suportarea pasivului societății.
În motivarea cereri s-a arătat, relativ la aplicarea art. 138 alin. 1 lit. d din lege faptul că nedepunerea actelor contabile, conform art. 28 din lege creează o prezumție relativă a neținerii contabilității conform legii cu intenția prejudicierii creditorilor, legătura de cauzalitate dintre faptă și insolvență fiind intrinsecă.
S-a susținut că pârâții, în calitate de administratori ai debitoarei și-au încălcat obligațiile privind depunerea declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, a deconturilor TVA și a bilanțurilor contabile, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991; nedepunerea declarațiilor fiscale creează și prezumția sustragerii societății de la declararea obligațiilor datorate bugetului general consolidat al statului.
S-a prevalat reclamanta creditoare de incidența dispozițiilor art. 72 și art. 73 alin. 1 Legea nr.31/1990.
Prin întâmpinarea formulată G. R. A., P. C. și T. Ș. D. au invocat excepția tardivității formulării cererii; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților 2 și 3 și pe fondul cauzei respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 3916/30.04.2015 Tribunalul București a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut concluziile raportului întocmit de către lichidatorul judiciar, potrivit cărora cauzele insolvenței sunt de natură obiectivă, nu sunt datorate unor fapte săvârșite de către pârâți în calitate de administratori ai societății.
De asemenea a reținut și faptul că reclamanta în sarcina căreia revenea probarea susținerilor nu a produs probe concludente relativ la culpa pârâților în gestionarea activității societății.
A mai reținut faptul că pârâtul G. A. R. a împrumutat societatea în vederea desfășurării activității, acționând în vederea stingerii datoriilor, precum și faptul că prin Rezoluția din 25.07.2013 P. de pe lângă Judecătoria sector 3 București a dispus scoaterea de sub urmărirea penală sub aspectul săvârșirii faptei de evaziune fiscală.
Cu privire la pârâții 2 și 3 instanța a reținut că aceștia au dobândit calitatea de administratori în anul 2007 dată la care societatea înregistra dea un grad mare de îndatorare.
Sub aspectul incidenței art. 138 alin. 1 lit. d din lege s-a reținut ca lichidatorului judiciar i-au fost puse la dispoziție documentele prevăzute de art. 28, din verificările efectuate de către acesta nerezultând încălcarea normelor legale în întocmirea contabilității.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare pentru motive circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ. solicitând analizarea sentinței atacate raportat la art. 304 1 c.pr.civ.
S-a susținut în motivarea recursului că instanța a procedat la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c și d din lege.
În esență au fost reluate susținerilor de ordin general referitor la răspunderea patrimonială a organelor de conducere ale societății pentru neîntocmirea contabilității conform legii și a dispunerii continuării activității, în interes personal cu consecința cauzării insolvenței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele motive:
A rezultat din cuprinsul Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului faptul că pârâții și-au îndeplinit obligația de depunere a documentelor prevăzute de art. 28 din lege, inclusiv a documentelor contabile, fapt ce a permis lichidatorului judiciar să procedeze la verificarea legalității și conformității acestora, prilej cu care nu a constatat încălcarea dispozițiilor legale.
Dată fiind îndeplinirea obligației legale de întocmire a contabilității și a faptului că în întocmirea acesteia nu au fost constatate nereguli în cauză nu poate fi reținută aplicare art. 138 alin. 1 lit. d.
Cu privire la aplicarea art. 138 alin. 1 lit. c din lege raportat la art. 27 din lege constată că obligația sesizării instanței potrivit art.27 alin. 1 privește exclusiv situația instalării stării de insolvență, prin art. 27 alin. 2 legiuitorul lăsând la latitudinea debitoarei decizia de sesizare a instanței sau de continuare a unei activități în condițiile în care apariția stării de insolvență este iminentă, pentru această situație prevederile având un caracter dispozitiv nu imperativ.
Pe de altă parte, fapta sancționată prin art. 138 alin. 1 lit. c conține elemente definitorii ce nu se circumscriu obligației prevăzute de art. 27 alin. 1, și anume continuarea unei activități ce ducea în mod evident la insolvență, în interes personal.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuarea activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.
Prin art. 138 alin. 1 lit. c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
Așa cum corect s-a reținut în primă instanță, reclamanta nu a probat întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii.
Antrenarea răspunderii patrimoniale nu operează de drept ci numai în cazul în care continuarea activității era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce profit iar rezoluția organelor de conducere a fost determinată de interese personale, aspecte nedovedite în cauză.
Dimpotrivă lichidatorul judiciar a constat că, în derularea unor contracte semnificative pentru societate, acesta a înregistrat creanțe ce nu au putut fi recuperate de către societate de a proprii debitori, în ciuda tuturor eforturilor întreprinse în valoare de 3.532.765 lei, în condițiile în care totalul creanțelor înscrise la masa credală se ridica la 3.399.841 lei.
D. principală cauză a insolvenței a fost identificată insolvența principalului partener al debitoarei . obligațiilor de plată asumate, înstrăinarea de către această societate a bunurilor aparținând debitoarei.
Debitoarea a acționat pe piața operatorilor de leasing ca societate privată, astfel că pentru obținerea de fonduri suplimentare desfășurării activității a fost nevoită să apeleze la împrumuturi bancare, în condițiile înrăutățirii condițiilor de creditare concomitent cu imposibilitatea recuperării creanțelor fapte ce au generat insolvența.
În consecință, apreciază că în mod corect prima instanță nu a reținut aplicarea art. 138 alin. 1lit. c și d din lege.
Nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.3916 din 30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. Ș. D., P. C. și G. R. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. S. A.S. V. F. L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./15.09.2015
Nr.ex.:2
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. A.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
