Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1288/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1288/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 8345/3/2013/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DOSAR NR._

(Număr în format vechi 1282/2015)

DECIZIA CIVILĂ NR.1288/2015

Ședința publică de la 21 septembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR

JUDECĂTOR: M. C. S.

GREFIER: V. G.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr.2997 din 27.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât, prin avocat G. I., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/21.05.2015, lipsind apelanta-reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatului-pârât arată că nu are cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. Susține, în esență, că nu s-a probat existența unei legături de cauzalitate dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și starea de insolvență a debitoarei. Consideră că răspunderea este delictuală și nu contractuală, cum în mod greșit susține Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, astfel că aceasta trebuia să dovedească culpa. Totodată, susține că nedepunerea declarației privind obligațiile fiscale și a bilanțului contabil nu sancționează debitoarea, că nedepunerea bilanțurilor contabile nu a contribuit la insolvabilitatea societății.

CURTEA,

Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:

Prin cererea, înregistrată sub nr._ 13 pe rolul Tribunalului București, reclamanta debitoare . SRL, prin AMD G. Expert, în calitate de lichidator desemnat în temeiul art. 237 Legea NR.31/990 a solicitat deschiderea procedurii falimentului.

Prin sentința civilă nr. 8222/11.10.2013 Tribunalul București a admis cererea debitorului, prin lichidato; a dispus, în temeiul art. 107 alin. 1 raportat la art. 32 alin. 1 din lege deschiderea procedurii, . procedura simplificată; a desemnat lichidator judiciar.

Prin sentința civilă nr. 1099/31.01.2014 Tribunalul București a dispus, în temeiul art. 131 din lege închiderea procedurii, radierea societății, descărcarea de gestiune a lichidatorului judiciar, achitarea către acesta a cheltuielilor de procedură și a onorariului stabilit.

În cursul procedurii, prin cererea, înregistrată la 03.02.2014 reclamanta creditoare, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. D. în calitate de administrator al societății .

În motivarea cererii s-a susținut că urmare a deschiderii procedurii, instituția bugetară a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 149 844 lei .

Din verificările efectuate a rezultat că debitoare nu a procedat la înregistrarea spre publicare a situaților financiare în perioada 2011 – 2012.

S-a susținut că scopul reglementărilor cuprinse în art. 138 din lege constă în instituirea și menținerea unui climat economic echilibrat.

S-a susținut că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 28 din lege, încălcând dispozițiile imperative ale art. 35, nedepunerea documentelor financiar - contabile punând lichidatorul judiciar în imposibilitatea de a verifica modalitatea de înregistrare a evidențelor contabile, legalitatea acestora, înstrăinarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la încetarea plăților.

Prin sentința civilă nr. 2997/27.03.2015 Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată .

Pentru a hotărî astfel,instanța a apreciat neîntrunite cerințele art. 138 din ele, faptul că în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția cerută de legiuitor este neîndeplinirea acesteia cu consecința determinări insolvenței, nefiind probată legătura de cauzalitate.

Simplul fapt de a nu fi ținut contabilitatea conform legii nu este de antură a antrena răspunderea patrimonială.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru Administrația sectorului 1 a Finanțelor Publice, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Au fost reluate cele susținute în cererea formulată în primă instanță privind răspunderea specială a administratorului, răspunderea aflată sub incidența dispozițiilor art. 198 alin. 1 și alin. 2, art. 148 și art. 73 alin. 1 lit. c Legea nr.31/1990, activitatea desfășurată de către administrator urmând a fi analizată prin raportare la activitatea unei persoane diligente.

S-a susținut că pârâtul nu a acționat ca o persoană diligentă susținând financiar societatea cu capital, în vederea continuării unei activități neprofitabile, în interes personal.

S-a mai arătat că, nejustificat instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei creditoare, potrivit cărora nedepunerea situațiilor fiscale la instituțiile abilitate reprezintă o faptă ce intră sub incidența art. 138 din lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Reține, cu prioritate cele cuprinse în Raportul de activitate privind cauzele care au determinat starea de insolvență faptul că debitoarea a procedat la întocmirea și publicarea situațiilor contabile până în anul 2010, din analiza cărora a rezultat că societatea a avut permanent o solvabilitate negativă nefiind în măsură să achite integral datoriile exigibile, datoriile crescând an de an, cu toate că viteza de rotație a activelor a fost pozitivă în anul 2010.

Din anul 2011 societatea nu a mai avut activitate.

În anii supuși analizei rata îndatorării globale a crescut, în dauna creditorilor înregistrând un procent semnificativ ca urmare a lipsei de activitate și a neîncasării propriilor creanțe.

Acestea data coroborat cu cele ce rezultă din Rezoluția nr. 2200 din 12.01.2012 a ORCTB referitor la dizolvarea societății de drept în anul 2011 conduce la concluzia că societatea, până la momentul încetării efective a activității urmată de dizolvarea de drept, a întocmit contabilitate nefiind acesta cauza încetării plăților.

Din probatoriul administrat a rezultat doar neîndeplinirea obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, ulterior 2010 însă nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege și nerespectarea obligației de înregistrare a declarațiilor fiscale la organele fiscale sunt fapte sancționate conform dispozițiilor speciale prevăzute de codul de procedură fiscală respectiv de art. 147 din lege, neintrând sub incidența art. 138 alin. 1 lit. d.

În consecință, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență, aspect de altfel relevat de către lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate întocmite.

Apreciind legală și temeinică sentința atacată, raportat la art. 480 alin. 1 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr.2997 din 27.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat A. C. din București, ., sector 6, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F.L. ȘALAR M. C. S.

GREFIER,

V. G.

Red.Jud.Ș.M.C./01.10.2015

Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București

Președinte: S. O.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1288/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI