Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 265/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 32429/3/2013/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.265 A
Ședința publică de 20 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FIANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.7904 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._/_/a1, în contradictoriu cu intimata D. D. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art.411 alin.2 C. proc.civilă.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.7904/03.10.2014 a Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice în contradictoriu cu pârâta D. D. R..
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a reținut că la 21.03.2014 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei D. D. R. pentru pasivul societății debitoare .; sub motiv că pârâta nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termenul legal și nu a depus actele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 la cererea lichidatorului judiciar.
Analizând cererea, judecătorul-sindic a constat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii pârâtei pe temeiul invocat de reclamantă deoarece aceasta nu a dovedit elementele răspunderii patrimoniale respectiv fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul-sindic a reținut că reclamanta a făcut doar simple afirmații deoarece nu a dovedit faptele și împrejurările acestora, așa cum sunt menționate în cererea de chemare în judecată.
Dezvoltând, judecătorul-sindic a constatat că nu există dovezi privind continuarea în interes personal a activității societății, ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți și nici a legăturii de cauzalitate dintre omisiunea pârâtei de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței și starea de insolvență a debitorului.
Totodată a reținut că relativ la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 nu există dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență; iar omisiunea de a preda documentele contabile constituie doar o prezumție simplă a faptei de nerespectare a obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
La 26.11.2014 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice a declarat apel criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Apelanta arată că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pârâtei pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, având în vedere că recurenta este creditoarea debitoarei cu suma de 9,369 lei și că fapta arătată a pârâtei constă în dezinteresul pentru buna funcționare a societății, fiind astfel dovedit și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă arătată și prejudiciul creditorilor constând în . societății.
Apelanta a mai arătat că este întrunită condiția existenței faptei ilicite constând în omisiunea ținerii contabilității în conformitate cu legea, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută la lit.d) din art.138 al legii 85/2006; că potrivit art.72 și art.73 din Legea nr.31/1990 administratorii sunt răspunzători pentru existența registrelor și corecta lor ținere, iar în caz de faliment creditorii societății pot formula acțiune în răspundere împotriva acestora.
Cu privire la culpă se susține că din coroborarea art.11 al legii 82/1991 cu art.72 din Legea nr.31/1990 se deduce că administratorii societății, obligați legal să țină contabilitatea, sunt ținuți să răspundă față de societate pe temeiul mandatului astfel că ei răspund contractual și față de terți. Cum pârâta nu a dovedit existența unor cauze care să-i înlăture responsabilitatea rezultă implicit culpa acesteia.
Cu privire la legătura de cauzalitate se arată că aceasta rezultă din faptul că dezinteresul în îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății conduce la un rezultat previzibil și anume falimentul societății. Apelanta susține că prin acest argument este dovedit raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și ..
Apelul nu este fondat.
În esență, apelanta susține că prima instanță a reținut greșit situația de fapt deoarece a considerat fără niciun temei că pârâta nu a săvârșit o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.138 lit.d) și lit.c) din Legea 85/2006 și că nu ar exista nici celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale întemeiate pe textul arătat.
Curtea consideră că refuzul pârâtei de a depune actele contabile în procedura insolvenței constituie o prezumție simplă a faptei de omisiune de ținere a contabilității, prevăzută de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Curtea observă că nu este dovedită însă legătura de cauzalitate dintre omisiunea pârâtei de a ține contabilitate și . debitoarei. Există o mulțime de cauze, subiective sau obiective, ce pot genera starea de insolvență a unei societăți comerciale. În speță se prezumă că omisiunea de ținere a contabilității ar fi cauzat . debitoarei. O astfel de prezumție nu poate fi dedusă dintr-o altă prezumție și anume omisiunea de ținere a contabilității societății, dedusă și ea din refuzul pârâtei de a preda actele contabile lichidatorului.
De asemenea, nu sunt dovedite nici condițiile răspunderii patrimoniale pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, apelanta considerând că pentru angajarea răspunderii patrimoniale este suficientă . debitoarei, celelalte condiții ale angajării răspunderii prezumându-se. Această teză este nelegală, legea condiționând angajarea răspunderii patrimoniale de întrunirea condițiilor legale, în speță lipsește dovada interesului pârâtei în continuarea activității debitoarei aflată în stare de insolvență.
Văzând și dispozițiile art.480 alin.1 din noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FIANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.7904 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI- a Civilă, în dosarul nr._/_/a1, în contradictoriu cu intimata D. D. R. cu domiciliul în București, .-15, ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
D. V. D. M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
Tehnored.F.L.
1.04.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Z. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
