Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1151/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1151/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 26631/3/2014/a1
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ (Număr intern 419/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1151/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător C. G. I.
Grefier E.-R. L.
*********
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de către debitoarea . – J_, CUÎ_, împotriva Sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata creditoare I. L. ROMÂNIA IFN SA – J40/_/2006, CUÎ_.
Cauza a fost reținută în pronunțare în cadrul ședinței publice din data de 23.06.2015, mențiunile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.396 alin.1 și 2 Noul Cod de procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, 30.06.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr._ 14 creditorul IMPLUS L. ROMANIA IFN SA a solicitat, în temeiul Legii 85/2014, deschiderea procedurii insolvenței debitorului . care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă 133.104,38 lei, reprezentând debit principal si penalități la facturi neachitate.
Prin sentința civilă nr._/17.12.2014 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă cererea formulată de creditoare și s-a dispus în temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei ..
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 70 alin.1 în ref. la art. 5 alin. 1 pct. 20 și pct. 72 din Legea 85/2014 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 40.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Încetarea de plăți față de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumție legală, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speță.
Creanța este certă, fiind constatată prin înscrisurile de la dosar, este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță, este exigibilă, deoarece termenul de plată a expirat, iar pentru plata acesteia creditorul poate obține intervenția coercitivă a forței publice și are un cuantum superior valorii prag de 40.000 lei prevăzută la art. 5 alin. 1 pct. 72 din lege.
Cerința prevăzută de art. 3 alin. 1 din lege este satisfăcută, întrucât pentru debitor, creanța izvorăște din acte de exploatarea unei întreprinderi, în sensul disp. art. 3/C.civ.
Neplata la scadență a creanței este efectul incapacității debitoarei de a plăti datoria cu fondurile bănești disponibile, cerința de încetare a plăților de către debitoare fiind îndeplinita deoarece durează de cel puțin 60 de zile.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite dispozițiile temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, văzând și dispozițiile art. 662 C. pr. civ., art. 1270 C. civ., cererea creditorului a fost admisă și în temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului.
Împotriva acestei soluții a formulat apel debitoarea S.C. D. F. S.R.L. și a arătat că societatea a avut sediul social în București, ., ., ., până în această toamnă când a fost somată de către proprietarul apartamentul că dorește să vândă locuința proprietate personală și este împiedicat de faptul că în locația respectivă se află sediul societății motiv pentru care a procedat la schimbarea de sediu social în București, Sector 2, ., ., ., la sediul Cabinetului de Avocat Oxana T., întrucât nu deține un alt spațiu pentru înființare sediu social și până urma să găsească unul, a înființat temporar la sediul acesteia.
Urmare a acestei schimbări, în ziua de marți, 13.01.2015, a primit la acest nou sediu notificarea procedurii de insolvență împotriva societății, pronunțată prin sentința civilă_/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul București-secția a Vll-a Civilă, în ds._ 14.
Având în vedere că au trecut mai puțin de 7 zile de la momentul la care a luat la cunoștință despre faptul că a fost admisă cererea de insolvență, a apreciat că este în termen să promoveze apelul.
A susținut că societatea nu a fost legal citată pentru termenul din data de 03.12.2014, neavând posibilitatea să formuleze în vreun fel apărări. Deși suntem în prezența noului Cod de Procedură Civilă, care sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, nu primește apărări în absența întâmpinării formulate în termen, a arătat că până în data de 13.01.2015, societatea nu a primit niciun fel de comunicări la sediu.
A mai arătat că nu cunoaște suma pentru care societatea a fost chemată în insolvență cu atât mai mult cu cât raporturile comerciale cu societatea creditoare . IFN SA au fost stinse în anul 2009 când a predat mașina achiziționată de la aceștia.
A mai arătat că în fapt, societatea și-a început activitatea în anul 2007, având ca obiect servicii veterinare. In acel an asociatul majoritar și administratorul firmei C. V. a contractat un credit leasing și a achiziționat un autovehicul Skoda. Urmare a faptul că nu au existat multe relații comerciale cu terții, administratorul a încetat activitatea firmei, a predat autovehicul Skoda, în stare aproape nouă la firma de leasing și s-a angajat la o firma de profil. La momentul încetării raporturilor cu firma de leasing, acesta nu a precizat că ar exista vreun debit sau vreo sumă restantă de plată. Nici nu avea de ce, întrucât am predat mașina aproape nouă și . de funcționare.
Din consultarea portalului instanțelor de judecată se constată că această firmă a solicitat de două ori încuviințarea executării silite împotriva subscrisei societăți, o dată în anul 2010 și altă dată, probabil cu foarte puțin timp înainte de prescriere, în anul 2013. în mod efectiv, firma de leasing a calculat probabil la un debit restant, penalități și dobânzi nejustificate și în momentul în care a atins pragul pentru introducerea insolvenței a procedat la acesta.
Apelanta a solicitat să se constate că deși prezintă o creanță față de subscrisa societate, acesta nu este nici certă, nici exigibilă pentru că la momentul predării autovehiculul Skoda nu rămăsese de achitat nicio rată, raportat la momentul predării, iar la contractul de leasing a renunțat pentru că încetase activitatea societății și ca urmare a faptul că se angajase și pachetul salarial includea și mașină de serviciu.
Față de acestea a arătat că a predat de bună voie mașina și nu ca urmare a unei executări silite, sens în care încuviințările silite din anii 2010 și 2013 sunt făcute în baza unor documente false.
Mai multe decât atât, C. V. nu a fost notificat niciodată de creditoarea I. L., deși până la momentul predării autovehiculului toate comunicările se făceau pe email. Până în această lună nu a știut că are vreun creditor pe această societate, cu atât mai mult cu cât nu a avut multe contracte comerciale și alte obligații comerciale le-a stins. De altfel, cu excepția acestei societăți nu există vreun alt creditor, poate doar Finanțele Publice, însă nu pentru sume menite să atragă insolvență și sume care sunt și prescrise având în vedere că din anul 2009 nu mai desfășoară activitate și niciun titlu executoriu nu a fost comunicat societății.
Conchizând a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și pe fondul cauzei respingerea cererea de deschidere a procedurii insolvenței întrucât nu sunt îndeplinite condițiile unei creanțe certe și exigibile.
În drept au fost invocate dispozițiile Legea 85/2014.
Intimata I. L. ROMÂNIA IFN S.A a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că între I. L. ROMÂNIA IFN S.A., în calitate de finanțator, și D. F. S.R.L., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/14.04.2008, în temeiul căruia debitoarea a beneficiat de folosința, în sistem de leasing financiar, a unui autoturism și în schimbul folosinței acestuia, debitoarea avea obligația să achite ratele de leasing, conform planului de eșalonare, obligație ce nu a fost respectată de către aceasta.
Din cauza nerespectării obligațiilor de achitare a obligaților financiare asumate, de către utilizator, subscrisa a reziliat de plin drept contractul de leasing, pentru a diminua cât mai mult prejudiciul creat societății, calculând sumele datorate de către debitoare în contabilitatea subscrisei, în temeiul art. 13 din Contractul de leasing financiar încheiate de părți cat și a prevederilor art. 10 lit. d din O.G. 51/1997 republicată.
A încercat recuperarea debitului datorat de societatea debitoare, prin procedura executării silite, dar nu a reușit nici măcar o recuperare parțială a creanței, din cauza lipsei de bunuri urmăribile din patrimoniul societății debitoare. A început procedura executării silite la B. C. B. M., în cadrul dosarului de executare silită nr. 596/2010, închis în baza art. 3715 lit b) din codul de procedură civilă în vigoare la data începerii procedurii, din cauza lipsei de bunuri din patrimoniul debitoarei. A reluat executarea silită, prin cererea înregistrata la B. Copuzeanu F. T. cu numărul de dosar 529/2013, fără să recuperăm însă nici măcar parțial creanța.
Față de aceste aspecte pentru creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 113.194,38 lei, a formulat, la data de 30.07.2014, cererea de deschidere a procedurii insolvenței înregistrată la Tribunalul București - Secția a Vll-a civilă cu numărul de dosar_ 14. Prin Sentința civilă nr._/17.12.2014, în mod temeinic și legal, instanța fondului a deschis cererea noastră, apelul societății debitoare fiind nefondat.
Intimata a arătat că societatea debitoare a fost legal citată, la sediul la care figura înregistrată la Registrul Comerțului, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Societatea debitoare afirmă că, în toamna anului 2014, și-a schimbat sediul social, fără să prezinte niciun fel de documente în acest sens. Pentru acest aspect, apreciază că nu a fost legal citată pentru termenul din data de 03.12.2014, când instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
La data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, 30.07.2014, S.C. D. F. S.R.L. figura la Registrul Comerțului cu sediul în București, .. 3, ., ., sectorul 2, astfel cum rezultă din extrasul furnizat de ONRC, anexat.
Potrivit art. 72 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, instanța a comunicat societății debitoare cererea de deschidere a procedurii insolvenței, punându-i totodată în vedere dreptul de a formula contestație, în termen de 10 zile de la comunicare. Societatea debitoare, deși afirmă prin apel că abia în toamnă și-ar fi schimbat sediul social, recunoscând astfel că la data formulării cererii și a îndeplinirii primei comunicări în dosar, avea sediul la adresa indicată de creditoare, nu a formulat nicio contestație.
Nici ulterior, până la data de 03.12.2014, nu a depus nicio adresă prin care să combată cererea subscrisei.
Prin urmare, reprezentanții societății debitoare au avut cunoștință de existența acestui dosar, sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, deoarece procedura de comunicare a cererii creditoarei a fost legal efectuată.
Susținerea debitoarei, că ar fi trebuit să fie citată la noul sediu, pentru termenul din data de 03.12.2014, este nefondată, în condițiile în care nu a dovedit că a depus la dosarul de fond vreo dovadă privind schimbarea sediului, conform art. 172 Cod procedură civilă: „Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. In cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."
Intimata a arătat că este certă, lichidă și exigibilă creanța în cuantum de 113.194,38 lei, pentru care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență pentru că societatea debitoare nu a achitat la scadență ratele de leasing datorate, astfel cum rezultă din Situația ratelor, anexată. Pe cale de consecință, rezilierea a intervenit la data de 19.08.2009, din culpa exclusivă a utilizatorului, ca urmare a nerespectării obligației de a achita la scadență ratele de leasing și celelalte obligații financiare, conform art. 12 „încetarea contractului"- pct. 12.4. din contractul de leasing (pact comisoriu de ultim grad).
În baza art. 13 din Contractul de leasing, în situația în care raporturile juridice dintre părțile litigante încetează din culpa exclusivă a utilizatorului, acesta datorează finanțatorului diferența dintre capitalul finanțat și nerambursat, dobânda aferentă, penalitățile contractuale neachitate, comisionul de recuperare, facturile neachitate și suma obținută din vânzarea bunului de leasing.
Pentru recuperarea creanței rezultate din contractul de leasing financiar, s-a adresat executorului judecătoresc C. B. M., cu cererea de executare silită înregistrată cu numărul de dosar 596/2010. Nu a putut recupera nici măcar parțial pierderea cauzată de încetarea contractului de leasing înainte de termen din lipsa bunurilor urmăribile din patrimoniul debitoarei, motiv pentru care am reluat, fără succes, procedura execuțională la B. Copuzeanu F. T. în dosarul nr. 529/2013.
Creanța pentru care a solicitat admiterea la masa credală, în cuantum de 133.194,38 lei, astfel cum rezultă din "Calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate" emis la data de 24.07.2014 (anexat cererii de deschidere a procedurii insolvenței) este compusă din următoarele debite: 39.673,26 lei reprezintă diferența de capital finanțat de la data rezilierii contractului de leasing financiar, cuantificată la suma tuturor ratelor de leasing rămase de achitat de către utilizator. Această sumă este reglementată de art. 13 Contractului de leasing și art. 10 lit. d si art. 15 din O.G. nr. 51/1997. Modul de calcul rezultă din Situația ratelor, anexată;. 4.660,98 lei reprezintă valoarea dobânzii calculate, în temeiul art. 10.6. si art. 13 din Contractul de leasing, raportate la art. 10 lit. d și art. 15 din O.G. nr. 51/1997 pentru ratele de leasing pe care contestatoarea le mai avea de achitat până la data finalizarii Contractului de leasing. Modul de calcul rezultă din Situația ratelor, anexată;. 99.853,49 lei reprezintă valoarea penalităților de întârziere la facturile fiscale emise de I. L. România IFN SA și neachitate D. F. SRL, în cuantum de 0,35 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere, conform conform art. 10.9.1. din contractul de leasing și art. 10 lit. d) și f) din O.G. nr. 51/1997. Modul de calcul rezultă din Situația penalităților, anexată; 882,13 lei reprezintă valoarea primelor de asigurare achitate de subscrisa . SA către asigurător, în locul debitoarei D. F. SRL, în condițiile art. 9 din Contractul de leasing si art. 5 din O.G. nr. 51/1997; 6.294,24 lei reprezintă comisionul de recuperare datorat, conform art. 13 Contractul de leasing leasing și art. 10 lit. d) și f) din O.G. nr. 51/1997; 16.336,69 lei reprezintă valoarea facturilor neachitate, conform art. 10 din Contractul de leasing leasing și art. 10 lit. d) și f) din O.G. nr. 51/1997, totalul fiind de 167.700,79 lei.
Pentru calcularea valorii totale a debitului datorat de debitoarea D. F. SRL, din totalul de 167.700,79 lei a scăzut valoarea obtinută în urma vânzării autoturismului ce a format obiectul contractului de leasing, respectiv 34.506,41 lei, rezultând suma de 133.194,38 lei.
Prin urmare, a demonstrat că deține împotriva societății debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă ce întrunește condițiile prevăzute de art. 665 Cod procedură civilă, ce ne îndreptățește să solicităm deschiderea procedurii insolvenței.
A mai susținut că motivele invocate de debitoare în apel confirmă starea de insolvență în care se află. Astfel, se arată că încă din anul 2009 societatea nu mai înregistrează niciun fel de activitate comercială, iar S.C. I. L. România IFN S.A. nu este singurul său creditor.
Atașam prezentei extras din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5111/18.03.2015, privind tabelul preliminar de creanțe, din care rezultă că S.C. D. F. S.R.L. înregistrează datorii către subscrisa, dar și către AFP Sector 2 și DVBL Sector 2.
Intimata a solicitat să se constate că nu este prescrisă creanța pentru care a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței pentru că titlul executoriu reprezentat de Contractul de leasing a fost pus în executare silită la data de 03.03.2010 formându-se Dosarul execuțional nr. 596/2010, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C. B. M.. Executarea a fost reluată în cadrul dosarului nr. 529/2013 al B.E.J. Copuzeanu F. T..
Codul de procedură civil anterior, în vigoare la data începerii procedurii de executare silită, prevede:
-Art. 405 alin. 1 „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani."
-Art. 4052. "Cursul prescripției se întrerupe:
a)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;
b)pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
c)pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2;
d)pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
e)pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1;
f)în alte cazuri prevăzute de lege.
După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. "
In temeiul art. 405 2 Cod procedură civilă, mai sus citat, cursul prescripției extinctive a fost înrerupt, prin prima cerere de executare silită și toate actele efectuate în primul dosar executional.
De vreme ce textul de lege se exprimă foarte clar în sensul că punerea în executare a titlului întrerupe cursul prescripției, sunt nefondate susținerile apelantei, privitoare la prescrierea creanței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 471 alin 5 din Codul procedură civilă, art. 43 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările ulterioare, precum și toate celelalte prevederi invocate mai sus în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel Curtea reține următoarele:
În cadrul primului motiv de apel debitoarea a arătat că nu a fost legal citată pentru termenul din data de 03.12.2014, neavând posibilitatea să formuleze în vreun fel apărări motivat de împrejurarea că a fost determinată să își schimbe sediul social din București, ., ., ., în București, Sector 2, ., ., apt.95, la sediul Cabinetului de Avocat Oxana T..
Potrivit art. 153 N.C.P.C. „Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.”
Rezultă astfel că regula în procesul civil este aceea că părțile nu sunt obligate să se prezinte, personal sau prin reprezentant, în fața instanței, în ședință, la termenul fixat pentru judecarea cauzei, fiind necesar numai ca acestea să fie citate.
Potrivit art. 155 alin.1 pct. 3 „ persoanele juridice de drept privat, vor fi citate, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor”
Analizând dosarul în care a fost pronunțată sentința apelată Curtea constată că primul termen acordat în cauză a fost 03.12.2014, termen pentru care debitoarea a fost citată la sediul menționat în cererea de chemare în judecată cu sediul în București, sector 2, .. 3, ., ., CUI_. (f.3 dosar fond)
Astfel cum rezultă din extrasul eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului la data de 30.07.2014, sediul cu care debitoarea era înregistrată la Registrul Comerțului era în București, sector 2, .. 3, ., ., CUI_.(f.24 dosar fond)
Este adevărat că mențiunile erau în sensul că sediul este expirat dar această împrejurare nu are nicio relevanță în privința sediului în lipsa unor noi înregistrări.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de înmânare a citației aflat la fila 35 dosar fond citația pentru debitoare a fost depusă la cutia poștală în data de 13.08.2014, procedura de citare fiind astfel legal îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 03.12.2014.
Față de aceasta Curtea reține că este neîntemeiată susținerea apelantei debitoare conform căreia nu a primit nici un fel de comunicare la sediu. Împrejurarea invocată de aceasta, că au fost probleme cu sediul societății, nu are nicio relevanță în cauză pentru că abia la data de 03.11.2014 s-a eliberat certificatul de înregistrare mențiuni privitoare la înregistrare modificării actului constitutiv al debitoarei, modificări care au vizat și schimbarea sediului social în București, Sector 2, ., ., apt.95.(f.f.21 dosar apel)
Schimbarea locului citării unei părți în cursul procesului decurgând, cum este și cazul în speță, din mutarea acesteia la o altă adresă, trebuie adusă la cunoștința instanței prin cerere scrisă depusă la dosar, precum și părții adverse, prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se va atașa la dosar conform art. 172 N.C.P.C. Sancțiunea care intervine în cazul în care partea a omis să își îndeplinească această obligație este aceea că procedura de citare se va considera legal îndeplinită la vechiul loc de citare, în speță, București, sector 2, .. 3, .> În plus, Curtea mai reține că importanța actualizării datelor cu privire la sediul social este consacrată legislativ de dispozițiile art.7 și 8 din Legea nr.31/1990, sediul social reprezentând un element esențial de identificare a unei societăți, iar obligația de actualizare a datelor cu privire la sediu reprezintă o obligație esențială și în conformitate cu art.21 lit.a) coroborat cu art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990. În același sens sunt și dispozițiile Directivei 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009.
Pentru aceste considerente, primul motiv de apel este neîntemeiat.
În cadrul celui de al doilea motiv de apel debitoarea a arătat că nu cunoaște suma pentru care a fost chemată în insolvență cu atât mai mult cu cât raporturile comerciale cu societatea creditoare . IFN SA au fost stinse în anul 2009 când a predat mașina achiziționată de la aceasta.
Curtea reține că într-adevăr, autovehiculul a fost predat în data de 19.08.2009, dată menționată de creditoare, necontestată în cauză, urmare a rezilierii contractului în data de 12.08.2009 astfel că termenul de prescripție de a cere executarea sumelor a început să curgă de la această dată și s-ar fi împlinit la data de 12.08.2012 conform art.6 din Decretul nr.167/1958 și art.405 alin.1 și 2 din C.proc.civ. de la 1865.
În ceea ce privește prescripția pretențiilor solicitate de creditoare Curtea reține în cauză în anul 2010 a fost începută executarea silită în dosarul nr. 596/2010 B. C. B. M. aceasta având ca efect întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Prin procesul verbal încheiat de B. C. B. M. în dosarul nr. 596/2010 în data de 16.03.2011 s-a dispus încetarea executării silite în conformitate cu dispozițiile art. 371 5 C.proc.civ. motivat de faptul că debitorul nu deține conturi bancare deschide/sold disponibil.(f.173 dosar apel)
Și acest act este apreciat ca fiind unul care a întrerupt termenul de prescripție.
În data de 30.05.2013 creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită, fiind constituit dosarul de executare nr. 529/2013, efectul acestei cereri fiind de asemenea, întreruperea termenului de prescripție.
Susținerea debitoarei conform căreia nu cunoaște suma pentru care a fost chemată în judecată este apreciată de Curte ca neîntemeiată pentru că, astfel cum rezultă din procesul verbal de înmânare întocmit de B. Copuzeanu F. T. în dosarul nr. 529/2013 în data de 11.10.2013, aflat la fila 208 dosar apel au fost comunicate debitoarei înștiințarea popririi, copie titlu executoriu, încheiere cheltuieli de executare, copie încheiere încuviințare înștiințării popririi.
Curtea subliniază că prin prima cerere de executare în temeiul căreia s-a constituit dosarul de executare din anul 2010 termenul de prescripție a fost întrerupt. De asemenea, la data de 16.03.2011, dată la care prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc s-a dispus încetarea executării silite, termenul de prescripție a fost de asemenea, întrerupt.
Cum în cauză o nouă cerere de executare silită a fost formulată de creditoare în data de 30.05.2013, în interiorul termenului de prescripție rezultă că raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, 01.08.2014 termenul de prescripție nu s-a împlinit.
În privința certitudinii și exigibilității creanței Curtea reține, contrar celor susținute de apelantă, că aceasta rezultă, astfel cum a reținut și judecătorul sindic din contractul de leasing aflat la dosar, coroborat cu facturile anexate.
Conform art. 70 alin.1 din Legea nr. 85/2014 „ (1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezentul titlu poate introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire a cauzelor de preferință. De asemenea, creditorul va depune dovada codului unic de înregistrare al debitorului.”
Potrivit art. 5 pct. 20 și 72. creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma de 40.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Se constată că temeiul cererii l-a reprezentat contractul de leasing nr._/14.04.2008 încheiat de creditoare în calitate de finanțator și debitoare, în calitate de utilizator.
Rezultă astfel că sumele solicitate au fost calculate de creditoare conform dispozițiilor contractuale însușite de debitoare astfel: potrivit art. 13 „în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la termenul indicat în factura emisă către finanțator. În acest sens finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract(de exemplu:dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele finanțatorului din evidențele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligații
Financiare prevăzute în sarcina utilizatorului conform contractului, scadente dar neplătite de către utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând, fără a se limita la cheltuielile efectuate de către finanțator cu încetarea contractului, cu recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăți sunt efectuate de către finanțator și de identitatea creditorului plății cheltuielilor, taxe vamale, cheltuieli de radiere, alte prestațiile efectuate ca urmare a încetării contractului, cheltuieli legate de recuperarea sau executarea silită a debitelor restante și alte cheltuieli aferente încetării contractului)
În privința penalităților solicitate Curtea reține că acestea sunt datorate de debitoare în temeiul art. 10.9.1 din contract potrivit căruia: „În caz de întârziere a plății oricăror sume de bani datorate de utilizator (de exemplu, dar fără a se limita la acestea: avans, taxă de acordare credit, dobândă de prefinanțare, rate de leasing, comision de gestiune, taxă de primă înmatriculare, amenzi, valoare reziduală, prestații vamale, prestații RAR, prima de asigurare, cheltuieli de depozitare, cheltuieli legate de recuperarea și/sau executarea debitelor restante, de găsirea unui nou client, cheltuieli rezultate din rezilierea contractului, etc.) Finanțatorul va avea dreptul că aplice utilizatorului –în afara celor prezentate la art. 10.4 –și penalități de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. În toate cazurile, totalul penalităților poate depăși cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate. În plus, Finanțatorul are dreptul să solicite utilizatorului achitarea tuturor costurilor și cheltuielilor suportate de finanțator în legătură cu solicitarea și realizarea acestor pretenții.”
Pentru aceste considerente Curtea constată că, astfel cum a reținut și judecătorul sindic în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 70 alin.1 cu referire la art. 5 alin. 1 pct. 20 și pct. 72 din Legea 85/2014, sumele solicitate fiind superioare valorii prag de 40.000 lei.
Față de acestea apelul este nefondat și în temeiul art. 480 N.C.P.C. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către debitoarea . – J_, CUÎ_, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat "A. P.": Iași, ., ..2, J. Iași, împotriva Sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata creditoare I. L. ROMÂNIA IFN SA – J40/_/2006, CUÎ_, cu sediul în București, ., ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, C. G. I. | |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Dact. M.P.
4 ex./03.07.2015……………….
Comunicat: 2 ex./.06.07.2015
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: V. F.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
