Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 774/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 13128/3/2014/a1
Dosar nr._
(Număr intern 570/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 774/A/2015
Ședința publică de la 12 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. B. F.
JUDECĂTOR: L. C.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 345 din 13.01.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. E. A. și NIȚUICA M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că apelanta a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 alin.3 N.C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 345 din 13.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea AFP Sector 2, în contradictoriu cu pârâții M. E. A. și Nițuica M..
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâți a faptelor prevăzute la art. 138 lit.c) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 2, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la plata pasivului societății debitoare.
În motivarea apelului, reclamanta consideră aplicabile dispozițiile art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, ca efect al neglijării de către pârât a achitării obligațiilor fiscale la termenele legale.
Consideră că răspunderea trebuie apreciată pe tărâmul răspunderii civile contractuale specifice unui mandat cu caracter oneros, astfel că răspunderea poate fi atrasă și pentru culpa simplă.
Se susține că este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (constând în exercitarea unui management defectuos) și prejudiciul cauzat creditorilor, aceasta constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
III. Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 479 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau art. 1349 și 1357 din Noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelanta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâții au decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii dacă nu este făcută și dovada interesului personal. Managementul defectuos nu constituie în mod singular o faptă ilicită prevăzută de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 care să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, reclamanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către pârâți a faptei ilicite, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
În ceea ce privește susținerile apelantei potrivit cărora răspunderea administratorului trebuie apreciată pe temei contractual, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Natura juridică a răspunderii administratorului societății poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, în condițiile în care mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Or, în cauză, apelanta creditoare este terț față de contractul de mandat invocat, astfel încât nu se poate prevala de obligațiile născute în sarcina pârâților din acest mandat. D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, situație ce nu se regăsește în cauză.
În consecință, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică astfel că, în baza art. 480 alin.1 N.C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 345/13.01.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. E. A., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., . și NIȚUICA M., CNP_, cu domiciliul în P., ., jud. Ilfov, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. C.
GREFIER,
S. I. S.
Red. jud.G.B.F. / 10.06.2015 (5 ex.)
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – E. B.-M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
