Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 616/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 32146/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 532/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 616/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 389/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâta M. C. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 389 din 14.01.2015 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu pârâta M. C. G..
În motivarea hotărârii judecătorul - sindic a arătat că în speță nu ne aflăm în ipotezele prevăzute de art. 138 lit. c, d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, dezinteresul și managementul defectuos invocate de reclamantă la modul foarte general, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre faptele ilicite prevăzute de art. 138 din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în calitate de unic creditor al debitoarei ., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 24.02.2015.
În motivarea apelului apelanta creditoare a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c, ca sancțiune aplicată administratorului pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 din lege, o societate comercială neputând funcționa viabil în condițiile în care administratorul acesteia manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa. legătura de cauzalitate se creează între fapta ilicită a asociaților societății debitoare (respectiv managementul defectuos al societății în sensul că a continuat să mai funcționeze deși pierderile din afacerile societății erau iminente/și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății debitoare depus la dosar) și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În drept, art. 480 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 466 Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu Legea nr.85/2006 și Legea nr.31/1990.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:
În speță, situația premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâta intimată să fi cauzat, prin faptă proprie, starea de insolvență, nu este incidentă, atâta vreme cât din raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr.85/2006 rezultă nu doar că asociatul unic și administrator al societății debitoare A. Consum SRL, M. C. G., nu a dispus continuarea activității societății care ducea în mod vădit la încetare de plăți, cum, eronat, susține apelanta creditoare, dar că „societatea debitoare ori nu a funcționat niciodată, ori nu a întocmit niciodată documente financiar-contabile”, societatea fiind dizolvată prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, la data de 29.03.2013, în dosarul nr._, iar prin rezoluția nr._ din 17.04.2014 a directorului O.R.C.T.B. s-a dispus numirea de lichidator în temeiul art. 237 alin. 6-7, art. 252 și următoarele din Legea nr.31/1990, la cererea apelantei creditoare D.G.R.F.P. BUCUREȘTI – A.F.P. SECTOR 3, pentru o creanță în sumă de 3.508 lei, reprezentând impozit forfetar.
Lichidatorul judiciar a mai susținut în Raportul depus la 8.04.2014 că societatea debitoare A. Consum SRL „ a fost declarată inactivă” (F. 30, F. 33, dos._ 13, T.B.).
Toate aceste aspecte de fapt susțin concluzia instanței de fond în sensul că reclamanta apelantă nu a probat că pârâta intimată ar fi dispus continuarea activității societății debitoare în interesul său personal, ceea ce ar fi cauzat încetarea plăților de către societatea debitoare.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a constatat că faptele invocate de către reclamantă, respectiv dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și managementul defectuos, nu pot fi reținute ca fapte de natură a cauza starea de insolveță a societății, neîncadrându-se în faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr.85/2006.
Cum în apel reclamanta-creditoare nu a probat existența elementelor răspunderii civile prevăzute de art. 138 alin. 1lit c, d din legea insolvenței nr. 85/2006 și nici a raportului de cauzalitate dintre săvârșirea faptelor presupus săvârșite și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, după cum nu a probat nici intenția instanței pârâte de fraudare a intereselor unicului creditor, Curtea constată că nu există motive legale de reformare a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, . sector 2, împotriva Sentinței Civile nr. 389/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâta M. C. G., domiciliată în București, .. 17, .. P, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 20.04.2015
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
4.05.2015
Tehnored.A.A.
4 ex./4.05.2015
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 274/2015. Curtea de... → |
|---|
