Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1085/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 24831/3/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1085
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 9170 din 03.11.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. P. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 411 pct. 2 N.C.P.C. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.9165/03.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea creditorului Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu pârâtul E. P. D. pentru lipsa probelor care să susțină cererea creditorului.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel în temeiul art.466 Cod procedură civilă creditorul, solicitând în principal modificarea acesteia iar în subsidiar admiterea cererii întemeiată pe art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.
Apelanta expune pe scurt situația de fapt, apreciind incidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.c) motivat de faptul că reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți societatea înregistrând datorii cu mult înainte de data deschiderii procedurii, redând prevederile art.27 din Legea nr.85/2006 cu concluzia că administratorii societății sunt obligați să solicite aplicarea dispozițiilor legale precitate chiar și atunci când starea de încetare de plăți este iminentă. Se concluzionează în sensul că formularea cererii nu este o opțiune ci, o obligație pe care administratorii nu o pot încălca, dispozițiile art.138 lit.c) având ca scop sancțiunea aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art.27 din Legea nr.85/2006.
Referindu-se la răspunderea civilă contractuală a administratorului față de societate, apelanta redă dispozițiile art.72, 73 din Legea nr.31/1990, art.374 Cod comercial cu referire la mandatul comercial în temeiul căruia administratorul are obligații față de societate dar și răspundere corespunzătoare.
Apelanta coroborând dispozițiile legale precitate cu prevederile art.10 (1) din Legea nr.82/1991, concluzionează în sensul că lipsa actelor cerute de lege constituie premisa pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății.
Redând dispozițiile art.6 din Legea nr.82/1991, apelanta consideră că fapta ilicită a administratorului constă în neținerea contabilității conform legii, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți, prejudiciul rezultă din tabelul obligațiilor societății depus la dosar și că, această faptă reflectă dezinteresul arătat în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În drept se invocă art.466 din Noul Cod de Procedură Civilă, Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990 republicată.
În raport de art.30 (1) din OUG nr.80/2013 coroborat cu art.229 din OG nr.92/2003 apelanta arată că este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În baza art.223 (3) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Curtea reține că apelanta nu formulează critici veritabile în privința nelegalității sentinței apelate reluând aspecte din cererea introductivă de instanță, aspecte deja analizate de instanța de fond, analiză necriticată de apelantă. În aceste condiții instanța de apel se va pronunța potrivit prevederilor art.476 (2) din Noul Cod de Procedură Civilă, pe baza probelor invocate la prima instanță.
În acest context Curtea reține că apelanta și-a întemeiat cererea pe probele administrate în procedura insolvenței, neadministrând probe noi.
Ori din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă care au fost cauzele care au determinat declanșarea procedurii de insolvență a societății debitoare și nici persoanele cărora li s-ar putea imputa stare de insolvență a debitoarei.
De altfel, instanța de fond a reținut că nu s-a probat că, continuarea activității societății s-ar fi dispus în interesul personal al organelor de conducere, nefiind astfel probată incidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.
Practic instanța de fond reține că nu s-au indicat faptele săvârșite de intimat și nu s-au indicat nici înscrisurile din dosar care să probeze aceste fapte.
Curtea confirmă cele reținute de instanța de fond, reținând că apelanta face afirmații generice, trimite la răspunderea civilă contractuală neaplicabilă în speță și se bazează pe prezumții simple, dar, nu administrează probe concludente care să susțină cererea sa.
Cu aceste considerente de fapt și de drept Curtea va confirma soluția instanței de fond și în temeiul art.480 din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 9170 din 03.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. P. D., domiciliat în București, ..31, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Judecător Dr. M. B. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red,Jud.dr.M.B. – 29.06.2015
Tehnore.F.L. – 2.07.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic: P. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 418/2015. Curtea de... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
