Contestaţie. Decizia nr. 147/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1947/93/2013/a9
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2344/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
….
DECIZIA CIVILĂ Nr.147A/2015
Ședința publică de la data de 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - M. I.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta A. G. INVEST SRL împotriva Sentinței civile nr.764/25.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. „Y. INTERNAȚIONAL FRUCT” SRL prin administrator judiciar SIERRA QUADRANT SPRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.01.2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 21.01.2015, 28.01.2015, respectiv astăzi 04.02.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Civilă, la data de 29.11.2013, sub nr._, creditoarea S.C. „A. G. Invest” SRL, solicitat înscrierea creanței în cuantum de 7.040.000 Euro, ca și creanță garantată în conformitate cu dispozițiile art.121 pct.2 din Legea 85/2006 și a creanței în cuantum de 2.500.000 lei ca și creanță chirografară în conformitate cu dispozițiile art.123 pct.7 din același act normativ, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în baza art.451 și urm. Cod procedură civilă.
În fapt, a arătat că prin încheierea nr.590/20.06.2013 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei Y. I. Fruct SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu Sierra Quadrant Filiala București SPRL. Prin aceeași încheiere, judecătorul sindic a fixat termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de 05.08.2013.
A învederat că societatea creditoare, la data de 26.07.2013 a formulat declarație de creanță împotriva averii debitoarei Y. I. Fruct solicitând administratorului judiciar înscrierea creanței în cuantum de 7.040.000 Euro ca și creanță garantată și suma de 2.500.000 lei ca și creanță chirografară.
Prin încheierea de ședința din data de 08.10.2013, instanța a admis cererea administratorului judiciar și a dispus prelungirea termenelor stabilite prin încheierea nr.590/20.06.2013, fiind stabilite următoarele termene: termen pentru depunerea declarațiilor de creanță asupra averii debitorului 28.10.2013, termenul limită pentru întocmire, afișare și comunicare tabel preliminar de creanțe 08.11.2013 și termen limită pentru întocmirea tabelului definitiv 18.11.2013.
În conformitate cu dispozițiile date de către instanță, administratorul judiciar avea obligația de a întocmi, afișa, comunica și publica în Buletinul Procedurilor de Insolvență tabelul preliminar la data de 08.11.2013, însă acesta a depus la grefa Tribunalului Ilfov tabelul preliminar la data de 08.11.2013, cu încălcarea dispozițiilor date de către instanță și încălcarea dispozițiilor art.73 din legea nr.85/2006.
A învederat că societatea debitoare Y. I. Fruct a împrumutat de la Credit Europe Bank Romania SA suma de 4.000.000 Euro la data de 13.08.2003, astfel cum rezultă din contractul limită de creditare nr.346. Acest împrumut a fost garantat de către creditoare prin constituirea unei ipoteci de rang I asupra terenului în suprafață de 12.500 mp (12.635,55 mp din maturatori) și asupra construcțiilor aflate pe acesta (depozit în suprafață construită la sol de 1088,48 mp, cabină poartă în suprafața construită la sol de 19,34 mp, locuința în suprafață construită la sol de 213,45 mp și depozit legume fructe și birouri în suprafață construită la sol de 3274,59 mp), situate în . și A370/25, județul Ilfov, contestatoarea garantând restituirea sumei de 700.000 Euro, astfel cum rezultă din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2688/27.09.2004 de către BNP G. I.. Ulterior, societatea debitoare a solicitat băncii majorarea plafonului de creditare până la concurenta sumei de 6.000.000 Euro. Această suplimentare de credit a fost garantată de către societatea creditoare prin constituirea unei ipoteci de rang II, asupra imobilelor mai sus indicate, astfel cum rezultă din contractul de ipoteca autentificat sub nr.3052/23.08.2006 de către BNP G. I..
Debitoarea Y. I. Fruct SRL a solicitat Credit Europe Bank suplimentarea Contractului limită de creditare nr.346/13.08.2003 cu suma de 1.000.000 Euro, cerere ce a fost aprobată de către bancă, societatea creditoare constituind o ipotecă de rang III pentru restituirea împrumutului de 7.000.000 Euro, în acest sens a se vedea contractul de ipoteca autentificat sub nr.1582/30.03.2007 de către BNP I. G..
În conformitate cu clauzele contractului de credit și contractelor de ipotecă, ca garanție continuă pentru plata de către împrumutat a tuturor datoriilor și a altor obligații ce îi revin în fiecare moment față de Bancă în temeiul contractului limita de creditare nr.346/13.08.2003, contestatoarea a constituit în favoarea Băncii o garanție reală imobiliară pentru restituirea creditului, astfel cum rezultă din contractele menționate.
Potrivit art.1.6. din contractele de ipotecă încheiate, creditoarea a renunțat la beneficiul diviziunii și discuțiunii, acceptând totodată calitatea de codebitor solidar cu Împrumutatul Y. I. Fruct SRL, iar în prezent Banca a început executarea silită asupra imobilelor proprietatea societății creditoare aceasta fiind o dovadă în plus al caracterului cert lichid și exigibil al creanței
A precizat că, creanța solicitată, este constatată prin titluri executorii (contractele de credit și ipotecă) în speță, fiind incidente dispozițiile art.66 alin.1 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței potrivit cărora „toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii”, administratorul judiciar, având obligația de a înscrie creanța.
Potrivit dispozițiilor art.72 alin.4 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței se arată în mod imperativ că odată cu afișarea tabelului, administratorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturate, precizând totodată și motivele, de asemenea, administratorul judiciar nu a comunicat, societății creditoare motivele pentru care a înlăturat creanța, ceea ce demonstrează în continuare caracterul abuziv al măsurii dispuse.
A precizat că în cauza sunt aplicabile pe deplin dispozițiile art.1039 cod civil 1864 „obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate...”.
Creanța creditoarei în cuantum de 7.000.000 Euro, reprezintă garanția adusă în favoarea Băncii pentru debitorul principal Y. I. Fruct și care în prezent este executată de către Credit Europe Bank SA.
Potrivit dispozițiilor art.1669 cod civil 1864 „cauționarul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atât cât a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui. Regresul se întinde atât asupra capitalului, cât și asupra dobânzilor și a spezelor”, pe cale de consecință, administratorul judiciar avea obligația de a înscrie creanța solicitată de către societatea creditoare rezultată din contractele de credit și ipotecă.
Mai mult decât atât, prin dispozițiile art.1670 se arată că „cauționarul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”, prin această măsura abuzivă a administratorului judiciar, acesta îngrădește dreptul societății contestatoare, cât privește acțiunea în regres contra debitorului principal Y. I. Fruct SRL.
Pe de altă parte, creanța întrunește toate condițiile impuse de art.662 alin.2, alin.3 și alin.4 C.pr.civ., în sensul: „creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”- în acest sens sunt relevante și dispozițiile art.1776 cod civil 1864 care arată „ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma, pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act”, or, din contractele de ipotecă, rezultă cu prisosința creanța pentru care societatea contestatoare a garantat și certitudinea ei nu poate fi pusa la îndoială; „creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui” - în ceea ce privește aceasta condiție, cuantumul creanței solicitate este expres prevăzut titlurile executorii (contractele de ipotecă); „creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau aceasta este decăzută din beneficiul termenului de plată, și aceasta condiție este îndeplinită, deoarece banca a declarat scadența anticipată a creditului și întreaga creanța solicitată este exigibilă.
Cât privește înscrierea creanței în cuantum de 181.360 lei, reprezentând avansul achitat în baza antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 ca și creanță chirografară, a solicitat admiterea contestației și pe cale de consecință înscrierea acestei creanțe în conformitate cu dispozițiile art.121 pct. 2 din legea 85/2006.
În fapt, la data de 22.11.2011 între societatea contestatoare și debitoare s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare prin care debitoarea se obliga să vândă creditoarei imobilul situat în . Centura Stânga, nr.86, DN 2 B. P., județul Ilfov, cu număr cadastral 650, înscris în cartea funciară nr.1774 a localității Afumați și terenul intravilan in suprafață de 10.000 mp situat în Orașul Voluntari, tarlaua 42 ., având număr cadastral_, înscris în cartea funciara nr._ a localității Voluntari, pentru prețul de 1.500.000 Euro.
Cu ocazia perfectării antecontractului de vânzare cumpărare, societatea contestatoare a achitat debitoarei un avans în cuantum de 40.000 Euro, iar debitoarea a instituit în favoarea societății creditoare o ipotecă legală asupra imobilelor pentru avansul achitat.
Potrivit dispozițiilor art.2386 pct.2 Noul cod civil „în afara altor cazuri prevăzute de lege, beneficiază de ipotecă legală: pct.2 promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, asupra imobilului respectiv, pentru restituirea sumelor plătite în contul acesteia”, prin aceste dispoziții, legiuitorul a arătat că astfel de creanțe beneficiază de o ipoteca legală și ca atare administratorul judiciar nu avea dreptul să înscrie creanța contestatoarei ca și creanță chirografară.
Prin aceasta măsura abuzivă, administratorul judiciar nesocotește dispozițiile legale incidente și golește de conținut norma prevăzuta în dispozițiile art.2368 pct.2 cod civil.
În ceea ce privește neînscrierea creanței în cuantum de 2.500.000 lei rezultată din fila CEC ., nr._, în valoare de 2.500.000 lei, emisă de debitoarea Y. I. Fruct în favoarea Societății Comerciale Laguna SRL pentru plata obligațiilor contractuale și girată de către aceasta din urmă în favoarea societății contestatoare pentru plata datoriilor curente, a arătat că sunt incidente dispozițiile art.53 din Legea nr.59/1934 privind cecul „Cecul are valoare de titlu executor pentru capital și accesorii, stabilite conform art. 48 si 49”.
Potrivit art.48 din legea 59/1934 privind cecul „posesorul poate cere pe cale de regres suma arătată în cecul neplătit și dobânda legală socotită de la prezentare”, societatea contestatoare a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei doar pentru suma neplătită rezultata din CEC, fără a solicita și dobânda legală, însă administratorul judiciar a înlăturat și această creanță.
A făcut trimitere la dispozițiile art.43 alin.1 pct.3 din legea 59/1934 privind cecul „posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranților, trăgătorului și celorlalți obligați, dacă cecul prezentat în timp util nu este plătit și dacă refuzul de plată este constatat: printr-o confirmare oficială datata a unei case de compensații, prin care se arată că cecul a fost adus spre compensare dar nu a fost plătit”, astfel cum rezultă din confirmarea Credit Europe Bank, cecul emis a fost refuzat la plata pentru lipsă totală de disponibil și motivat de faptul că societatea se afla în insolvență.
Pe de alta parte, creanța în cuantum de 2.500.000 lei rezultă dintr-un titlu executoriu și potrivit dispozițiilor art. 66 alin.1 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei „toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii”.
În drept, au fost invocate prevederile art.73 din Legea nr.85/2006.
Contestația a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
În cadrul ședinței publice de la data de 07.01.2014, administratorul judiciar a depus punct de vedere, în cuprinsul căruia a arătat cu privire la înscrierea creanței în suma de 7.040.000 euro, că izvorul creanței de 7.040.000 euro îl constituie contractele de credit încheiate de către debitoarea Y. I. Fruct S.R.L. cu Credit Europe Bank (Romania) S.A.
A învederat faptul că în cursul derulării contractelor, părțile au convenit suplimentarea plafonului de creditare pana la 7.000.000 euro, suplimentând totodată și garanțiile aduse pentru restituirea creditului.
A arătat faptul că garanțiile aduse de debitoare în vederea respectării obligației de restituire a creditului sunt numeroase și aparțin atât societății debitoare cât și unor terți. Din documentele depuse la dosar de către Credit Europe Bank (Romania) a rezultat că Frutti G. SRL, este fidejusor în contractele de credit încheiate de debitoare.
În vederea stabilirii dreptului de creanța al A. G. Invest S.R.L., a precizat că ar fi fost util să se facă dovada coincidentei între patrimoniul ce a aparținut Frutti G. SRL și cel al contestatoarei și a subrogației în drepturi.
Mai mult, a arătat că suma de 7.040.000 euro, declarată cu titlu de garanție adusă de contestatoare depășește însăși valoarea creditului, care a ajuns la valoarea de aproximativ 5.000.000 euro (22.000.000 lei), așa cum rezultă din înscrierea creanței băncii în tabelul preliminar.
Ori solicitarea contestatoarei de a fi înregistrată cu o creanță reprezentând garanție, mai mare decât debitul garantat, contravine prevederilor legale și se subscrie principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Totodată, a menționat că societatea contestatoarea nu face dovada executării garanției de către bancă, fapt ce instituie o condiție suspensiva cu privire la creanța sa.
Cu privire la înscrierea creanței în suma de 2.500.000 lei, a precizat că din actele verificate până la aceasta dată nu a identificat emiterea acestei file CEC și în lipsa dovezii existenței acestei creanțe și a refuzului la plată, apreciază că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, fapt ce a fost notificat contestatoarei prin adresa nr.40/12.11.2013.
În drept, a invocat prevederile art.64 - 67 din Legea nr.85/2006, precum și orice alte dispoziții legale incidente.
În susținerea punctului de vedere formulat a depus un set de înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.764/25.02.2014 pronunțată în dosarul nr.1974/98/ 2013/a9 Tribunalul Ilfov – Secția civilă a admis în parte contestația și a dispus administratorului judiciar înscrierea în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei a creditoarei S.C. „A. G. Invest” cu suma de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei la data plății, debit principal la care se adaugă dobânzi calculate în continuare până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei - 20.06.2013, ca și creanță chirografară sub condiție suspensivă. Totodată a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.3052/23.08.2006 de BNP G. I. încheiat între FINANSBANK SA – Sucursala Voluntari și . (în prezent A. G. Invest SRL), creditoarea contestatoare a garantat irevocabil și fără niciun fel de opoziție, excepție viitoare obligația de rambursare a limitei de creditare în valoare totală de 6.000.000 euro acordate de bancă către S.C. „Y. I. Fruct” SRL, precum și a dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente, conform contractului de limită de creditare nr.346 din data de 13.08.2003 și a actelor adiționale la acesta, încheiate pentru suplimentarea creditului acordat. În acest scop, garantul ipotecar a constituit în favoarea băncii un drept de ipotecă de rang II și a consimțit la notarea interdicției de înstrăinare, grevare și demolare și dezmembrare asupra imobilului situat în ., T98,P370, 370/24 și A370/25 imobil compus din teren în suprafață de_ m.p. și construcții în suprafață totală construită la sol de 4595,86 m.p.
Prin art.1.6 din contract constituitorul garanției a declarat că renunță la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitor solidar cu debitorul S.C. „Y. I. Fruct” SRL pentru obligația de rambursare a limitei de creditare în valoare totală de 6.000.000 euro, precum și a dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente, conform contractului de limita de creditare nr.346 din data de 13.08.2003.
Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.1582/30.03.2007 de BNP G. I. încheiat între Credit Europe Bank – Sucursala Voluntari și S.C. „Frutti G.” SRL (în prezent A. G. Invest SRL) creditoarea contestatoare a garantat irevocabil și fără niciun fel de opoziție, excepție viitoare obligația de rambursare a limitei de creditare în valoare totală de 7.000.000 euro acordate de bancă către S.C. „Y. I. Fruct” SRL, precum și a dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente, conform contractului de limita de creditare nr.346 din data de 13.08.2003 și a actelor adiționale la acesta, încheiate pentru suplimentarea creditului acordat. În acest scop, garantul ipotecar a constituit în favoarea băncii un drept de ipotecă de rang III și a consimțit la notarea interdicției de înstrăinare, grevare și demolare și dezmembrare asupra imobilului situat în ., T98,P370, 370/24 și A370/25 imobil compus din teren în suprafață de_ m.p. și construcții în suprafață totală construită la sol de 4595,86 lei.
Prin art.1.6 din contract constituitorul garanției a declarat că renunță la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitor solidar cu debitorul S.C. „Y. I. Fruct” SRL.
Prin încheierea nr.590 din data de 20.06.2013 pronunțată în dosarul 1947/93/ 2013 Tribunalul Ilfov a admis cererea debitorului S.C. „Y. I. Fruct” SRL și, în consecință, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generală împotriva debitorului. Creditoarea Credit Europe Bank SA a fost înregistrată în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei cu întreaga sumă solicitată în cuantum de 22.971.260,04 lei.
Prin încheierea din data de 25.07.2013 din dosarul_, Judecătoria B. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea Credit Europe Bank SA împotriva S.C. „A. G. Invest” SRL, în baza titlului executoriu reprezentant de contractul de credit nr.346 din data de 13.08.2003 și actele adiționale, precum și contractele de ipotecă autentificate sub nr.1582/ 30.03.2007 și sub nr.3052/23.08.2006 de BNP G. I..
A reținut judecătorul sindic că potrivit art.1673 din Codul civil de la 1964 „Fideiusorul, și fără a fi plătit, poate să reclame dezdăunare de la debitor: 2.când debitorul se află falit sau în stare de insolvabilitate”.
Astfel, având în vedere clauzele inserate în contractele de ipotecă autentificate sub nr.1582/30.03.2007 și sub nr.3052/23.08.2006 de BNP G. I. (art.6.1) prin care creditoarea . SRL a declarat că renunță la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitor solidar și având în vedere că împotriva sa a fost începută executarea silită de către B. E. M. R. în dosarul de executare – 711/2013, că debitorul S.C. „Y. I. Fruct” SRL se află în insolvență, instanța a apreciat că în speță creditoarea are un drept de creanță împotriva patrimoniului debitoarei, în raport de dispozițiile enunțate anterior, art.1673 din Codul civil de la 1964, chiar dacă nu s-a făcut dovada de către debitoare a vreunor plăți în contul sumei executate silit de B. E. M. R..
În ceea ce privește cuantumul sumei cu care creditoarea S.C. „A. G. Invest” SRL a solicitat să fie înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei, prima instanță a reținut dispozițiile art.1669 C.civ. potrivit cărora „cauționarul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atât când a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui. Regresul se întinde atât asupra capitalului, cât și asupra dobânzilor și a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamația pornită asupră-i.”
Astfel, s-a constatat că din încheierea din data de 13.09.2013 emisă de B. E. M. R. rezultă că prin cererea de executare silită formulată la data de 10.07.2013, creditorul Credit Europe Bank SA prin mandatar S.C. „Colectare Recuperare Creanțe C.” SRL a solicitat înregistrarea cererii de executare silită împotriva S.C. „A. G. Invest” SRL, motivând că aceasta nu a executat de bunăvoie obligația de plată a sumei de 3.981.574,36 euro echivalent în lei la data efectuării plății reprezentând debit, la care se adaugă dobânzile în continuare până la achitarea integrală conform titlului executoriu.
În consecință, în raport de cele reținute anterior, instanța a apreciat că S.C. „A. G. Invest” SRL se impune a fi înscrisă în tabelul preliminar cu suma cu privire la care s-a început executarea silită împotriva acesteia și nu cu suma de 7.000.000 euro, valoarea liniei de creditare încheiată cu debitorul S.C. „Y. I. Fruct” SRL. O soluție contrară ar determina îmbogățirea fără justă cauză a creditoarei S.C. „A. G. Invest” SRL (care deși achită băncii creditoare contravaloarea în lei a sumei de 3.981.574,36 euro, urmează a recupera de la societatea debitoare suma de 7.000.000 euro). Astfel, instanța a dispus administratorului judiciar înscrierea în tabelul definitiv a creanței creditoarei S.C. „A. G. Invest” cu suma de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei, reprezentând debit principal la care se adaugă dobânzi calculate în continuare până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei - 20.06.2013.
Referitor la solicitarea creditoarei S.C. „A. G. Invest” SRL cu privire la înscrierea creanței ca și creanță garantată, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.3 pct.9 din legea 85/2006, potrivit căruia „creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.”
S-a reținut de către prima instanță că, în speță, contractele de ipotecă autentificate sub nr.1582/30.03.2007 și sub nr.3052/23.08.2006 de BNP G. I. privesc imobilul situat în ., T98,P370, 370/24 și A370/25 compus din teren în suprafață de_ m.p. și construcții în suprafață totală construită la sol de 4595,86 m.p., aparținând garantului ipotecar S.C. „A. G. Invest” SRL, iar nu debitoarei S.C. „Y. I. Fruct” SRL. Clauza de la art.6.1 din contractele de ipotecă prin care constituitorul garanției a declarat că renunță la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitor solidar cu debitorul S.C. „Y. I. Fruct” SRL are natura unei garanții personale, nefiind întrunite condițiile art.3 pct.9 din Legea 85/ 2006, care se referă doar la garanțiile reale.
Totodată, instanța a apreciat că această creanță chirografară trebuie să fie înscrisă sub condiție suspensivă, urmând ca sumele înscrise în tabelul preliminar să fie achitate creditoarei, doar în măsura în care nu s-au făcut plăți de către debitorul S.C. „Y. I. Fruct” SRL în contul datoriei pe care o are față de creditorul Credit Europe Bank SA.
S-a mai reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de BNP G. I., debitoarea S.C. „Y. I. Fruct” SRL a promis să vândă creditoarei S.C. „Inferno ER&SIL” SRL (în prezent A. G. Invest SRL) imobilul situat în com. Afumați, ., nr.86, DN2 B. P., jud. Ilfov, precum și terenul intravilan în suprafață de 10.000 m.p. situat în orașul Voluntari, T42, P914, jud. Ilfov la data de 22.11.2016, pentru prețul de 1.500.000 euro, fiind achitat un avans de către creditoare în cuantum de 174.432 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată din 25.11.2011.
Prin contestația formulată de către creditoarea S.C. „A. G. Invest” SRL s-a solicitat restituirea sumei de 181.360 lei reprezentând avansul achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de BNP G. I. și înscrierea acestei creanțe chirografare în tabelul preliminar. Prima instanță a apreciat că solicitarea creditoarei este neîntemeiată, în condițiile în care nu a intervenit rezoluțiunea, nulitatea contractului care să determine desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului. Împrejurarea că debitoarea S.C. „Y. I. Fruct” SRL a intrat în procedura insolvenței, în opinia tribunalului, nu atrage restituirea avansului achitat acesteia, având în vedere că potrivit art.86 alin.1 din Legea nr.85/2006 „Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.”
Totodată, s-a arătat că art.93 ind.1 din același act normativ prevede că „Obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător; prețul nu este inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.”
Astfel, s-a apreciat că, în condițiile în care antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de BNP G. I. nu a fost denunțat, reziliat, anulat, acesta continuă să-și producă efectele stipulate în cuprinsul său, constând în obligația debitorului de a vinde și a creditorului de a cumpăra imobilele indicate la data de 22.11.2016.
A mai reținut judecătorul sindic că la data de 14.05.2013, S.C. „Y. I. Fruct” SRL a emis fila CEC . nr._ pentru suma de 2.500.000 lei, în favoarea S.C. „Laguna” SRL. La data de 14.05.2013 trasul S.C. „Laguna” SRL a girat cecul către creditoarea S.C. „A. G. Invest” SRL. La data de 25.07.2013 fila CEC a fost refuzată la plată pentru următoarele motive: la data emiterii ID semnătură nu corespunde cu specimenul, lipsă disponibil în cazul prezentării după expirarea termenului de prezentare.
A indicat judecătorul sindic, în drept, că potrivit art.1 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, acesta trebuie să cuprindă: 1. denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu; 2. ordinul necondiționat de a plăti o anumită suma de bani; 3. numele celui care trebuie să plătească (tras); 4. arătarea locului unde plata trebuie făcută; 5. arătarea datei și a locului emiterii; 6. semnătura celui care emite cecul (trăgătorul).
De asemenea, s-a indicat că Norma BNR nr.7 din 8 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cecuri prevede la pct.29că „În cazul în care trăgătorul este o persoană juridică, semnătura reprezentantului legal al acesteia executată pe cec, în condițiile prevăzute în prezenta normă, nu va fi însoțită de ștampila trăgătorului. Lipsa semnăturii trăgătorului, respectiv a reprezentantului autorizat al trăgătorului persoană juridică atrage nulitatea cecului. (…) pct.57 Banca Națională a României și instituțiile de credit vor accepta în cadrul operațiunilor lor numai cecuri în care semnăturile celor care se obligă sunt executate pe instrument în condițiile stipulate la art.11 din Legea nr.59/1934, cu modificările și completările ulterioare, și ale pct.27 - 30 din prezenta normă. pct.58 Pentru a putea trage cecuri, orice trăgător trebuie să depună, la societatea bancară la care are disponibil, specimenul semnăturii sale”.
În speță, s-a reținut că fila cec . nr._ a fost refuzată la plată de către bancă deoarece specimenul de semnătură depus nu corespundea cu semnătura aplicată pe titlu. În consecință, având în vedere că semnătura nu aparținea reprezentantului autorizat al debitoarei împuternicit să tragă cecuri, instanța a apreciat că fila CEC . nr._ nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a produce efectele juridice specifice naturii sale, fiind lovită de nulitate, nefiind aptă de a transmite în patrimoniul creditoarei S.C. „A. G. Invest” SRL dreptul de creanță asupra sumei de 2 500.000 lei.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoarea S.C. „A. G. Invest” SRL, a dispus administratorului judiciar înscrierea în tabelul definitiv al debitoarei S.C. „Y. I. Fruct” SRL a creanței creditoarei S.C. „A. G. Invest” cu suma de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei, reprezentând debit principal la care se adaugă dobânzi calculate în continuare până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei - 20.06.2013, ca și creanță chirografară sub condiție suspensivă.
Instanța a respins cererea de obligare a administratorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că în cadrul unui dosar de insolvență, practicianul desemnat de tribunal nu stă în proces în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al debitorului. În aceste condiții s-a arătat că este evident că practicianul în insolvență nu poate fi obligat să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea unui litigiu câștigat de adversar, proces în care reprezenta interesele subiectului pasiv al procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, modificată, pentru că nu el este cel care pierde procesul, ci partea însăși, pe care doar o reprezintă. Totuși, judecătorul sindic a mai arătat că nu înseamnă că un administrator judiciar sau lichidator nu poate și nu trebuie să răspundă, în condițiile art.22 alin.4 din acest act normativ, pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuțiilor prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Însă, în acest caz, temeiul juridic este unul cu totul diferit decât cel invocat de recurentă (art.453 din Codul de procedură civilă), impunându-se cu necesitate administrarea unor probe certe, pertinente și concludente din care să rezulte îndeplinirea condițiilor pretinse de lege pentru ca practicianul să poată fi obligat la acoperirea prejudiciului produs, simplul fapt al câștigării procesului nefiind suficient.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 05 septembrie 2014, a declarat apel contestatoarea, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 23 septembrie 2014.
Prin cererea de apel, apelanta solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și înscrierii creanței în cuantum de 3.981.574,39 euro, echivalent în lei la data plății, debit principal la care se adaugă dobânzile calculate până la deschiderea procedurii și a sumei de 227.735,16 lei, reprezentând cheltuieli de executare, ca și creanță garantată; înscrierea sumei de 181.360 lei rezultată din Antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 ca și creanță garantată; înscrierea sumei de 2.500.000 lei rezultată din fila CEC . ca și creanță chirografară și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, efectuate în fața instanței de fond și apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, cu privire la înscrierea creanței în cuantum de 3.981.574,39 euro, echivalent în lei la data plății, debit principal la care se adaugă dobânzile calculate până la deschiderea procedurii ca și creanță chirografara se prezintă situația de fapt astfel cum rezultă din contractele de credit garantate, și se arată că în speță sunt incidente prevederile art.66 alin.1 din Legea nr.85/2006 creanța fiind constatată prin titluri executorii.
Apelanta mai solicită să se observe că potrivit contractului de credit și contractelor de ipotecă, este obligată în solidar cu debitoarea Y. I. Fruct, în cauză fiind pe deplin aplicabile prevederile art.1039 C.civ.
Susține apelanta pe de o parte că, creanța sa în cuantum de 3.981.574,36 euro și 227.753,16 lei (cheltuieli de executare) reprezintă garanția adusă în favoarea băncii pentru debitorul principal, care în prezent este executat de către credit Europe Bank.
Sunt amintite prevederile art.1669 C.civ. și se arată că în mod neîntemeiat judecătorul sindic a înlăturat suma de 227.753,16 lei, cheltuieli de executare.
Referitor la caracterul garantat al creanței se învederează aplicabilitatea art.71 alin.3 din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.1670 C.civ. din care rezultă că apelanta are dreptul de a se subroga în toate drepturile pe care le are Credit Europe Bank asupra debitorului principal, ca efect al subrogației legale și dacă se au în vedere dispozițiile art.1670 C.civ.
Nu în ultimul rând se arată că potrivit dispozițiilor art.149 din Legea nr.85/ 2006 dispozițiile art.1670 C.civ. sunt aplicabile nefiind incidente dispozițiile art.3 pct.9, astfel cum în mod greșit a stabilit judecătorul sindic prin sentința apelată.
Referitor la motivarea instanței de fond în ceea ce privește condiția suspensivă, față de prevederile art.1012 C.civ. se arată că obligația apelantei nu este afectată de nicio condiție, având în vedere că societatea a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune.
Se mai adaugă că și dacă s-ar admite ipoteza avansată de judecătorul sindic în sensul că suntem în prezența unei condiții suspensive, se solicită să se observe că acest eveniment s-a produs prin declanșarea procedurii de executare silită de către bancă. Așadar, evenimentul s-a propus și pe cale de consecință creanța apelantei este pură, simplă și neafectată de modalități, iar motivarea instanței este neîntemeiată.
Într-o altă odine de idei apelanta apreciază că în ceea ce privește creanța sa sunt îndeplinite condițiile impuse de art.662 alin.2, alin.3 și alin.4 C.pr.civ., motiv pentru care solicită înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar în conformitate cu dispozițiile art.121 pct.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În ceea ce privește înscrierea creanței în cuantum de 181.360 lei, avansul achitat în baza antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2412/ 22.11.2011 ca și creanță chirografară apelanta apreciază motivarea instanței de fond ca a fi nelegală.
Sub acest aspect se arată în primul rând că societatea a contestat numai aspectul înscrierii creanței ca și creanță chirografară, iar prin motivarea instanței de fond rezultă că se înlătură din tabel această sumă, deși administratorul judiciar a înscris în tabel această creanță și nimeni nu a solicitat înlăturarea acesteia din tabel.
Referitor la natura creanței se invocă prevederile art.2386 pct.2 N.C.civ. prin care legiuitorul a arătat că astfel de creanțe beneficiază de o ipotecă legală, iar prin înscrierea sumei în tabel ca și creanță chirografară prevederile legale enunțate sunt lipsite de conținut.
Mai mult, apelanta arată că motivarea instanței de fond nu poate fi primită având în vedere că administratorul judiciar a refuzat executarea antecontractului arătând, în esență, că acest imobil este indispensabil pentru reușita unui plan de reorganizare.
În ceea ce privește neînscrierea creanței de 2.500.000 lei rezultată din fila CEC . nr._ se solicită să se constate că societatea apelantă a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei doar pentru suma neplătită rezultată din CEC, fără a solicita și dobânda legală, însă cu toate acestea fără nicio explicație administratorul judiciar a înlăturat și această creanță motivat de faptul că „din actele verificate nu a identificat emiterea acestei file CEC și lipsa existenței acestei creanțe și a refuzului de plată”.
Apelanta amintește prevederile art.43 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 și arată că în motivarea sentinței apelate, instanța de fond omite să arate faptul că fila CEC avea scadența după data deschiderii procedurii, iar fila CEC a fost emisă anterior acestei date de către reprezentantul legal al debitoarei. După deschiderea procedurii insolvenței, specimene de semnătură în bancă au fost depuse de către administratorul judiciar și de către asociatul unic (Y. Sahin), care anterior nu aveau specimene de semnătură.
Pe de altă parte se arată că instanța de fond fără a fi investită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile legii nr.59/1934 de constatare a nulității absolute a filei CEC a constatat nulitatea absolută a respectivei file CEC.
În consecință se apreciază că instanța de fond și-a depășit atribuțiile cu care a fost investită prin contestația promovată și s-a pronunțat asupra unor chestiuni care nici măcar nu au fost puse în discuția părților.
Având în vedere faptul că suma de 2.500.000 lei este contestată printr-un titlu executoriu care nu a fost desființat până în prezent, apelanta solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul înscrierii acestei creanțe în conformitate cu prevederile art.123 pct.7 din Legea nr.58/2006.
Referitor la respingerea cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată se apreciază că motivarea instanței de fond este nelegală, deoarece instanța trebuia să oblige la plata cheltuielilor de judecată debitoarea deoarece administratorul judiciar a acționat în numele și pe seama ei, iar apelanta nu a solicitat nicio clipă obligarea la plata cheltuielilor de judecată a administratorului judiciar.
Se mai adaugă că dacă prin acțiunile întreprinse de administratorul judiciar, debitoarea se consideră prejudiciată de acesta, are la îndemână acțiunea în regres împotriva administratorului judiciar care a acționat în numele și pe seama ei.
În drept au fost invocate prevederile art.466 și urm. C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.
La data de 31.10.2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de S.C. „Y. I. Fruct” SRL prin administrator judiciar prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare debitoarea prezintă situația de fapt și apreciază că pretenția apelantei creditoare de înscriere a creanței reprezentată de suma de 3.981.574,36 euro ca și creanță garantată este neîntemeiată prin raportare la prevederile art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006.
Se arată în acest sens că dispozițiile art.1670 C.civ. invocate de apelantă nu se aplică în speță deoarece acestea se referă strict la situația cauționarului care a plătit datoria, or apelanta nu a efectuat nicio plată în garantarea debitoarei, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă care să ateste faptul că apelanta creditoare a plătit vreo sumă de bani în executarea obligației de garanție.
Intimata – debitoare mai adaugă că în mod corect instanța de fond a apreciat creanța ca a fi chirografară și că trebuie înscrisă sub condiție suspensivă, urmând ca sumele înscrise să fie achitate creditoarei contestatoare doar în măsura în care nu s-au făcut plăți de către debitoare în contul datoriei pe care o are față de Credit Europe Bank.
Se mai solicită respingerea criticii referitoare la înlăturarea înscrierii creanței de 181.360 lei, reprezentând avansul achitat în baza antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 ca și creanță chirografară, pe de o parte având în vedre că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la înlăturare acestei creanțe de la masa credală și, în al doilea rând, întrucât administratorul judiciar a menținut în tabelul definitiv de creanțe suma solicitată a fi înscrisă.
Se solicită, de asemenea, respingerea criticii referitoare la neînscrierea sumei de 2.500.000 lei rezultată din fila CEC emisă de debitoare în favoarea S.C. „Laguna” SRL deoarece, în mod corect, instanța de fond a apreciat că instrumentul de plată nu a transmis în patrimoniul societății contestatoare dreptul de creanță asupra sumei de 2.500.000 lei.
În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de apelant se arată că în mod corect tribunalul a apreciat că practicianul în insolvență nu stă în proces în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al debitorului. Astfel, practicianul în insolvență nu poate fi obligat să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea unui litigiu câștigat de adversar, proces în care reprezintă interesele subiectului pasiv al procedurii reglementate de legea insolvenței, întrucât el nu pierde procesul, ci partea însăși, pe car o reprezintă.
În drept au fost invocate prevederile art.205 N.C.pr.civ.
În apel a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
1. Critica referitoare la greșita înscriere a creanței în cuantum de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei la data plății reprezentând debit principal, la care să se adauge dobânzile în continuare până la data de deschiderii procedurii ca și creanță chirografară sub condiție, este nefondată.
Astfel, după cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic între societatea debitoare S.C. „Y. I. Fruct” SRL și Credit Europe Bank (România) S.A. s-a încheiat contractul de limită de creditare nr.346/13.08.2003 pentru suma de 4.000.000 euro. Prin acte ulterioare plafonul de creditare a fost majorat inițial până la concurența sumei de 6.000.000 euro, iar mai apoi cu încă un milion de euro.
Prin contractul de ipotecă nr.3052/23.08.2006 autentificat de BNP „G. I.” încheiat între Finansbank S.A. – Sucursala Voluntari și S.C. „Frutti G.” SRL (actual A. G. Invest SRL), apelanta a garantat irevocabil și fără niciun fel de opoziție, excepție viitoare obligația de rambursare a limitei de creditare în valoare totală de 6.000.000 euro acordate de bancă către S.C. „Y. I. Fruct” SRL, precum și a dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente, conform contractului de limită de creditare nr.346 din data de 13.08.2003 și a actelor adiționale la acesta, încheiate pentru suplimentarea creditului acordat. S-a constituit astfel în favoarea băncii un drept de ipotecă de rang II și s-a consimțit la notarea interdicției de înstrăinare, grevare și demolare și dezmembrare asupra imobilului situat în ., T98, P370, 370/24 și A370/25 imobil compus din teren în suprafață de_ m.p. și construcții în suprafață totală construită la sol de 4595,86 m.p.
Ulterior, la data de 30.07.2007, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.1582 de BNP „G. I.” încheiat între Credit Europe Bank – Sucursala Voluntari și . (actual A. G. Invest SRL) apelanta a garantat irevocabil și fără niciun fel de opoziție, excepție viitoare obligația de rambursare a limitei de creditare în valoare totală de 7.000.000 euro acordate de bancă către S.C. „Y. I. Fruct” SRL, precum și a dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente, conform contractului de limita de creditare nr.346 din data de 13.08.2003 și a actelor adiționale la acesta, încheiate pentru suplimentarea creditului acordat. În acest scop, garantul ipotecar a constituit în favoarea băncii un drept de ipotecă de rang III și a consimțit la notarea interdicției de înstrăinare, grevare și demolare și dezmembrare asupra imobilului situat în ., T98, P370, 370/24 și A370/25 imobil compus din teren în suprafață de_ m.p. și construcții în suprafață totală construită la sol de 4595,86 lei.
În temeiul contractelor de credit, a actelor adițional și a contractelor de ipotecă amintite anterior, împotriva apelantei s-a început executarea silită imobiliară pentru suma de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei la data plății reprezentând debit la care se adaugă dobânzile calculate în continuare până la achitarea integrală plus cheltuieli de executare în cuantum de 227.753,16 lei (TVA inclus), astfel cum rezultă din Încheierea din data de 13.09.2013 a B. „E. M. R.”, și din Încheierea nr.3019 din data de 25.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Potrivit dovezilor prezentate în apel, apelanta – contestatoare a achitat suma de 50.000 euro în contul creanței pentru care s-a pornit executarea silită în urma unei înțelegeri la care a ajuns cu banca creditoare.
Pe cale de consecință având în vedere suma pentru care s-a început executarea silită, în mod corect a reținut judecătorul sindic, că această sumă alături de dobânzile calculate până la data deschiderii procedurii trebuie înscrisă în tabel, pretențiile apelantei referitoare la înscrierea sumei totale de 7.000.000 euro neputând fi primite. De altfel, prin cererea de apel, nici contestatoarea nu a mai solicitat înscrierea sa în tabel cu suma de 7.000.000 euro ca și creanță garantată.
În ceea ce privește suma de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei plus dobânzile aferente până la data deschiderii procedurii Curtea apreciază că aceasta a fost în mod legal înscrisă ca și creanță chirografară.
Se reține din contractele de ipotecă depuse la dosar că apelanta – contestatoare a instituit ipoteca asupra unor terenuri care îi aparțin, precum și faptul că prin clauzele cuprinse la art.1.6 din contracte a renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune acceptând calitate de codebitor solidar, situație în care suntem în prezența unei garanții personale.
Mai mult se reține că potrivit art.3. pct.9 din Legea nr.85/2006 „creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale”, or în dosarul de față ipoteca este constituită asupra bunurilor imobile ale contestatoarei și nu asupra bunurilor debitoarei.
În atare condiții în mod corect s-a apreciat că suma de 3.981.574,36 euro, echivalent în lei plus dobânzi este o creanță chirografară.
Nu vor fi primite susținerile apelantei în sensul că prevederile art.149 din Legea nr.85/2006 coroborate cu art.1670 C.civ. înlătură de la aplicare dispozițiile art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006, deoarece, după cum s-a arătat mai sus, art.3 pct.9 din legea insolvenței definește noțiunea de „creanță garantată”, astfel că în măsura în care un creditor susține că are o creanță garantată aceasta trebuie să se încadreze în condițiile (prevederile) stabilite de art.3 pct.9 din legea nr.85/2006.
În ceea ce privește înscrierea acestei creanțe ca și creanță sub condiție se constată că debitul pentru care s-a început executarea silită nu a fost achitat integral, din actele prezentate în apel rezultând că apelanta (în urma unei convenții încheiate cu banca) achită lunar suma de 5.000 euro în contul creditului acordat de bancă societății debitoare.
Potrivit art.1662 C.civ. atunci când fideiusorul renunță la beneficiul de discuțiune i se aplică regulile de la obligațiile solidare, iar potrivit regulilor stabilite de art.1039 – 1056 C.civ. codebitorul solidar care a făcut plata se poate regresa în contra celuilalt debitor în limita plății pe care a făcut-o.
În consecință, pe măsură efectuării plăților apelanta are dreptul de a se regresa în contra societății debitoare, motiv pentru care în mod corect creanța sa a fost înscrisă sub condiție.
Nu pot fi primite afirmațiile referitoare la faptul că, odată începută executarea silită s-a împlinit condiția suspensivă invocată de judecătorul – sindic, deoarece, după cum s-a arătat mai sus, condiția ce trebuie îndeplinită nu este începerea executării, ci plata efectivă a sumelor datorate de societatea debitoare, iar acest lucru se realizează, succesiv, după cum a dovedit chiar apelanta.
Față de prevederile art.478 alin.3 N.C.pr.civ. nefondată este și critica referitoare la neînscrierea în tabel a creanței de 227.753,16 lei reprezentând cheltuieli de executare în dosarul nr.711/2013 al B. „E. M. R.”.
Astfel, Curtea reține că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov apelanta–contestatoare a solicitat judecătorului sindic să dispună administratorului judiciar înscrierea creanței sale în cuantum de 7.040.000 euro, ca și creanță garantată, în conformitate cu prevederile art.121 pct.2 din Legea nr.85/2006, fără a face vorbire de cheltuielile de executare, deși prin contestație a arătat că împotriva sa s-a început executarea silită.
Cheltuielile de executare sunt menționate prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 18.02.14, situație în care, în mod corect judecătorul sindic nu a analizat și nici nu s-a pronunțat cu privire la suma de 227.753,16 lei.
Este vădit neîntemeiată critica apelantei referitoare la faptul că judecătorul sindic în mod cu totul neîntemeiat a înlăturat suma de 227.753,16 lei încălcând prevederile art.1669 C.civ., odată ce tribunalul nu a fost investit cu o asemenea cerere. Judecătorul sindic nu a înlăturat această creanță ci, după cum rezultă din simpla lectură a hotărârii, nu a analizat respectiva suma.
Potrivit art.9 alin.2 N.C.pr.civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar potrivit art.22 alin.6 N.C.pr.civ. judecătorul se pronunță asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele investirii, astfel că în mod corect judecătorul sindic nu a analizat suma pretinsă de apelanta – contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare odată ce această sumă nu a fost solicitată prin contestație.
2. Critica referitoare la neînscrierea sumei de 181.360 lei, avansul achitat în baza antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 ca și creanță garantată este fondată.
În analiza acestei critici Curtea notează cu titlu preliminar că din motivarea sentinței de fond nu rezultă că judecătorul sindic ar fi înlăturat din tabelul creanțelor această sumă, aspect corect constatat și de administratorul judiciar. Atât timp cât prin dispozitivul hotărârii judecătorul sindic nu a dispus în mod expres înlăturarea creanței din tabelul definitiv nu se poate vorbi de o analiză făcută de tribunalul peste limitele investirii.
În ceea ce privește caracterul creanței în cuantum de 181.360 lei (contravaloarea sumei de 40.000 euro) achitată cu titlu de avana de apelanta – contestatoare în temeiul antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de BNP „G. I.” se reține incidența prevederilor art.2386 alin.1 pct.2 N.C.civ. potrivit cărora „în afara altor cazuri prevăzute de lege, beneficiază de ipotecă legală: promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, asupra imobilului respectiv, pentru restituirea sumelor plătite în contul acestuia”.
Potrivit mențiunilor din antecontract terenurile ce fac obiectul promisiunii de vânzare sunt înscrise în cartea funciară, iar termenul convenit de părți pentru perfectarea vânzării este data de 22.11.2016.
Curtea nu va ține seama de afirmațiile apelantei – contestatoare în sensul că administratorul judiciar ar fi refuzat executarea antecontractului, la dosarul cauzei neexistând nicio dovadă în acest sens, însă are în vedere prevederile art.2386 N.C.civ. care instituie o ipotecă legală în favoarea promitentului cumpărător motiv pentru care apreciază că suma de 181.360 lei trebuie înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor ca și creanță garantată, apelul contestatoarei fiind fondat sub acest aspect.
Totodată Curtea notează că în cauză nu port fi reținut prevederile art.931 din Legea nr.85/2006 invocate de judecătorul sindic deoarece din nicio dovadă există la dosar nu rezultă că imobilele ce fac obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare s-ar afla în posesia promitentului – cumpărător.
3. Critica referitoare la neînscrierea creanței în cuantum de 2.500.000 lei rezultată din fila CEC . nr._ emisă de debitoarea S.C. „Y. I. Fruct” SRL nu este fondată.
Și în acest caz, Curtea notează cu titlu preliminar, faptul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat peste limitele investirii, deoarece în dispozitivul hotărârii nu se regăsește nicio mențiune din care să rezulte că fila CEC în discuție ar fi fost anulată.
În ceea ce privește motivarea tribunalului în sensul că instrumentul de plată nu respectă prevederile legale pentru a produce efectele juridice legale, adică nu a transmis în patrimoniul apelantei creanța în cuantum de 2.500.000 lei, Curtea o apreciază ca a fi corectă.
Astfel, se reține că fila CEC în discuție a fost refuzată la plată deoarece: la data emiterii ID semnătură nu corespunde cu specimenul, lipsă disponibil în cazul prezentării după expirarea termenului de prezentare.
Potrivit art.1 pct.6 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, acesta trebuie să cuprindă: semnătura celui care emite cecul (trăgătorul), iar potrivit art.2 alin.1 din același act normativ „titlul căruia îi lipsește una din condițiunile arătate în articolul precedent nu va fi socotit cec”, lipsa semnăturii emitentului neputând fi acoperită în condițiile alineatelor următoare.
Dispoziții speciale referitoare la specimenul de semnătură și lipsa semnăturii persoanei împuternicite, se regăsesc și în Norma BNR nr.7 din 8 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cecuri amintită de judecătorul sindic.
Din analiza prevederilor legale invocate Curtea, în acord cu tribunalul constată că instrumentul de plată prezentat de apelanta – creditoare în dovedirea creanței sale nu respectă prevederile legale pentru a produce efectele juridice stabilite de lege.
Nu vor fi primite criticile formulate de apelanta – creditoare prin raportare la prevederile art.66 alin.1 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora „toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de lege, cu excepția creanțelor contestate prin titluri executorii”, deoarece textul de lege exclude de la verificare creanța, însă nu exclude de la verificare titlul executoriu prezenta de parte.
Pe cale de consecință administratorul judiciar poate refuza înscrierea unei creanțe atât timp cât titlul executoriu prezentat de parte nu respectă prevederile legale.
De asemenea nu vor fi primite susținerile apelantei în sensul că după deschiderea procedurii insolvenței, specimene de semnătură în bancă au fost depuse de către administratorul judiciar și de către asociatul unic (Y. Sahin), care anterior nu aveau specimene de semnătură, în acest sens nefiind prezentată nicio dovadă. În măsura în care apelanta înțelegea să se prevaleze de această schimbare a specimenului de semnătură avea obligația de a prezenta dovezi în susținerea afirmațiilor sale.
4. Critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, este, de asemenea, nefondată.
Se reține prin raportare la prevederile art.453 N.C.pr.civ. că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală, pârâtul putând să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care recunoaște pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare.
În cauza de față, apelanta – contestatoare solicită obligarea societății debitoare la plata cheltuielilor de judecată însă motivul sesizării instanței l-a constituit neînscrierea ori înscrierea eronată a unor creanțe ale contestatoarei în tabelul creanțelor, tabel întocmit de administratorul judiciar. În atare condiții nu se poate reține o culpă a societății debitoare pentru ca aceasta să poată fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Este adevărat că administratorul judiciar acționează în calitate de reprezentant al debitoarei, însă, după cum în mod corect a arătat și judecătorul sindic administratorul judiciar răspunde în condițiile art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006, pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuțiilor prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Astfel pentru angajarea răspunderii practicianului în insolvență se impune administrarea unui probatoriu mai amplu din care să rezulte îndeplinirea condițiilor pretinse de lege pentru ca acesta să poată fi obligat la acoperirea prejudiciului produs, simplul fapt al câștigării procesului nefiind suficient.
Aceste considerente sunt pe deplin aplicabile și pentru respingerea cererii de acordarea a cheltuielilor de judecată aferente stadiului procesual al apelului.
Prin urmare, față de considerentele arătate mai sus, Curtea, cu observarea prevederilor art.480 alin.2 N.C.pr.civ., va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va dispune administratorului judiciar să înscrie în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei S.C. „Y. I. Fruct” SRL a creanței în cuantum de 181.360 lei, avans achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 ca și creanță garantată. Totodată vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelante și va fi respinsă cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta A. G. INVEST (fostă Inferno SRL), cu sediul procesual ales la punctul de lucru din Voluntari, ., Incinta Complex Comercial Smart Expo, stand B18-B21, camera 7, jud. Ilfov împotriva Sentinței civile nr.764/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele S.C. „Y. INTERNAȚIONAL FRUCT” SRL prin administrator judiciar SIERRA QUADRANT SPRL, cu sediul ales în București, ., Ans. Unirii, ., ., sector 3.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că dispune administratorului judiciar să înscrie în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei S.C. „Y. I. Fruct” SRL a creanței apelantei – contestatoare A. G. Invest în cuantum de 181.360 lei, avans achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 ca și creanță garantată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 Februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. C. A. P.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
4 ex/
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Judecător fond – R. N.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
