Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 44929/3/2012/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.278
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1, împotriva sentinței civile nr._ din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. T. A., N. A. și B. STELICĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata T. T. A. prin avocat D. D. cu împuternicire avocațială nr._/2015, aflată la fila 13, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimata T. T. A., prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata T. T. A., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe că recurenta critică hotărârea instanței de fond și face referire la art. 138 din Legea nr.85/2006 și la răspunderea civilă delictuală. Învederează faptul că astfel cum rezultă și din actele aflate la dosarul cauzei, intimata a avut calitatea de administrator al societății doar pentru o perioadă de 6 luni, respectiv 01.06._09, iar în această perioadă societatea a funcționat normal și a realizat profit. Față de această situație și motivele expuse pe larg prin întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune la dosar practică judiciară.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă la data de 25.02.2014 sub nr._, reclamanta creditoare Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 85/2006, obligarea pârâților T. T. A., N. A. și B. S. la suportarea pasivului societății debitoare S.C. Promo Atac S.R.L.
Prin sentința civilă nr._ din 02.12.2014, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea, ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele:
Reclamanta s-a limitat la simple alegații referitoare la omiterea de către pârâți, cu știință, de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății îndată ce au observat că societatea se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica în concret și fără a proba îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. c) în persoana acestora.
Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, ce privește fapte anterioare apariției stării de insolvență și care au determinat-o ori au contribuit la aceasta, motiv pentru care angajarea răspunderii nu poate interveni pentru o faptă ulterioară apariției insolvenței, respectiv omisiunea de a formula cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile.
Susținerile relative la încălcarea de către pârâți a obligației de ținere a contabilității reprezintă aprecieri generice, lipsite de suport probatoriu, având în vedere că reclamanta se limitează la a afirma, fără a indica în concret și fără a proba îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d) în persoana acestora.
Fără a ignora pertinența argumentelor reclamantei legate de necesitatea manifestării unei diligențe sporite a administratorului, respectiv asociatului, în activitățile legate de managementul societății, instanța apreciază că simpla calitate de administratori și/sau asociați a pârâților nu poate impune per se concluzia existenței unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c) și d).
Atragerea răspunderii pârâților nu poate fi decât rezultatul unor probe certe, de natură a releva atât săvârșirea faptei imputate, cât și vinovăția acestora și legătura de cauzalitate.
Simpla constatare că pârâții nu au înțeles să își îndeplinească în mod corespunzător obligația de a ține contabilitatea societății potrivit legii nu este de natură să atragă angajarea răspunderii lor, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, o astfel de probă nu a fost făcută în cauză de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE Șl TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 - BUCUREȘTI, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 10,860.361.71 lei astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, s-au susținut, în esență, următoarele:
Intenția legiuitorului a fost aceea de a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care să-și poată recupera creanțele și de a sancționa membrii organelor de conducere conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Scopul edictării dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea 85/2006 este acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe principiile apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și al răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006 administratorul unei societăți are obligația legală să solicite el însuși aplicarea dispozițiilor Legii 85/2006 în situația în care observă apariția stării de insolventă în cazul persoanei juridice pe care o conduce.
Dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea 85/2006 apar ca o sancțiune pentru lipsa de diligentă a administratorului unei societăți cu privire la destinul economic al acesteia. Fapta ilicită a administratorului societății constă în exercitarea unui management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în starea de insolventă, iar dovada acesteia rezultă implicit din simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Prejudiciul derivă din starea de insolventă a debitorului și constă în imposibilitatea recuperării integrale, în condiții normale și la scadență a datoriilor. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În raport de prevederile art. 10 și art. 28 din Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare, art. 198 alin.1 și 2 precum și a art. 73 lit. c din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor fiscale legale creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor societății debitoare de către pârâți în alte scopuri, instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumată potrivit art. 1350 cod civil raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Asupra recursului:
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, faptul că reprezentanții debitoarei au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plăți, deși aveau obligația de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății, manifestând dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală a societății, nu au depus documentele prevăzute de art. 28 din Legea insolventei și nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale.
Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de apel, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că neținerea contabilității, în una din cele trei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, a determinat ..
Nedepunerea situațiilor financiare și neîndeplinrea obligațiilor declarative, precum și neplata datoriilor față de bugetul statului reprezintă aspecte care pot fi circumscrise managementului defectuos, însă nu pot fi asimilate faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În cauză nu s-a probat interesul personal al pârâților în continuarea activității, nu au fost indicate și probate modalitatea și perioada de timp in care s-a realizat continuarea activității, precum si faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a pârâților.
Împrejurarea că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la momentul apariției stării de insolventa nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa administrării unor probe în acest sens, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementate prin dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, iar imposibilitatea de a face fata plaților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului.
De asemenea, în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății.
Nu s-a probat faptul că intimații, în timpul mandatului de administrator, au săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile acestora de a prejudicia pe creditori.
Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.
Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1, împotriva sentinței civile nr._ din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. T. A., N. A. și B. STELICĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. C. M. I. B.-P. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.L.C.
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: E. M. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 19-03-2015,... → |
|---|
