Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1310/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1310/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 33711/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1766/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1310/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă R. E. IPURL împotriva Sentinței Civile nr. 3814/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. R.-M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă, prin jurist D. M. E. care depune la dosar delegație și intimata pârâtă, prin avocat P. E. cu împuternicire avocațială colectivă în dosarul de fond.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea acordă cuvântul părților pe cererea de probe formulată de apelanta reclamantă.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei și expertiză contabilă, pentru a stabili destinația împrumutului acordat de pârâtă societății, cât și destinația veniturilor obținute de debitoare din chirii.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită instanței respingerea probelor solicitate de către apelanta reclamantă ca nefiind utile cauzei apreciind că s-a făcut dovada cu înscrisuri atât a destinației împrumutului acordat societății cât și a destinației veniturilor obținute de debitoare din chirii.
Curtea, deliberând, respinge probele solicitate de către apelanta reclamantă ca nefiind utile, pertinente și concludente cauzei, la dosar fiind depus raportul de activitate și evidențele contabile ale împrumutului.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită instanței pentru motivele prezentate pe larg prin cerere, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința obligării pârâtei la suportarea pasivului societății. Depune concluzii scrise.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind neîndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale.
Curtea constată dezbaterile închise și reține caza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3814 din 28.04.2015 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către R. E. IPURL împotriva pârâtei P. R.-M., în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit.,. a,b și c din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că simpla indicare a faptei prevăzută de art.138 al.1 lit. a din lege nu este suficientă, fiind obligatorie să se arate și să se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite și cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
Din Raportul întocmit potrivit art. 59 din Legea nr. 85/2006, a reținut judecătorul - sindic, a reieșit că pârâta a predat documentele societății debitoare, rezultând că în luna mai 2008 P. R. M. a acordat societății debitoare . un împrumut de 100.000 euro care a fost înregistrat în contabilitate și au fost folosiți pentru achiziționarea aparaturii medicale de la Medical Finance Projects Srl, care a fost ulterior închiriată către Domina S. Srl având ca asociat unic și administrator tot pe pârâtă.
Debitoarea încasa chiria aparatelor prin casierie și vira apoi asociatei cu titlu de restituire împrumut, lichidatorul considerând că pârâta a folosit bunurile debitoarei în interes propriu și a desfășurat acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
Judecătorul - sindic a apreciat însă că nu s-a probat în concret care active imobilizate/stocuri/disponibilități bănești/creanțe au fost folosite, cum au fost folosite acestea în fapt și cine a folosit aceste bunuri, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor, fiind necesar să se probeze în concret care creanțe nu au fost recuperate și cine a beneficiat de aceste sume de bani.
Ca atare, a arătat judecătorul-sindic, nu s-a probat fapta ilicită, formularea unor afirmații generice nefiind de natură să suplinească dovedirea în concret a faptei ilicite.
Cu privire la fapta prevăzută de art.138 alin. 1 lit.b, instanța de fond a reținut că nu a fost probată în concret fapta, .nefiind arătate și probate actele de comerț efectuate de către pârâtă în interes personal.
Din adresa depusă de către pârâtă la dosar, a reținut judecătorul - sindic, rezultă că a avut acordul societății MEDICAL FINANCE PROJECTS SRL pentru a fi folosite echipamentele cu titlu gratuit de către Domina S. Srl.
Referitor la fapta prevăzuta de art.138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut că derularea unei activitatea economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, în cadrul căreia diversele raporturi contractuale sunt reglementate de contracte comerciale.
Imposibilitatea de a face față plăților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului, atâta timp cât aceasta se poate datora și unor cauze obiective, independente de voința administratorului.
A reținut prima instanță că nu a fost indicată nicio acțiune sau fapta care ar conduce la concluzia că pârâta a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Neformularea cererii de deschidere a procedurii la data apariției stării de insolvență, nu poate echivala cu incidența ipotezei reglementată de art.138 lit.c și nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel R. E. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei TEHNOSAN CONSULT SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 29.06.2015.
Apelantul a solicitat schimbarea în tot a hotărârii cu consecința atragerii răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar P. R. - M. și obligării acesteia la suportarea în parte a pasivului societății, mai exact a sumei de 309.075,99 lei reprezentând creanța creditorului majoritar Medical Finance Projects S.R.L., conform tabelului definitiv al creanțelor publicat în B.P.I. nr. 1694/27.01.2014.
A arătat apelanta că în tabelul definitiv sunt înscrise două creanțe: cea în sumă de 309.075,99 lei aparținând creditorului Medical Finance Projects S.R.L, rezultată din contractul de închiriere echipament medical CS005/20.05.2008 și creanța în sumă de 147.251,03 lei, aparținând chiar intimatei creditoare P. Renanta – M., din restul de împrumut nerecuperat de la societatea debitoare, inclusiv dobânzi.
În motivarea apelului lichidatorul a susținut că nu pot fi primite argumentele instanței de fond, întrucât pe de o parte, faptele imputate intimatei au fost pe larg enunțate în cadrul cererii introductive, fapta pârâtei - intimate fiind inclusiv de natură omisivă, nu numai comisivă, pârâta nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței și a folosit veniturile societății pentru renovarea sediului, ceea ce i-a adus acesteia indirect un beneficiu, întrucât sediul era proprietatea Domina S. SRL unde pârâta era asociat unic.
Pe de altă parte, a susținut apelantul, au fost administrate o . acte contabile și înscrisuri pe care instanța nu le-a analizat.
În fapt, a arătat apelantul, societatea debitoare a fost înființată la 11.03.2008 având ca asociați pe pârâta P. R. - M. cu 80% din capitalul social și P. H. cu 20% din capitalul social, pârâta fiind și administrator statutar cu puteri depline al societății debitoare.
Consideră apelantul că sunt îndeplinite situațiile reglementate de art. 138 alin. 1 lit a,b,c din Legea nr.85/2006, față de situația de fapt astfel cum a fost prezentată prin cererea introductivă și susținută de actele contabile administrate în fond și de Raportul de activitate nr. 2 privind îndeplinirea atribuțiilor de către lichidatorul judiciar pentru perioada 3.06.2014 – 11.10.2014, necontestat.
Solicită apelantul, în probațiune, înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză contabilă pentru a stabili destinația împrumutului de 100.000 euro acordat de pârâtă societății, cât și destinația veniturilor obținute de debitoare din chirii.
În drept, art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelantul a depus concluzii scrise.
Intimata pârâtă P. R.-M. nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de apel lichidatorul judiciar nu aduce efectiv nicio critică de nelegalitate hotărârii atacate, ci prin așa zisele motive de apel reiterează, practic, afirmațiile făcute în cererea introductivă de instanță, aspect confirmat chiar de către apelant care susține că faptele imputate intimatei au fost pe larg enunțate în cadrul cererii introductive și „vor fi reluate în cele ce urmează” (F.5, dos. C.A.B.).
Cererea de apel trebuie să cuprindă însă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul (art. 470 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă), motivarea oferind posibilitatea instanței de control judiciar de a cunoaște de ce anume este nemulțumit apelantul și intimatului să își pregătească apărarea.
Aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului trebuie să țină seama de cele două reguli, și anume: tantum devolutum quantum appellatum și tantum devolutum quantum iudicatum.
În speță însă, Curtea reține că deși nu a indicat motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii apelate, apelantul lichidator judiciar a solicitat schimbarea în tot a acesteia, ceea ce înseamnă că devoluția este totală.
Astfel, Curtea constată, în baza probelor administrate la judecata în fond a cauzei și în raport de dispozițiile legale ale art. 138 alin. 1 lit. a, b, c din Legea nr.85/2006, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, afirmațiile generice și teoretice ale lichidatorului judiciar nefiind susținute de probatorii, ci fiind bazate pe prezumții de rea credință și supoziții, insuficiente pentru a proba în condițiile legii, săvârșirea faptelor ilicite prevăzute de art. 138 lit. a, b,c din lege și legătura de cauzalitate dintre săvârșirea acestora și cauzarea stării de insolvență a societății debitoare ..
Astfel, însuși faptul că apelantul a arătat că se impune efectuarea unei expertize contabile care să determine cum au fost folosiți cei 100.000 euro împrumutați de către intimata societate debitoare, cât și destinația veniturilor obținute din chirii, denotă faptul că acesta nu a putut constata din analiza actelor și documentelor contabile ale societății debitoare, puse la dispoziție de către intimata pârâtă, administrator și asociat al societății debitoare, că aceste sume au fost folosite de către intimată în folosul propriu al acesteia și în detrimentul debitoarei, precum și că aceasta ar fi făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, astfel cum a afirmat prin cererea de atragere a răspunderii și cum a reiterat în apel, cele reținute de către judecătorul - sindic, relativ la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 lit. a,b din lege, fiind corecte.
Cât privește nesolicitarea deschiderii procedurii insolvenței, apelantul nu a probat că intimata ar fi dispus continuarea activității în interesul personal al acesteia, astfel încât factorul premisă care poate conduce la antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 lit. c, anume dispunerea activității în interes personal, nu a fost probat, așa cum a reținut și prima instanță .
Față de cele constatate, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat. de apelanta reclamantă R. E. IPURL, cu sediul în București, sector 5, ., parter, înregistrată în registrul formelor profesionale sub nr. RFO II - 0706, având C.:_, împotriva Sentinței Civile nr. 3814/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. R.-M.( CNP_), domiciliată în sector 3, București, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
2.10.2015
Tehnored.A.A.
4 ex./6.10.2015
.>
Tribunalul București-Secția a VII-a Civilă
Judecător Sindic: G. L. D.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 430/2015. Curtea de... → |
|---|
