Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 426/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 34897/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 202/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 426/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta C. M. INSOLV SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . și apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. A. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea dispune conceptarea apelantei lichidator C. M. INSOLV SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . și constată procedura de citare legal îndeplinită cu aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința civilă nr._/05.12.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă ca neintemeiata cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâtul G. A. I., având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea conform legii nu este de natura sa atraga raspunderea lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Totodata, nu exista legatura de cauzalitate intre neformularea cererii de deschidere a procedurii si starea de insolventa a debitorului, aceasta din urma fiind anterioara cererii, aspect ce rezulta din formularea dispozitiilor art. 27 din legea insolventei - formularea cererii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Pentru aceste motive, Tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de catre reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice impotriva paratului G. A. I..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal, motivat, apelantele C. M. INSOLV SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocându-se în esență în motivele de apel de către ambele apelante, că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul dispozițiile articolului 138 li. d din Legea nr. 85/2006.
În apel, nu s-a depus întâmpinare.
Examinând apelurile declarate de către apelantele C. M. INSOLV SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . și apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a – g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderi civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate.
Potrivit dispozițiilor legale, măsura atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic, care poate să dispună ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, numai în situația în care se face dovada existenței cerințelor expres prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefiind cazul în speță.
Sub aspectul dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii lor patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Aspectele legate de dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondate apelurile declarate de către apelantele C. M. INSOLV SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanta C. M. INSOLV SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . cu sediul în București, .. 17, .. 1, ., și apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București, . sector 2, împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. A. I. domiciliat în București, .. 15, ., ., sector 4, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. Ș. C.
N. C.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
5 ex./26.03.2015
.................
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: D. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
